Sărut mâna, măicuta mea

Sărut mâna, măicuta mea,

Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ti soptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist si de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ti sunt o grea povară... Dar tu nu stii cât e de greu să nu-ti aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu îti văd chipul tău, măicută dragă.

Cât as vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, liniste, pace si bogată dragoste! Ce puternici am putea fi împreună si cum am învinge toate necazurile si mai ales ce frumoasă ar fi viata alaturi de tine.

As vrea si eu să mă pot bucura de frumusetea cerului senin, să alerg cu voiosie prin câmpul înflorit, să-ti împletesc mândră cununită si să tresar nedumerit de ciripitul vesel al vrăbiilor certărete...

Ti-as încânta sufletul cu multe ghidusii, iar drăgălăseniile mele ti-ar descreti fruntea în clipele de cumpănă. Te-as ocroti si m-as face scut împotriva necazurilor.

Nu gândi că sunt mic si neputincios, pentru că primindu-mă pe mine în viata ta, măicută bună, pe Pruncul Hristos îl primesti. Tresar de bucurie gândind cum ti-ai rezema capul obosit pe umărul meu si câtă putere ai găsi acolo, cum voi 'fi reazemul bătrânetilor tale.

Măicută, trebuie să-ti mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama tăioasă mă va sfâsia si mă va transforma în bucătele mici, fără de viată, care vor ajunge la gunoi...

Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara si cum tremur de frică?

Măicută dragă, as vrea să mă pot uita în ochii tăi si să te rog să ai milă de mine, să-ti zâmbesc drăgălas - cum numai eu stiu - si să te strâng în brate si să-ti dau fortă si curaj, încredere si convingerea că nu omorându-mă pe mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăti, pentru că îl vei mânia pe Bunul Dumnezeu.

Tu stii cât e de greu să suporti o nedreptate: o observatie, o mustrare venită din partea cuiva care-ti răneste doar orgoliul. Imaginează-ti ce înseamnă pentru mine să port povara nedreptătii tale, când tu mă dai nu numai mortii pământesti, care e atât de grea, dar mă lipsesti si de lumina lui Hristos.

Mă rog Maicii Domnului să te lumineze si să-ti dea putere, întelepciune si un pic de dragoste si milă si pentru mine, cel ce sunt trup din trupul tău, suflet din sufletul tău, copilul tău nevinovat. Amin.


Cuvânt înainte

Viata este un dar de la Dumnezeu.

Când a creat Dumnezeu pe primii oameni, Adam si Eva, le-a spus: Cresteti si vă înmultiti si stăpâniti pământul, tocmai pentru ca acesti urmasi ai primilor oameni să redobândească fericirea pierdută si să ia locul îngerilor căzuti.

Si iată că răul din început s-a arătat ridicându-se împotriva darului vietii, atunci când Cain omoară pe fratele său, Abel. Apoi în decursul istoriei acest rău s-a înmultit atât de mult, încât astăzi să fie privite ca ceva normal sutele de milioane de avorturi care se fac pe întreg pământul.

In Sfânta Scriptură stă scris că: Oricine urŞste pe fratele sŞu este ucigas de oameni (I Ioan 3, 15 ).

Dacă numai simpla ură si consimtirea cu mintea si cu sufletul a acestor gânduri este socotită ca o ucidere de om, apoi cu cât mai mult uciderea chiar a omului, si mai ales a acestor fiinte nevinovate, copii din pântecele maicii lor, lipsiti fiind si de apărare.

Nimănui nu-i este îngăduit să-si ia viata proprie sau pe a altcuiva, căci în mâna lui Dumnezeu stă viata si moartea. Precum copilul ce s-a născut are dreptul la viată, asa si cel ce este în pântece, fie el de câteva luni, o zi sau un ceas, are acelasi drept la viată ca si ceilalti oameni ce vietuiesc pe pământ.

Ucigasi si de două ori ucigasi sunt toti cei ce fac sau se unesc la astfel de păcate. Si de ce sunt de două ori criminali?

In primul rând că-i lipsesc de viata aceasta vremelnică, al doilea pentru că-i lipsesc de darul Sfântului Botez, prin care nimeni nu poate intra în împărătia lui Dumnezeu. Si iată că acest rău în zilele noastre s-a modernizat, omorându-se de zeci si sute de ori mai multi copii decât în trecut prin medicamentele numite anticonceptionale si prin sterilet.

Aceste mijloace moderne se folosesc din ce în ce mai mult si în tările crestine si de către cei care se numesc, chipurile, ortodocsi si zic că vor să se mântuiască.

Treziti-vă, oameni, din această betie a vărsării sângelui fiintelor nevinovate, căci altfel nici oameni nu vă mai puteti numi!

In felul acesta vă coborâti mai prejos decât cele necuvântătoare, căci toate animalele îsi ocrotesc puii lor si nu-i omoară.

Rândurile care urmează vor să fie un îndemn pentru bărbatii si femeile care mai au în ei cât de putină constiintă, care mai pretind că sunt oameni, care se mai gândesc la moarte si judecată, cei care ei însisi se bucură de acest drept al vietii, ca să lupte din toate puterile spre a se elibera de starea diabolică si animalică, care neîncetat îi porneste spre cruzime si ucidere a fiintelor nevinovate zămislite în pântecele mamei lor.

Asa să ajute Dumnezeu la toti si la toate. Amin.

CUVÂNT AL POETULUI IOAN ALEXANDRU
LA MORMÂNTUL PĂRINTELUI NICODIM MĂNDITĂ (1990)

[Poetul Ioan Alexandru a propovăduit tot timpul perioadei comuniste cu Sfânta Scriptură în mână; nu se despărtea niciodată de ea. Propovăduia dragostea de Dumnezeu si de aproapele, precum si dragostea de tară si de frumos. După 1989 a înfiinîat o asociatie de luptă împotriva avorturilor (Pro-Vita). Pentru el poezia era bucuria cuvântului. S-a născut de Nasterea Domnului (25 decembrie 1941) si a murit în timp ce lucra la un imn al învierii! A fost îngropat la Mănâstirea Nicula, acolo unde mosii si strămosii lui veneau de ziua Adormirii Maicii Domnului. Dumnezeu să-l odihnească în pace!]

Suntem în jurul unui mormânt, care păstrează după 2000 de ani mesajul central al crestinismului, care este învierea din morti. "Eu sunt învierea si viata, cel ce crede întru Mine, de va si muri, viu va fi" (Ioan II, 25).

Nu toate religiile lumii au acest mesaj, ci numai una singură are acest mesaj, si aceasta este puterea crestinismului, si de aceea toate popoarele pământului, intr-un fel sau altul, s-au strâns în jurul acestui mesaj: "mesajul învierii mortilor".

Nu murim pentru totdeauna; chiar dacă murim, prin credintă suntem vii. Nu ne-am strâns aici să comemorăm un mort; nu ne-am strâns aici să prăznuim o mortăciune. Pentru evrei era păcat, extra muros, era interzis să fii îngropat în cetate sau lângă biserică, lângă sanctuar. Pentru că mortii erau morti, era o împutinare de viată, învierea nu venise încă pe pământ si n-aveai voie să te apropii de mort si nici mortul să stea în cetatea sfântă.

Care ati fost în tara Sfântă ati văzut că există un singur mormânt îngăduit în cetatea sfântă, acela al marelui prooroc David, al Sfântului vechiului popor Israel. Dar si acesta era într-un colt si spre iesire. Pentru că mortii erau blestemati, mortii erau afurisiti, mortii nu mai aveau putere, mortii erau morti.

Noi ne ducem sfintii nostri în sanctuare, bisericile noastre sunt construite pe morminte - mergeti la Războieni si vedeti că Războienii sunt construiti pe o vatră de jăratec, de oseminte ale moldovenilor care au murit la Valea Albă în luptă cu pâgânii pentru apărarea credintei strămosesti sub Stefan cel Mare. Bisericile noastre sunt construite pe oseminte, pe moaste. Moastele stau la răsăritul bisericilor rioastre, cum stau spre fereastra de răsărit moastele acestui sfânt al neamului nostru.

Este un sfânt fâră îndoială. Au trecut 15 ani de la plecarea, de la pribegia sa sufletească de aici, de la "coace rea în cuptorul de jar al iubirii crestine în adâncul pământului" al acestui sfânt părinte, care ne-a lăsat un testament foarte simplu.

De ce venim în jurul lui? De ce veniti în jurul lui de pe toate dealurile pământului, cu straitele postite - v-am văzut azi dimineată înghesuindu-vă în autobuze -, postiti, cu copii în brate, de pe dealuri, în zile de post, veniti cu praznice, veniti să aduceti daruri. Ce vă leagă de acest om?

Câti poeti ai neamului nostru zac în cimitire si nu-i cercetează nimeni? Câti oameni politici, care au crezut că sunt "buricul pământului", nu le stie nimeni mormântul? Oameni care credeau, c-o falcă în cer si cu una în pământ, că vor stâpâni lumea întreagă n-au găsit o gaură de sarpe să se ascundă de mânia oamenilor si a lui Dumnezeu vârsată asupra lor.

Istorici mari, profesori, savanti, de care lumea era plină cât trăiau în viafă, se duc fără urmă. Iar în acest mormânt este un om la care veneati pe ascuns, vă stiu, eram cu copiii pe aici, veneati pe ascuns de frica prigonitorilor atei. Veneati aici să vă închinati si să-l slujiti si să luati învătătură de la el. Si iată că acum v-ati strâns ca stelele cerului în jurul surorii lună; v-ati strâns ca razele ceresti si ca vânturile putermce ale lui Dumnezeu în jurul soarelui răsărind, v-ati strâns în jurul unui mormânt.

Ferice, părinte, de mama care te-a născut! Ferice de Maica Domnului care naste, de biserica noastră care naste asemenea oameni, în jurul cărora vom fi veacuri de-a rândul, si sunt sigur că veacuri vor fi. Spune un mare gânditor: "Dacă cineva două săptămâni ia aminte la cuvântul cuiva, trebuie să-l iei în seamă. Dacă doi ani, să stii că-i grozav ce-a spus el!" Dumneavoastră de 15 ani veniti aici si veti veni în continuare.

Acest mormânt este un mormânt sfânt. Acest om a însemnat ceva esential în viata dvs. Se zice: "Dacă poti însemna ceva în viata unui singur om pe pământ, n-ai trâit degeaba". Acest om a însemnat în viata mai multora ceva esential. A tras clopotele Hristosului Celui înviat în inima unuia sau altuia dintre dvs. si de aceea veniti aici. Veniti la Hristos prin el, veniti la chipul Celui care a biruit lumea si păcatul si puterile mortii si acest om a fost o icoană vie, care nu s-a pus pe sine, nu s-a prezentat pe sine, ci l-a adus pe Hristos în viata dumneavoastră. Sunteti ucenici de-ai lui, si stiu că stiti mai multe despre dânsul; eu am fost cu Părintele Ioanichie aici, pe ascuns, în taină, ca un prostănac, pentru că eram urmărit, am fost pe ascuns la dânsul în chilioara în care a locuit, si am avut fericirea să-l văd în vremuri grele. Si stim că acest om a făcut două lucruri esentiale pentru poporul român pe care nu le putem uita în veci: A arătat că nu putem face nimic fără Scriptură. Nu putem face o casă a Europei, tocmai am scris la un ziar înainte de a veni aici cuvântul genial al Părintelui Nicodim Măndită despre casa Europei. Toată lumea vorbeste că facem o casă a Europei.

Acest părinte spunea din ce se face o casă. Si vă dădea canon si sunteti martori aici, spunea: "Cei patru pereti se fac din cele patru Evanghelii si acoperisul din restul Scripturii". Vă punea să o cititi si să o răspânditi de patru ori, care-i cifra pământului, adică: la răsărit, la apus, la miazăzi, la miazănoapte, răspânditi cuvântul lui Dumnezeu!

Casă nu-ti poti face fără patru pereti. Iar acesti patru pereti sunt cele patru Evanghelii. Este Scriptura, Evanghelia lui Hristos peste care vin scrisorile Sfântului Apostol Pavel si celelalte, care sunt ca un acoperis de sindrilă, cum sunt peste biserica aceasta. Casa Europei, spune părintele, vreti să faceti o casă a Europei? N-o puteti face dacă peretii ei nu sunt făcuti din cele patru Evanghelii ale lui Iisus Hristos. O Europă care nu va fi crestină, va fi un nou Turn Babel; o nouă babilonie de criminali si de oameni nefericiti strânsi laolaltă.

Asadar, profetic a vorbit acest cuvios părinte pe care-l sărbătorim astăzi. Casa Europei, casa mea si a ta si a fiecăruia, în care ne nastem pruncutii fiecare; dacă peretii ei nu sunt din Evanghelia lui Hristos, nu durează. Este asezată pe nisip; este asezată pe pământ mocirlos. Vin vânturile si trăsnetele si cutremurele care ne cearcă din an în an; vin dezastrele, vine crima si mizeria din noi, vine ura dintre noi si ne dărâmă casa.

Ca să avem o casă durabilă, fratilor, stiti fiecare ce trebuie făcut. Ca să avem o căsută, unde să atârnăm de grindă un leagăn si să vină pruncutul pe lume la ceas hotărât după sfânta nuntă, trebuie să facem casa din cele patru Evanghelii ale lui lisus Hristos.

De aceea acest om sfânt v-a dat peretii casei si acoperisul. Mergeati acasă de la Agapia sau de la Văratic, unde trăia, si spunea: "Mergeti si vă faceti casă!"

Poate aveti casă de piatră, poate aveti casă de pământ, poate aveti casă de cărămidă, poate aveti casă frumoasă si arătoasă, dar este o casă peste care trăsnetele si fulgerele si cutremurele acestui veac si mâniile si dezbinările o distrug cu usurintă; si aceea este casă? Nu este casă. Acea casă care ziceti voi că este casă, nu este casă, dovadă că toate casele falnice a acestui neam - ce rusine! au fost făcute pe dezbinare si pe mizerie si pe ateism si pe asuprirea celorlalti.

Am văzut cum le e rusine la oameni astăzi că au o casă arătoasă, făcută pe ateism, făcută pe nedreptate, făcută pe furt si pe jaf, când tara în grosul ei trăia în sărăcie. Nu astă casă, fratilor. Mergeti si vă faceti casa duhovnicească, pe care nici portile iadului nu pot s-o sfarme. Si aceasta este Biserica lui Hristos, din cele patru Evanghelii, rămase nouă mostenire de la Iisus Hristos.

Profetic ai fost, Părinte Nicodim Măndită, că ai construit asemenea case. Vă văd veniti aici, fratii mei iubiti, si stiu că toti veniti din asemenea case. Veniti din aceste case fragile, case usoare, case de vânt si de azur, case de aur si de foc, casele Duhului Sfânt, casele în care locuieste curătia, casele în care la vremea potrivită Bunul Dumnezeu trimite gânguritul unui prunc.

Si acum, a două mostenire care v-a dat-o, dovadă că ce spun eu este adevărat, este că pe mormântul lui sunt cărti. E primul mormânt în viata mea pe care nu văd aduse nici flori, nici coroane. Am fost la Ierusalim acum 20 de ani si murise un mare savant, Roland de Vaux, care descoperise manuscrisele de la Marea Moartă, si am fost si eu invitat acolo la îngropăciunea lui, un mare om, era călugăr, era descult, cu o cărămidă sub cap, cum a murit si Părintele Nicodim si pe invitatie scria: "Nici coroane, nici flori nu-mi aduceti, ci rugăciuni!"

Văd un mormânt la care nu ati venit cu flori, ci ati venit cu rugăciunile dvs. De asta are astăzi nevoie Părintele Nicodim Măndită, că si el a fost om, chiar dacă a fost duhovnicesc, dar are nevoie de rugăciunile noastre.

Ati venit cu cârti. Ce-am spus e corect. Acum al doilea dar extraordinar, si sunteti martori ai acestui fapt, este că multi de aici datorati părintelui Nicodim Măndită existenta dumneavoastră.

Cartea este cartea vietii. Eu am venit ca lumea viată să aibă Si din belsug să aibă... Lăsati copilasii să vină la Mine!... Al doilea dar pe care l-a adus în casa dumneavoastră a fost că v-a umplut casa, casa din cei patru pereti ai Evangheliei, acoperită bine de Duhul Sfânt, v-a adus pruncuti.

Câti dintre voi nu sunteti fii după dar, din părintii cinstiti ai cununiei casei dvs., dar sunteti fii duhovnicesti născuti pentru că acest părinte la spovedanie îi spunea miresei, fetei proaspăt căsătorite: "Draga mea, du-te acasă si cel mai mare dar al sfinteniei căsătoriei tale va fi pruncutul la nouă luni, pe care-l vei aduce la botez si vei înmulti Biserica lui Hristos si vei creste slava lui Dumnezeu în lume".

Sunt sigur că cei care ati venit aici, ati venit pe lume la un îndemn al lui Dumnezeu prin Părintele Nicodim. Mare lucru este să ai asemenea părinti, mai ales astăzi, când trăim într-o perioadă teribilă, de o mare sperantă, dar si de o mare tristete, după această revolutie a tineretului din decembrie de la Bucuresti, această miscare crestină, care nici n-am putea-o numi revolutie, ci o miscare de Crăciun a copiilor nevinovati, credinciosi ai acestui popor, care ne-au scos din betia mamonică a unei lumi atee si comuniste, creată pe ură de om si de clasă, care a măcinat si a distrus acest popor, si dacă n-ar fi fost bisericile, ar fi fost un dezastru total pentru România.

Dar acum ce s-a întâmplat? După această splendoare, noi continuăm să fim omorâtori de oameni. A curs sângele la Timisoara, la Bucuresti si în alte orase, dar sângele curge, si gros si masiv, în fiecare oras, dacă nu în fiecare comună, pentru că în fiecare spital din România se omoară cu sutele de mii copilasii din pântecele maicilor lor.

Fratilor, aproape o jumătate de milion, dacă nu mai mult în câteva luni, au fost junghiati (iulie 1990). Ii smulg,' fratilor, au adus din Occident pompe si-i smulg din pântecul maicilor lor, dai 30 de lei, cu 30 de lei a fost vândut Hristos, dai 30 de lei si-ti omori copilul.

Unde este un profet? Unde esti, Părinte Nicodim, să-i opresti? Unde esti,' părinte? Vino să-i oprim! Unde sunt tinerii si oamenii duhovnicesti ai Bisericii să oprească acest genocid al poporului român? Cu sutele de mii aruncati în groapa cu gunoi a istoriei, aruncati pe apele duhorilor si a puturoaselor.

Zice că plâng câte 24 de ore în spitale. Ii smulg din luna a treia, a patra, si plâng neconsolati aruncati pe cimente si se bat cu capul de ciment copiii smulsi din pântecul maicilor lor. Niste mame, sărmanele de ele, care nu stiu ce înseamnă a fi mamă. Niste părinti, care nu stiu ce înseamnă a fi părinti; niste oameni care n-au avut casă duhovnicească, n-au Sfânta Scriptură ca viata lor de toate zilele, n-au auzit că Hristos este Viata Si învierea si chiar mort fiind vei fi viu si că trebuie să lăsati copiii să vină la Mine.

De aceea, fratilor, nimic mai frumos nu putem face noi la acest mormânt al Sfântului nostru - Părintele Nicodim Măndită - decât să facem fiecare un legământ înaintea lui Dumnezeu: să răspândim cuvântul lui Dumnezeu, să facem patru pereti, să facem case duhovnicesti poporului român si să lăsăm să se nască copiii acestui neam.

Fiecare dintre noi să continuăm ce a început dânsul, si să facem ceva să salvăm Biserica lui Hristos si neamul acesta plâns si necăjit si răstignit de atâtea mii de ori, de 2000 de ani încoace în istoria acestui pământ al Europei si al lumii si al neamului nostru în care trăim.

Asa să ne ajute Bunul Dumnezeu, să putem reface casa. O casă a Europei fără Hristos nu-i cu putintă. O casă a noastră, a fiecăruia, fără Evanghelia lui Hristos n-are trăinicie, iar o casă unde nu vin copiii, vin strigoii si familia aceea se dezbină. Lăsati să vină copilasii pe lume! Lăsati să se nască pruncuti cât mai multi!

Dumnezeu se bucură extraordinar pentru fiecare copil. Si dacă venirea noastră si ostenelile pe care le-ati făcut dvs. si noi laolaltă, vor face să se nască un pruncut pe lumea asta, să-l îngăduim să vină si-l vom ajuta. Sunt atât de dificile problemele! Sunt fete care rămân însărcinate si mame ticăloase care nu înteleg ce înseamnă mamă, în loc s-o ocrotească pe biata fată, din indiferent ce motive ar fi rămas grea, s-o lase să nască copilul, o alungă de acasă, fetele se spânzură si copiii mor în pântecele maicilor lor.

Am fost la abatoarele acestea umane. Am văzut frigidere pline de copii înjunghiati, aruncati din pântecele maicilor lor. Am cumpărat giulgiu si cămăsi la copii abandonati care sunt ca niste sfinti.

Stiti cum stau în pântecele maicilor lor? Ca un călugăr la rugăciune. Smulsi de acolo si aruncati în frigidere, fără hăinute, fără nume, fără botez... Sunt pline frigiderele de copii abandonati în România.

Haideti să facem ceva! Haideti să facem un legământ aici, la un mormânt sfânt al unuia care ne-a îndemnat la aceasta: "Apărati viata copiilor! Apărati mintea oamenilor acestora împotriva valului de gunoi ateu care s-a vărsat peste România!" Si nu puteam să arătăm cu degetul. Dar acum cei care ne chinuiau, cei care credeau că sunt dumnezei, cei care s-au urcat ca Dumnezeu în fruntea neamului acestuia, vai de steaua lor!

Dumnezeu să-i ierte si pe ei, nenorocitii, că nu stiu câtă jale au adus peste poporul român! Jale care abia acum, cu toate scârbele, iese la suprafată, o lume atee care-si omoară copiii si care nu cunoaste ce înseamnă a avea o casă pe fata pâmântului si din ce se face o casă pe fata pâmântului, din cele patru Evanghelii ale lui Iisus Hristos.

Dumnezeu să ne întărească si să ne dea putere multă ca ceea ce spunem si legăm prin cuvânt să făptuim si cu viata noastră fiecare. Asa să ne ajute Dumnezeu. Amin.

ANTICONCEPTIONALELE
de Pr. NICOLAE TĂNASE

[Cuvânt rostit la mormântul Părintelui Nicodim Mândită, în anul 2000.]

O să spunem câteva cuvinte pentru că noi, preotii, suntem datori să predicăm despre ce este la zi. Asa de pildă, nu mai amintim despre Arie. Nu mai predicăm împotriva arianismului, pentru că nu mai este. Dar când iehovistii vin si spun că Fiul nu este de o fiintă cu Tatăl reluăm predica despre Arie si câte blasfemii a adresat el Mântuitorului Hristos.

Nu mai vorbim astăzi împotriva pavlicienilor, pentru că nu mai sunt, dar dacă această erezie o să reînvie, iarăsi o să vorbim. Si atunci, în ce mă priveste, întotdeauna m-am întrebat, ce ar face Părintele Nicodim astăzi? Despre ce-ar vorbi el azi? Că despre ce-a vorbit atunci, stim. Dar astăzi? Si cărtile care s-au tipărit, apare când una, când alta. De ce? Pentru că întotdeauna ne-am pus întrebarea: "Ce carte ar tipări Părintele Nicodim acum, dacă ar fi aici între noi?"

Si acum vă pun dvs. o întrebare cu constiita că dacă ar fi aici printre noi acum în mod vizibil, cred că v-ar pune aceeasi întrebare:

- Unde se fac astăzi cele mai multe avorturi? Nu se fac la spital, nu la ginecologie, nu la cabinete particulare, ci în biserică. Asa să stiti dvs. care trebuie să plecati de acum cu această veste tristă, că cele mai multe avorturi se fac în biserică.

In biserica de zid, nu în biserica spirituală, să nu intelegem gresit. Bise rica este de zid, de lemn, de materie si biserica sufletelor. Aici înăuntru se fac. Vă arăt. Vă dovedesc. Femeia se poate afla în fata altarului si în momen tul acela se face în ea un avort. Poate că preotul este cu mâinile în sus pentru sfintirea Darurilor, si în burtile femeilor se săvârsesc avorturi. Ne-o spun medicii. Medicii ne spun că după zămislire copilul, timp de sapte zile, merge din trompă în uter. In alte sapte zile, încearcă să se lipească de uter si se face placenta sau casa copilului. Si în alte sapte zile, total 21, are loc prima zvâcnire a inimii, dar până atunci a fost viu, cu sistem nervos. Medicii ne-o spun. Stiinta ne-o spune.

Dar tot ei ne spun că un om poate vietui nelipit de uter 14 zile, 7+7, după aceea moare. De aceea trebuie să se lipească de uterul mamei, de sânul matern, ca să înceapă să se hrănească din mamă.

Ei, bine! Steriletul împiedică lipirea copilului de uter si copilul moare si se produce avortul.

Anticonceptionalele fac acelasi lucru prin toxicitatea care se creează.

Sunt sigur că părintele Nicodim ar fi tunat si ar fi fulgerat aici acum dacă ar fi stiut asta. Si ar fi scris un maldăr de cărti împotriva acestui păcat, la care duhovnicul nu mai stie ce să facă. Acum noi întrebăm o femeie: "Câte avorturi ati făcut?" Si răspunsul poate fi: "Nici unul, unul, două, trei, treizeci...". Poate să spună o cifră. Si în functie de asta si de căinta ei, si de canonul pe care i-l dăm, noi stabilim când se împărtăseste. "

Acum urmează noi, duhovnicii, să punem întrebarea: "Câte avorturi ati făcut?" si să primim răspunsul: "Nici unul!" Si să revenim cu întrebarea de care vorbeam si să ne spună: "Nu stiu", că n-are de unde să stie, că nu stie că se produce, că nu se produce.

Si atunci să stim noi, că acuma urâciunea pustiirii stă în locul cel sfânt, pentru că se omoară om în biserică. Asta-i problema.

Am venit aici la mormântul părintelui. Brazi; drum; peste munte; frumusete. La ce folos? Fetele noastre merg la doctor si împiedică nasterea copiilor, folosind anticonceptionale. Sunt avortive.

O să strigăm la Dumnezeu: "Doamne, dă-ne apă!" Dumnezeu va zice: "Nu". "Doamne, dă-ne aer!" Dumnezeu va zice: "Nu. Nici aer n-aveti voie!"

De aceea, asa urmează să ne stin gem. De ce? Pentru că: înainte de a te fi urzit tu în pântecele maicii tale, te-am cunoscut Eu, Si înainte de a iesi din pântece, te-am sfintit, zice Dumnezeu în cartea Proorocului Ieremia 1,5.

Acesta este textul din Scriptură care-ti arată că cine luptă împotriva vietii este criminal. Nu numai cine omoară, ci si cine luptă. De aceea vă spun aceste putine cuvinte în speranta că veti duce aceste cuvinte mai departe. Pentru că nu ne mântuim dacă facem numai noi binele, ci si dacă determinăm pe altii să facă binele.

Contraziceti medicii! Contraziceti tinerele care cred că au scăpat fără să facă crimă! Ele fac crimă, si riscul este a face crimă în biserică. Nu stim când, pentru că nu stim când se zămisleste, pentru că Dumnezeu este prezent în momentul zămislirii, căci în momentul acela dă sufletul care se uneste cu trupul.

De aceea ne permitem să vorbim aici lângă biserică si bisericii sufletelor dvs. despre aceste lucruri, care nu sunt lucruri secrete, nici lucruri rusinoase, sunt lucruri care arată măretia creatiei lui Dumnezeu.

Savantii au ajuns la concluzia că aparitia vietii, zămislirea, este o minune mai mare decât universul. Când mari oameni au descoperit galaxiile, constelatiile, au spus: "Iată măretia creatiei lui Dumnezeu". Dar există o măretie mai mare: zămislirea, la care noi suntem împotrivă.

Ne plângem de sectanti, ne plângem de satanisti, ne plângem de buletinele cu semnul lui antihrist, ne plângem de discoteci, ne plângem de lipsa la biserică. Acestea sunt probleme mici.

Aceasta-i marea problemă a Bisericii Ortodoxe: omorârea copiilor în pântecele mamelor în biserică. Si precum Dumnezeu plouă peste cei drepti si peste cei nedrepti, tot asa Dumnezeu ne va rade pe toti, drepti si păcătosi. De ce? Pentru că iată, ne silim ca fata noastră să devină învătătoare, să devină profesoară.

Pentru ce atâta silintă? Costă mult. Meditatii cinci ani, patru ani. De liceu, de scoală, de facultate, de întretinere, de internat, o anumită îmbrăcăminte, că nu poti trimite copilul oricum acolo între altii. La ce acest efort? Cui vor preda aceste profesoare? Cui? Brazilor? Bătrânilor? Cui?

O scoala din Bucuresti, în toamna anului 1998 a dat sase clase de-a-ntâia. In toamna anului trecut, 1999, au intrat în clasa întâi patru elevi. Cui o să predea aceste fete care ne silim să devină învătătoare si profesoare? Dar medicii care se formează, cu ce o să se ocupe? Cu bătrânii.

Stiti că 86 din 100 de copii abandonati, fără mamă, fără tată, sau în orfelinate, pleacă în afara tării si numai 14 râmân în tară?

De ce noi românii nu tăbărâm pe orfelinate si pe crese? Pentru că suntem ortodocsi. Pentru că ne batem continuu în piept: dreapta credintă. Ce dreaptă credintă este asta când tu stai acasă si putin te interesează? Si citesti Psaltirea o dată în zi, de patru ori pe zi faci pravila. Ce ortodox esti tu, si lasi copiii să devină americani, să devină baptisti, să devină evanghelisti, să devină mormoni? Tu care te rogi. Tu ce faci? Ortodocsi crestini.

Unde sunt copiii dvs. care i-ati luat din crese? Să vă văd alături de doi copii, de sase copii, de opt copii; unde sunt? Unde e verificarea Ortodoxiei? Asta este verificarea Ortodoxiei.

Vă spuneam acum un an. Am vrut să botezăm 12 copii, doi i-am botezat si zece nasi au rămas cu pânza albă în mână, în brate. Au făcut si ei efort si au cumpărat lumânare si hăinute si pânză si au rămas asa, în maternitatea Polizu. De ce? Pentru că asistenta sefă a spus:

- Nu. Ăstora n-aveti voie să le dati un nume.

- Dar cum la ăstia am avut voie si la ăstia nu?

- Prima conditie a înfierii lor, a fost nebotezarea lor.

- Dar cine a pus această conditie?

- Baptistii americani.

Deci: "Ortodocsilor, mergeti voi în rai si copiii la baptisti! Mergeti!"

Eu asa cred că v-ar spune Părintele Nicodim aici: "Asaltati cresele, asaltati orfelinatele, asaltati leagănele si luati copiii de acolo, înfiati-i sau cresteti-i, faceti orice, numai salvati România!" Că România piere. Are 11 milioane de copii avortati din 22 de milioane populatia tării. Are peste 40 de milioane copii avortati, asa cum v-am spus, copii care au fost avortati fără să se vadă, prin anticonceptionalele care se găsesc la orice colt, la orice farmacie si ieftin.

Să stiti că producerea anticonceptionalelor este scumpă. Dar precum ati văzut în anii trecuti că se făcea compensare la unele alimente, tot asa se face compensare si finantare din afară, pentru că nu putem intra în Europa un popor ortodox care naste, care perpetuează. Nu se poate asa! Ni se impune să admitem homosexualitatea, si aproape am admis-o; Ni se impune să admitem divortul rapid, si l-am admis. O familie fără copii si fără partaj pleacă dimineata la opt la tribunal si la 12 este deja divortată. Vă aduceti aminte că înainte dura sase luni, opt luni. Oamenii se mai împăcau, se mai gândeau, nu prea mai aveau bani. Iar acum nici nu există taxă pentru divort, e nimica toată.

De ce? Ca să ne distrugem. Dar asta cu voia noastră si nu acuzăm pe nimeni. Si ce mai trebuie să mai facem ca să intrăm în Europa? Trebuie să acceptăm căsătoria de probă. Si am început s-o acceptăm. Si noi dăm de mâncare fetelor noastre care trăiesc curve. Oficial e cu el la brat. E oficial. Tot satul vede, dar nimem nu zice nimic.

Noi dăm de mâncare si ajutăm. Nu ne debarasăm. Nu ne unim sus părintii să vedem: "Măi, ce facem cu copiii nostri? Uite, ăstia se încearcă, se probează!"

Căsătorie de probă! Auziti dvs. ce-am împrumutat noi de la Occident. De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? De exemplu: vă dăm anafură si dvs. vă îngrămăditi. De ce vă îngrămăditi? De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? Punctualitatea?

De ce-am împrumutat aceste lucruri rele, distrugătoare neamului? Si atunci că vă dati seama că nu ne-am adresat dvs., că sunteti de două zile pe drum, dvs. tot veniti aici, că mormântul acesta ne tot aduce lângă el - ne-am adresat celor cărora dvs. le veti vorbi începând de mâine. Dumneavoastră acum veti deveni niste predicatori.

Dar nu niste predicatori care spuneti lucrurile puternic, ci niste predicatori care duceti numai cuvântul. "Uite ce-am auzit! Nu mi-a venit să cred. Uite. Chiar asa este? Să verificăm, este? Să mergem!" "Domnule doctor, poftiti crucea în mână, poftiti icoana, fotografia mamei dvs. sau ce aveti mai drag. Ce mai aveti drag? Sotie, copii. Bine. Puneti mâna pe tot, si spuneti-ne ce sunt anticonceptionalele? împiedică formarea omului, conceptia, sau ucide după 14 zile de la conceptie?"

Si doctorul dacă atunci o să aibă frică, cu mâinile pe cruce, pe Evanghelie, pe ce are el mai scump, o să ne spună adevărul. Nu minciuna care-i vinde marfa. Nu minciuna cu care a făcut contract cu farmacia. Pentru că el dacă spune asa, farmacia vinde.

Am călătorit la o conferintă împotriva avortului si am văzut, ceea ce cred că o să apară si la noi, că noi luăm tot ce-i rău. Am văzut niste cutii imense si băgai bani, putini bani, cât pentru o pâine, si-ti veneau sase prezervative pe. loc. Cum sunt automatele de cartele pentru telefon. Si de acolo le luau.

Dar zic: "Dar de ce a fost nevoie de aceste automate si nu le vindeti la farmacie?" Zice: "Unii copii se jenează, părinte, si ca să nu se jeneze au astea în gară, la scoală, în curtea scolii".

Am văzut cu ochii mei. Nu am auzit, am văzut! Ce facem? Ne schimbăm sau nu? Dacă nu ne schimbăm, nu ne mai întâlnim la anul. Nu mai putem. Se va întâmpla ceva.

Am trecut în anul 2000, nu am predicat asta până acum, pentru că este o psihoză. Avem de-a face cu o psihoză. Am avut de-a face cu psihoza anului 2000. Sfârsitul lumii e în mâna noastră. Dacă ne îndreptăm, îl depărtăm de la noi. Dacă nu ne îndreptăm, îl apropiem. Dacă nu ne îndreptăm, sfârsitul lumii poate să fie în orice moment.

Fratilor, să avem convingerea că azi lipseste Părintele Nicodim. El e prezent cu duhul, dar ne lipseste pentru că nu e altul încă să mânuiască cuvântul si să sesizeze gravitatea trăirii noastre acum. De aceea e greu si grav că nu mai este. Că nu s-a ivit altul ca să sesizeze acestea, cum a sesizat el la vremea lui. Ati citit. Unde pătrundea el dispăreau cârciumile, lăutarii. Nu mai era nimic. Era numai: "Pre noi însine si unii pe altii, si toată viata noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Amin.