|
Judaismul nu se agită numai de câtăva vreme, - adică de când simte că se apropie de izbândă şi întrezăreşte realizarea visurilor sale de despuiere şi de subjugare a naţiilor.
El lucrează într-ascuns de veacuri, - şi anume de la începutul erei creştine, căci are un duşman groaznic - Creştinismul - pe care îl urăşte de moarte.
Ovreii au o răbdare prodigioasă şi o încăpăţânare cu adevărat diavolească. Acest neam, blestemat de Dumnezeu, nu se dă îndărăt niciodată şi dinaintea nimănui; el desfide timpul şi trece peste toate piedicile, când e vorba să-şi sature ura - care astăzi e tot aşa de vie, ca în timpul lui Hristos.
Şi într-adevăr, jidovii, care au moştenit învăţăturile fariseice - transmise prin Talmud - cutează să sugrume religia divină, după cum strămoşii lor, acum vreo 2.000 de ani, au avut îndrăzneala nemaipomenită să-L răstignească pe însuşi Dumnezeu.
În adevăr, „rabinii combătură, de la început, doctrina creştină, care făcea prozeliţi în turma lor...
„Evangheliile trebuiesc arse, - zicea hahamul Tarphon, - căci păgânismul este mai puţin periculos, pentru credinţa jidovească, ca creştinismul. Şi nu era singurul să cugete astfel, căci toţi hahamii înţelegeau în ce primejdie puseseră judaismul sectele judeo-creştineşti”372.
Poate chiar că ovreii, - „dacă n-ar fi avut decât Biblia, drept carte sfântă, - s-ar fi contopit în Biserica creştină născândă... Un lucru însă împiedică fuziunea şi menţinu pe jidovi printre popoare, - şi acest singur lucru fu elaborarea Talmudului”373.
Dostları ilə paylaş: |
