Sărbători și obiceiuri

Duminica Floriilor

Duminica Floriilor sau Floriile este o sărbătoare care nu are dată fixă, dar se sărbătorește în ultima duminică dinaintea Paștelui.

Săptămîna pînă la Florii se mai numește în popor Săptămîna Floriilor. Pentru creștini, bucuria sărbătoririi Duminicii Floriilor este determinată și de faptul că vestește apropierea sfîrșitului Postului Mare, și mai ales, Învierea Domnului Isus Hristos.

Sărbătoarea își are originea în antichitate și anume în organizarea vestitelor serbări de primăvară Floralia în cinstea zeiței Flora. În Dacia sărbătoarea devenită foarte populară era numită Florilia. Deși inițial sărbătoarea era dedicată venirii primăverii și renașterii naturii, creștinii au asimilat-o atribuindu-i conotații religioase.

Conform tradiției creștine sărbătoarea Intrării Domnului Isus Hristos în Ierusalim care a fost întîmpinat de popor cu ovații, flori și ramuri înflorite de palmier, curmal și măslin s-a suprapus peste cea veche, numită în terminologia populară Florii. Astfel această simbioză armonioasă a generat tradiții și obiceiuri spectaculoase.

Sîmbăta dinaintea Floriilor numită și Sîmbăta lui Lazăr, se serbează amintirea celor trei Lazări. Lazăr cel sărac, pomenit de evanghelistul Luca, Lazăr din Betania, fratele Mariei și Martei, cel înviat de Hristos și un alt Lazăr, cunoscut sub numele Lăzărel sau Lăzărică despre care se mai spune că „ar fi murit de dorul plăcintelor”.

Pînă în prezent la sudul Moldovei în satele Văleni, Slobozia Mare, Cîșlița Prut, Giurgiulești din raionul Cahul, s-a păstrat un frumos obicei prin care se celebrează Lăzărelul. Inițial ziua închinată lui Lazăr a fost o veche sărbătoare populară cu ocazia sosirii primăverii prin care se celebra învierea sezonieră a naturii.

Obiceiul străvechi Lăzărelul este un „ceremonial complex” al unei cete de fete pînă la 15 ani, structurat după modelul colindatului, cu ocazia sosirii primăverii. Fetele merg prin sat de la casă la casă, prezentînd ceremonialul Lăzărelului. Pe parcursul reprezentaţiei Lăzărelului se cîntă drama eroului vegetației, care „moare” și „învie” anual printr-un flăcău pe nume Lazăr. Drept mulțumire pentru această prezentare fetele sînt răsplătite cu daruri: ouă crude nevopsite, făină, fructe uscate, bomboane și bani mărunți.

După Sîmbăta lui Lazăr, se sărbătorește Duminica Floriilior. În tradiția autohtonă de Florii creștinii aduc și primesc de la biserică ramuri de salcie sfințite, totdeauna înflorite în această perioadă, numite în popor și „mîțișori”. Dimineața se merge la slujbă, pe parcursul căreia creștinii se roagă ținînd în mîini flori, crenguțe de salcie și lumînări aprinse.

Se crede că ramurile sfințite de Florii, care ulterior erau păstrate la icoane sînt bune de leac pentru multe boli și vor apăra casa și gospodăria de incendii, grindină și trăsnete. Ramurile de la Florii sînt considerate simboluri ale fertilității și vegetației de primăvară. Prin urmare, putem aminti obiceiurile păstrate pînă în prezent de a pune crenguțe sfințite în grădini sau a le îngropa sub brazdă în speranța unei roade bogate.

În Moldova se cunosc mai multe datini și credințe specifice Duminicii Floriilor. În acest sens le vom enumera doar pe cele mai răspîndite și reprezentative.

-  Se consideră că așa cum este timpul în ziua de Florii, așa va fi și la Paște;

-  În această zi creștinii se îngrijesc de suflet spovedindu-se și împărtășindu-se, în același timp, au grijă și de sufletul celor decedați, făcînd pomeni la biserică și îngrijind de morminte;

-  Despre cei care se Împărtășesc în Duminica Floriilor se spune că orice dorință pe care și-o pun în momentul cînd se apropie de preot, se va îndeplini;

-  Bărbații se încingeau cu ramuri de salcie peste mijloc, crezînd că aceasta îi va apăra de boli și îi va face mai puternici;

-  Fetele în noaptea de Florii pun busuioc sfințit sub pernă, pentru a deveni mai frumoase și mai sănătoase;

-  Se crede că cine înghite unul sau trei mugurași de salcie în ziua de Florii va fi sănătos tot anul, îndeosebi va fi ferit de durerile de gît;

-  În această zi este bine să se sădească pomi pentru că aceștia să se prindă ușor și să rodească;

-  Dacă atingi cu salcie sfințită un obiect sau un animal pregătit de vînzare, se îmbulzesc cumpărătorii la fel ca oamenii în ziua de Florii după rămurele sfințite;

-  De Florii se mănîncă bucate din pește;

-  În această zi își sărbătoresc zilele onomastice toți cei care au prenume de flori: Florica, Florina, Florin, Violeta, Viorica, Viorel, Lăcrimioară etc., fiind o tradiție mai recentă.

Un aspect important al sărbătoririi Floriilor este că în această zi Biserica dă dezlegare la pește și la vin, „ca să pară postul mai mic”, spun creștinii. Îndeosebi la masa din ziua respectivă se mănîncă pește prăjit în ulei ori pește sărat. Explicațiile teologilor în acest sens sînt următoarele: „Duminica Floriilor este o sărbătoare de bucurie, deși cade în plin post. De aceea, biserica a dat binecuvîntare celor, care au postit neîntrerupt ca de Florii să bea vin și să mănînce pește”.

Duminica Floriilor, este o sărbătoare ce simbolizează dorința tuturor de a avea o viață la fel de ușoară, frumoasă ca și florile, iar crenguțele de salcie sfințite la Florii să ne ferească de necazuri!

Partea superioară a machetei

Paştele

Învierea Domnului sau Paștele este una din cele mai așteptate și mai respectate sărbători religioase care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos – Marele îndrumător al omenirii, considerat Fiul lui Dumnezeu. Paștele este sărbătoarea cea mai sfîntă din calendarul creștin, urmată de Crăciun.

Pentru ortodocși Paștele semnifică trecerea de la moarte la înviere și la viața veșnică. Viaţa şi moartea, învierea, poruncile lui Isus − exemplu sigur de urmat pentru toţi creştinii întru nemurire. În fiecare an Sfintele Paști se sărbătorește primăvara. Paștele (Pascalia ortodoxă) s-a stabilit în acord cu criteriile adoptate la primul Sobor Ecumenic (a. 325) de la Niceea, să se sărbătorească în prima duminică ce urmează după luna plină a echinocțiului de primăvară, nu mai devreme de 4 Aprilie.Toate bisericile creştine ortodoxe sărbătoresc Paştele pe stil vechi, cu excepţia celei din Finlanda, care a trecut la stilul gregorian (cel nou), în totalitate.

Sărbătoarea Paștelui conține cîteva etape îndelungate de pregătire a trupului și sufletului pentru întîlnirea și petrecerea acesteia. Sînt respectate un șir de obiceiuri care se practică în preajma acestei sărbători și care se desfășoară în Postul Mare timp de șapte săptămîni.

Fiecare creștin trebuie în perioada postului să se abțină de la consumul bucatelor din carne și lactate și să se îngrijească de suflet prin fapte de dăruire și milostenie. În același timp, postul este și o perioadă de luptă cu sine, cu capriciile și obișnuințele, fapt pentru care doar cei ce reușesc să le înfrunte, pot primi sfînta împărtășanie.

Paștele este precedat de sărbătoarea Bunei-Vestiri, care se serbează la 7 aprilie, este ziua în care i se vestește Maicii Domnului că-l va naște pe Iisus Hristos. În această zi Biserica Ortodoxă dă dezlegare la pește. În multe părți ale țării femeile afumă cu tămîie pomii fructiferi ca să nu-i mănînce insectele peste an. Tot în această zi se dezleagă limba păsărilor în deosebi a cucului.

În perioada postului fiecare familie este preocupată de curățenia generală atît în casă cît și în toată gospodăria, pentru a întîlni Învierea Domnului într-un mediu curat. Gospodinele „primenesc” casa pentru sărbătoare, iar bărbaților le revine curățenia din gospodărie.

Precum reînvie natura și pămîntul se îmbracă în haină nouă de verdeață și flori, așa și oamenii pentru Sărbătoarea Învierii Domnului își înnoiesc garderoba, confecționîndu-și, iar mai recent procurîndu-și ținute noi.

Ultima săptămînă din Postul Mare, numită Săptămîna Patimilor, începe în Duminica Floriilor, cînd se sărbătorește intrarea lui Isus Hristos în Ierusalim și se sfîrșește în Sîmbăta Mare. Este săptămîna în care sînt comemorate patimile lui Isus, răstignirea și moartea Sa din Vinerea Mare. La Florii se aduc la biserică ramuri verzi de salcie, care se sfințesc și se împart credincioșilor, drept semn de bucurie, amintind de sosirea lui Isus Hristos la Ierusalim. Se crede că însăși Maica Domnului a binecuvîntat salcia, care se aduce în biserică și se sfințește pentru că ramurile ei au ajutat-o să treacă peste o apă.

Se cunosc mai multe obiceiuri și credințe specifice Duminicii Floriilor: cine înghite trei mugurași de salcie va fi sănătos tot anul, este bine să se planteze pomi și flori în această zi, să se pună ramuri de salcie în grădini și vii pentru a le proteja de vătămători.

Pregătirea bucatelor pentru Paști începe în Săptămîna Mare, fiind respectată o anumită rînduială. Se pregătesc afumăturile din carne: jambonul, pastrama, cîrnații de casă. Cu o zi înainte de Paști se pregătesc și alte bucate precum: răcituri, pîrjoale, miel copt, friptură de miel, diferite salate. În Joia Mare gospodinele coc pască. Conform tradiției în Moldova se cunosc două feluri de pască: pasca cu brînză, și pasca dulce răspîndită și cu termenul cozonac.

Pentru sărbătorile de Paști, creștinii vopsesc ouă roșii. Originea acestui obicei se pierde în negura vremurilor. Oul este considerat drept simbol universal al nașterii, în cazul religiei creștine este atribuit mai frecvent simbolului renașterii, al nemuririi, făcînd parte și din simbolurile reînvierii naturii și vegetației.

Obiceiul de a înroși ouă de Paști l-au practicat strămoșii noști din timpurile cele mai vechi. La început ouăle erau vopsite numai în culoarea roșie, dar cu timpul au început să fie utilizate și alte culori. În vopsirea tradițională a ouălor de Paști se folosesc coloranți naturali: flori, frunze, fructe și coji de copaci. Spre regret astăzi unele metode de vopsire cu coloranți s-au uitat, fiind înlocuiți cu cei chimici, dăunători sănătăți. De rînd cu vopsirea ouălor într-o singură culoare s-a practicat și se continuă încondeierea ouălor cu diverse motive decorative. Este important de menționat că acest obicei s-a transformat în prezent într-o adevărată artă.

În noaptea învierii, credincioşii merg la Biserică pentru slujba religioasă și sfințirea bucatelor de Paști. În coșul de Paști gospodinele pun ouă roșii, pască, bucate din carne, caș etc. Alimentele aduse la biserică în această noapte sînt un simbol al reînvierii și al belșugului. În tradiția strămoșească era primit, ca întorcîndu-se de la biserică să păstreze focul aprins, aducînd lumina în casă și gospodărie.

Ajunși acasă, înainte de a se așeza la masă creștinii se spală cu apă proaspătă în care se pun un ou roșu, unul alb și o monedă de argint „ca să fie curați, sănătoși, rumeni și bogați anul împrejur”.

Așezîndu-se la masă creștinii mănîncă din cele sfințite, nu înainte de a se saluta cu expresia „Hristos a Înviat!”, răspunsul fiind „Adevărat a Înviat!”. Masa de Paști se caracterizează prin bogăția bucatelor, ouă vopsite, pască etc. Tradițional, de Paști se servește mielul copt. Sacrificarea mielului la această sărbătoare este preluată din practici precreștine, pentru a marca începutul perioadei de renovare a timpului. Mielul tăiat la sărbătoarea Paștelui, este identificat simbolic de creștini cu Iisus Hristos, prin care este reactualizată moartea sa fizică.

Pe vremuri la Paște, îndeosebi a doua și a treia zi, în multe sate se organizau jocuri, hora satului, unde veneau sătenii de toate vîrstele. Tradițional în zilele de Paști la moldoveni era „datul în scrînciob”. Drept plată pentru această distracție erau ouăle roșii. Se credea că cine se dădea în scrînciob, aceluia îi vor crește roadele înalte și-i va merge bine tot anul. A doua zi de Paști se obișnuiește ca finii să se ducă la nași cu daruri: pască, cozonac, ouă roșii, dulciuri etc.

În prezent, multe din tradițiile și obiceiurile strămoșești de Paște sînt valorificate atît în familiile moldovenilor cît și în cadrul diverselor manifestații culturale, etnofolclorice.
Mateevici Alexei