Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria de Dr. Nicolae Paulescu În loc de introducere

Reforma şi-a luat rădăcinile în izvoarele ebraice, - zice ovreiul Bernard Lazare.

Spiritul jidovesc triumfa cu protestantismul.

Reforma fu, prin anumite părţi, o întoarcere la vechiul Ebionism din veacurile evanghelice.

O mare parte din sectele protestante fură pe jumă­tate ovreieşti, doctrine anti-trinitare fură, mai târziu, predicate de protestanţi, - între alţii de Michel Servet şi de cei doi Socini din Siena”³⁹⁴.

În sfârşit, să mai cităm încă doi ovrei, care vor­besc şi ei de erezia lui Luther.
„Orice catolic, care devine protestant face un pas către judaism”, zice A. Weil³⁹⁵.

„Un protestant, - adaugă Heine, - este un catolic care părăseşte idolatria trinitară, pentru a merge către monoteismul jidovesc”³⁹⁶.

EREZIA FRANCMASONICĂ

Toate ereziile de origine jidovească au fost învinse de creştinism, - afară de Protestantism, care singur rezistă spasmurilor de izbăvire ale Bisericii - şi chiar se întinse din ce în ce, ca râia, asupra celor mai multe popoare de rasă anglo-germană.

Or, jidovii doreau de mult şi lucrau din toate pute­rile lor, ca o aseme­nea erezie să poată tăia, în două, unitatea creştinătăţii.

Totuşi, aceasta nu le era încă de ajuns.

O despărţire analoagă se produsese mai înainte, prin schisma grecească, fără nici un câştig pentru Israel.

Trebuia ca partea eretică să le fie favorabilă şi să poată să se învoiască cu funcţia oarbă de mâner de secure, pentru a dobori partea rămasă ortodoxă.

Acesta fu rolul ce ovreii făcură să joace Protestan­tismului; şi într-adevăr, această erezie trebuia să servească de leagăn celei mai formidabile socie­tăţi oculte, - Francmasoneriei.

După cum zice Copin-Albancelii, „lumea protes­tantă trebuia să formeze cuibul în care să clocească oul societăţii secrete”³⁹⁷.