Sărbători și obiceiuri

Învierea

Trecut-a sâmbăta-n mâhnire,
Şi noua zi în cer luceşte;
Pe Domnul său cu tânguire
L-aşteaptă turma şi scârbeşte.
„Ca scăpărarea de lumină
Eu voi veni la judecată!"
A zis El, şi acuma iată
I-i mut mormântul în grădină!
Dar sufletul Mariei crede
Şi dragostea îi este mare;
Ea adevărul îl prevede,
Luptând cu-ntâia necrezare.
Miresme strânge şi aduce
Ea la mormânt: într-însul — nime...
S-aude: „Cel murit pe cruce
A fost furat de jidovime!"
Atunci, amarul ca să-i stingă,
I se arată Iisus;
Dar nu-L cunoaşte şi cu tângă
L-a întrebat: „Nu tu L-ai dus?"
Şi-ndată El durerea-i stinge
Cu vorbele, de taină pline:
„Sunt Eu, Marie, nu mai plânge
Şi nu te-atinge-acum de Mine!"

Aprilie 1912

Calculul datei de Paști

În calendarul Bisericii Ortodoxe echinocțiul de primăvară este fixat pe 21 Martie după calendarul Julian sau 3 Aprilie în calendarul Gregorian, pe cînd în Biserica Catolică și cele Protestante echinocțiul este fixat pe 21 Martie în calendarul Gregorian. Acesta este motivul pentru care data Paștelui în Biserica Ortodoxă nu poate fi mai devreme de 4 Aprilie, iar în Bisericile Catolică și Protestante mai devreme de 22 Martie. Diferență duce, în plus, la o anumită periodicitate în diferențele dintre zilele Paștelui (vedeți tabelul de mai jos).

Calendarul sărbătorilor Pascale creștine 2011-2020

Anul	Ortodox	Catolic
2011	24 aprilie
2012	15 aprilie	8 aprilie
2013	5 mai	31 martie
2014	20 aprilie
2015	12 aprilie	5 aprilie
2016	1 mai	27 martie
2017	16 aprilie
2018	8 aprilie	1 aprilie
2019	28 aprilie	21 aprilie
2020	19 aprilie	12 aprilie

Paştele Blajinilor

În lumea creştină sînt ţinute mai multe zile în memoria răposaților. Însă un loc aparte printre acestea îl ocupă Paştele Blajinilor.
Paştele Blajinilor este la origine o sărbătoare populară veche.

În tradiția creştină aceasta are dată mobilă și depinde de ziua Învierii Domnului. Sărbătoarea este ținută în prima duminică după Paște sau luni, ziua a opta după Paşte - ziua cînd imaginar are loc întîlnirea celor vii cu cei răposați.

Sărbătoarea în cauză se numeşte Paştele sau Lunea Morţilor, Prohodul (sau Prohoadele), Paştele Blajinilor.

Paștele Blajinilor are o răspîndire mai largă în Moldova și Bucovina.

Se cunosc unele credinţe prin care se explică cine sînt blajinii. Se crede că „Blajinii” se trag din seminţia lui Sit (Set), feciorul lui Adam.

Blajinii trăiesc, departe aproape la marginea pămîntului, pe lîngă Apa Sîmbetei. Se spune că ei sînt oameni supuşi, ascultători,blajini plecaţi întru Domnul, religioşi şi buni la inimă incapabili de a face rău.

Aceștia duc o viaţă reţinută, respectă cu stricteţe posturile.

Ei nu ştiu să calculeze timpul, nu ştiu cînd au loc sărbătorile, în special Paştele.

În acest sens se crede că este bine să dai cojile de ouă vopsite de la Paște pe o apă curgătoare, pentru că „ele ajungînd în Ţara Blajinilor să le dea de ştire răposaţilor că a venit Paştele”. Blajinii postesc tot anul şi cînd văd plutind cojile de ouă pe apă, atunci află că a fost Paştele. Se crede că cojile ajunse în ţara lor se transformă în ouă întregi cum au fost la început pentru ca și ei să sărbătorească Paștele.

Paştele Blajinilor nu prezintă o lege concretă bisericească, un canon sau testament, ci o tradiţie sfîntă legată în special de cultul morţilor, creată din îndemnul şi înţelepciunea creştinilor.

Istoria acestei sărbători începe înaintea creştinismului. Ca și pe timpuri, sărbătorindu-se primăvara aceasta are legătură cu cultul învierii și înnoirii naturii, de aceea în acest anotimp se obișnuiește săvîrșirea diferitor ritualuri de pomenire a decedaților.

În tradiția autohtonă există și pînă în prezent credinţa că decedaţii, ca nişte divinităţi, pot influenţa pozitiv sau negativ asupra vieţii oamenilor: sînt în stare să aducă roadă bună ori secetă, sănătate sau boli, succese ori nenorociri.

Una din etapele premergătoare acestei sărbători este curăţenia generală în cimitire, îngrijirea mormintelor etc. După felul cum creştinii îngrijesc de morminte, poţi judeca despre respectarea credinţei legate de cultul strămoşilor noştri. Este semnificativă prima zi de joi de după Paşti – numită „Joia Mare”, „Joia Morţilor” cînd anume în această zi vin sătenii să facă curăţenie în cimitire, aducînd cu ei copturi, ouă roşii, plăcinte, oferindu-le pomană de sufletul răposaţilor.

O atenție deosebită se acordă pregătirii pomenilor,în care intră un colac, o lumînare, chibrite, ou roşu, copturi şi neapărat un şervet sau diverse piese de îmbrăcăminte. Pomenile se aşează pe masă de cu seară, se aprind lumînările pentru puţin timp, semn că „cei răposaţi să ştie că la ei vor veni”. În dimineaţa zilei de Blajini în cimitire lumea vine la mormintele părinţilor, rudelor cu pomeni, vin. Preotul „prohodeşte” mormintele şi sfinţeşte pomenile, acestea din urmă se dau de pomană de sufletul celor morţi împărţindu-le de obicei copiilor, rudelor, prietenilor, oamenilor săraci.

În Moldova sînt răspîndite mai multe forme de pomenire a răposaţilor în ziua de Blajini.

În unele sate se vine la cimitir cu pomeni şi după ce se împart, rudele se întorc acasă şi se așează la masă. În alte localități apropiații se adună la cimitir aducînd cu ei mîncare şi băutură şi aranjează o masă comună. Vinul din pahare nu este servit pînă la fund, pentru că băutura rămasă se toarnă peste mormînt. Unii zic că vinul acesta este destinat pentru Diavol, de la care răposatul ar fi cumpărat pămînt pentru mormîntul său. Alţii cred că vinul îl beau răposaţii, pentru ca să fie şi ei veseli. Rămăşiţele bucatelor le lasă pe morminte sau le dau de pomană, crezînd că, dacă se aduc acasă, se săvîrșește un mare păcat şi este semn rău.

De la cine am împrumutat datina pomenirii celor adormiţi nu se ştie exact, dar un lucru este cert: aceasta este ziua în care ne amintim de ei şi le-o consacrăm ducîndu-ne la cimitir, la mormintele lor.

Datinile, tradiţiile strămoşeşti legate de Paștele Blajinilor sînt păstrate și respectate de moldoveni cu sfinţenie.