Erezii de origine jidovească
Am arătat mai sus că Talmudul nu respiră decât ură contra Creştinismului, - ură care s-a cristalizat în faimoasa formulă: „tob şebegoim harog”, - adică: „pe cel mai bun dintre creştini, ucidel”. Acesta este adevăratul său scop: exterminarea bunilor creştini, pentru ca împreună cu dânşii să piară şi creştinismul.
Talmudul declară deci război,... un război fără milă, pe viaţă sau pe moarte.
Dar pe de o parte ovreii, slăbiţi şi împrăştiaţi, nu puteau duce lupta pe faţă; pe de alta, creştinii îi detestau şi nu se încredeau în ei, mai ales când era vorba de vreo discuţie religioasă.
În asemenea condiţii, mai mult decât perplexe, o idee infernală ilumina devla lui Iuda. Trebuia să-i facă pe creştini să lupte, ei înşişi, în contra creştinismului.
Şi într-adevăr, se văzură atunci apărând, una după alta, nenumărate erezii care se succedară neîncetat, din primele secole ale creştinismului şi până astăzi.
Prin sofisme, jidovii înşelară pe creştini şi mai ales pe neofiţi şi îi transformară în ereziarci, care în urmă căutară să distrugă spiritul creştinesc374.
Astfel s-au format toate ereziile care, - de la Ebionism, până la Protestantism, - recunosc o origine jidovească.
„Sar putea face istoria curentului ovreiesc în Biserica creştină, - istorie care ar merge de le Ebionismul primitiv, la Protestantism, - oprindu-se între alţii la Unitari şi la Arieni”375.
Dintre aceste erezii jidoveşti, cele mai importante sunt:
Dostları ilə paylaş: |
