2. Anarhismul. - Francmasoneria liberalistă, - care s-a furişat îndărătul socialismului, - se găseşte astăzi pitită şi după anarhism.
Astfel, delegatul Consiliului Ordinului, - la Congresul Lojilor departamentului Deux Charentes, în 1899, - a afirmat că: „idealul Francmasoneriei este de a crea, prin filozofia pozitivă, o legătură între socialişti şi chiar între anarhişti, cu burghezimea”539.
Ferrer, anarhist spaniol, directorul centrului anarhist Şcoala modernă, - implicat în tentativa de asasinat a regelui Alfons al XIII-lea, - a fost o personalitate foarte importantă în Francmasonerie. După Bidegain (v. Eclair, 1906), el este cel ce negocia, în numele Marei Loji din Catalonia, cu Marele-Orient din Franţa. De altfel, Francmasoneria din toată lumea, - chiar şi aceea de la noi, s-a ridicat să protesteze în contra condamnării sale la moarte, - şi anul acesta chiar, a avut loc la Galaţi, o sărbătorire a aniversării execuţiei lui.
Iată acum şi trăsura de unire ce leagă Anarhismul cu Jidovimea.
„Ovreii ruseşti, trebuie să ocupe un loc aparte în socialism... şi, alături de studenţi, de medici şi de avocaţi israeliţi nihilişti, trebuie pusă masa considerabilă a refugiaţilor lucrători, care au fondat la Londra şi la New York importante aglomeraţii uvriere, centre de propagandă socialistă şi chiar comunistă anarhistă”540.
Jidovul este deci cauza eficientă a acestor trei sisteme detestabile.
„El este, - cum zice Drumont, - cel mai puternic agent de tulburare pe care pământul l-a produs vreodată”541.
Se înţelege uşor cum Iuda, - care altfel este atât de poltron, - n-are frică de revoluţiile socialiştilor, nici de atentatele anarhiştilor.
El plăteşte pe aceşti răufăcători şi ,,imprimă insurecţiei mişcarea ce o voieşte... El este garantat în contra Revoluţiei, pentru că cei ce o conduc sunt oamenii săi”542.
Noi trebuie să ne felicităm că, întotdeauna, tinerimea română, - mai ales aceea care s-a dus să se instruiască în străinătate, - n-a luat de-acolo decât idei sănătoase de democraţie şi nu s-a lăsat să fie trasă pe sfoară de jidani, - cum s-a întâmplat bunăoară cu tinerimea franceză, austriacă, italiană, rusă, etc.
Într-adevăr, nici „bonjuriştii” de la 1848, care au adus în ţară doctrinele liberalismului, - nici „generoşii” din 1900, care au venit cu idei socialiste, n-au trădat patria. Înzestraţi cu mult bun simţ, ei au înţeles trebuinţele esenţiale ale României şi au arătat un viu patriotism, luptând din toate puterile în contra pericolului jidănesc.
Dostları ilə paylaş: |