1. Socialismul - Pentru a pune în evidenţă rolul ce îl joacă Francmasoneria liberalistă, alături cu jidănimea, în dezvoltarea socialismului, - vom raporta rândurile următoare, împrumutate de la deputatul francez Prache:
Deşi, prin esenţă „burgheză”, Francmasoneria înclină din ce în ce mai mult spre colectivism. F. Bonardot propuse, - la Congresul Lojilor Centrului, ţinut la Gien, în 1894, - să se proclame principiul proprietăţii colective530„.
„Cea mai mare parte din Lojile pariziene au devenit socialiste. Multe din Lojile departamentelor le-au urmat pe această cale”531.
La Loja Fidelităţii din Lille, în iulie 1900, un frate zicea; „Trebuie ca Francmasoneria să se democratizeze din ce în ce, - iar calea-i e deschisă spre socialism”532.
În Conventul din 1900, F. Bedaride declară că numai în socialism şi anume în socialismul aplicat în întregime, se găseşte cheia chestiei sociale”; şi acest francmason consideră socialismul „ca fiind concluzia logică şi singura încoronare consecventă a ideilor de solidaritate ale Masoneriei universale”533.
Prin urmare, aceste două sisteme, Liberalismul şi Socialismul, - pe care le-ai fi putut crede adverse, - se confundă intim într-un singur bloc, pe care Francmasoneria îl îmbrăţişează. Şi, într-adevăr, doctrinele lor provin, amândouă, din acelaşi izvor,... adică din Talmud.
Karl Marx, de altfel, spune că socialismul său este urmarea istorică şi necesară a liberalismului, - care întotdeauna trebuie să-l preceadă.
Iată, de asemenea, ce zice în această privinţă un socialist din România, - ovreiul ce se ascunde sub pseudonimul Dobrogeanu-Gherea, dar pe care îl cheamă în realitate Nuhâm Katz534, - într-o publicaţie recentă, Neoiobăgia, ce conţine o poliloghie rău scrisă şi tot atât de plicticoasă, cât de obositoare.
„O epocă socială prepară condiţiile de existenţă necesare pentru epoca următoare. Astfel, epoca feudală a dispus aceste condiţii pentru epoca burgheză şi aceasta, la rândul ei, le aranjează pentru cea socialistă.
De aci rezultă că o societate nu poate, - fără a-şi periclita viaţa, - să-şi creeze o evoluţie proprie, diferită de acea ce rezultă din dezvoltarea sa istorică; bunăoară, ea nu poate să sară peste epoca capitalistă”535.
Dar mai e ceva. Socialiştii, - ca vicleanul jupân Nuhâm Katz, - au îndrăzneala să sfătuiască pe români să adopte, mai întâi, francamente liberalismul pentru ca, în urmă, să poată să cadă cu siguranţă în socialism, - regim aşteptat cu mare nerăbdare de neamul lui Iuda.
Într-adevăr, el recomandă transformarea moşiilor mari, în peticele micuţe, care să fie date ţăranilor.
Dar, mulţimea micilor proprietari, astfel creaţi, va fi „disperarea novatorilor” socialişti!
Jidanului însă nu-i pasă. Pentru moment, el nu ţine decât să distrugă „oligarhia” care se opune, cu curaj, la orice uzurpare judaică şi care este compusă numai din marii proprietari. În urmă, Şloim va îndeplini uşor şi restul, înghiţind foarte repede, una după alta, moşioarele sătenilor, - în aşteptarea ceasului în care socialismul îl va proclama proprietarul întregului pământ
„Transformarea unei notabile părţi din marea proprietate, în mică proprietate, - şi prin urmare, schimbarea proletarilor agricoli în mici proprietari, - ar fi, pentru o ţară capitalistă, un eveniment prejudiciabil, din punctul de vedere economic... La noi însă această metamorfoză ar constitui un fapt util... căci ar fi un fapt revoluţionar”.
„Dar, cum se poate ca un acelaşi fapt social să producă, - la noi şi în societăţile capitaliste înaintate, - rezultate nu numai diferite, ci chiar diametral opuse?”...
Ei bine! „noi n-am părăsit încă epoca medievală şi trebuie să intrăm în cea capitalistă, - adică liberalistă, - pe când ţările occidentale încep să iasă din perioada capitalistă şi se dirig către cea socialista”536.
Un socialist care preconizează liberalismul! Aceasta pare o adevărată sminteală.
Şi totuşi, perfidul jidan este foarte logic cu sine însuşi... pentru că şirul celor două doctrine duce tocmai la scopul prescris de Talmud.
El mai voieşte să ne facă să credem că, în mod fatal, omenirea va trece pe sub jugul acestei perechi de sisteme.
„Supresia neoiobăgiei va remedia mizeriile regimului actual. Dar această transformare a vieţii noastre agrare, va aduce după dânsa mizeriile şi necazurile regimului capitalist. Între altele, proletarizarea unei bune părţi a ţărănimii.
Va sosi însă şi timpul când un alt regim va vindeca toate rănile produse de cel dinainte, - şi acest regim va fi cel socialist,... care va veni fără doar şi poate şi de acest lucru nu trebuie să aibă nimeni nici cea mai mica îndoială”537.
Ai zice că auzi o vrăjitoare care prezice unui sărman călător că, mai întâi, o să cadă în mâinile unei bande de hoţi care-l vor jefui; pe urmă, o să întâlnească o altă ceată de briganzi care-l vor despuia cu totul şi-l vor lua şi rob. Şi această zgripţuroaică vrea să-l convingă pe nenorocit că, - orice ar face, - nu o să poată să scape din ghearele bandiţilor.
Dar i s-ar putea răspunde: Scorpie blestemată! Proorocirea ta s-ar împlini, dacă aş fi dezarmat sau aş fi luat fără de veste. Dar, - slavă Domnului, - ştiu ce mă aşteaptă şi sfidez pe răufăcători să mă atace... căci îşi vor lua răsplata.
Şi mai departe, acelaşi ovrei adaugă:
„Toate formele sociale, care nasc şi vieţuiesc, trebuiesc să îmbătrânească şi să moară. Şi această lege socială, la rândul ei, face parte din o alta, mai generală, - din legea chiar a Evoluţiei universale”538.
Ah! Evoluţia universală! Ce snoavă! Ce faimoasă minciună, - pe care am refutat-o îndeajuns în lecţiile precedente şi care acuma vine, ca probă, să sprijine zisele acestui Iuda,... cu cultură intelectuală rudimentară!
Dostları ilə paylaş: |