Stare de impunitate: Încălcarea drepturilor omului cazul romilor din România

Segregarea rasială a copiilor romi în şcolile româneşti

Mulţi dintre copiii romi care totuşi reuşesc să intre în sistemul educaţional, sunt educaţi în şcoli sau clase segregate, izolaţi de copiii de alte etnii şi în general de întregul sistem educaţional românesc. Ca urmare, aceştia suferă de răul segregării rasiale şi li se refuză dreptul la o educaţie de substanţă.

Există acuzaţii supărătoare la adresa autorităţilor care au segregat copiii romi în clase separate în şcolile normale doar pe motiv de origine etnică. Acest fapt se poate întâmpla ca urmare a prejudecăţilor împotriva romilor inculcate de către autorităţi părinţilor de alte etnii. CEDR a luat cunoştinţă de cazuri în care protestele aduse de părinţii de alte etnii şi refuzul lor de a-şi lăsa copiii să înveţe în aceleaşi clase cu copiii romi au avut ecou la autorităţile şcolilor. Activistă şi profesoară de origine roma, d-na Letiţia Mark a declarat CEDR faptul că exemple de acest gen de segregare s-au întâlnit în ultimii ani în şcoli din Bucureşti, Oreşti şi Vălenii Lăpuşului din judeţul Maramureş.²⁴⁸ Conform rapoartelor, înscrierea la şcoală a copiilor romi din comunitatea din Pata-Rât, judeţul Cluj, la şcoala generală nr. 12 din Cluj-Napoca pentru anul şcolar 1995/1996 a provocat proteste din partea părinţilor de alte etnii. Profesorii din şcoală au declarat CEDR că părinţii "s-au enervat şi în timpul unei şedinţe au afirmat că ei refuză să-şi lase copiii să înveţe împreună cu copiii de ţigani”. În urma acestor evenimente, directorul şcolii a decis să-i plaseze pe copiii romi într-o clasă separată.²⁴⁹ Se pare că directorul şcolii a dorit să-i mute pe copii într-o cu totul altă şcoală, dar din motive financiare, acest lucru nu s-a putut realiza. ²⁵⁰ În mod similar d-na Vasile Amica, o mamă de origine roma din Bucureşti, a declarat CEDR faptul că copiii ei nu învăţau în aceeaşi clasă cu copiii de români: "Există o clasă pentru români şi una pentru romi."²⁵¹
Acuzaţii similare au fost aduse şi cu privire la grădiniţe. Spre exemplu, în Mangalia, conform declaraţiilor unor activişti locali, părinţii copiilor de alte etnii au exercitat, se pare, presiuni asupra autorităţilor dintr-o grădiniţă şi au ameninţat că îşi vor transfera copiii la o altă grădiniţă dacă copiii romi vor fi acceptaţi în respectiva instituţie. Aceste evenimente au condus la formarea unor facilităţi separate pentru copiii romi.²⁵²
În unele cazuri, segregarea copiilor romi a luat forma plasării discriminatorii a romilor în şcoli pentru copii cu handicap sau cu nevoi educaţionale speciale.²⁵³ Statisticile naţionale referitoare la numărul copiilor de romi în astfel de şcoli nu sunt oferite publicului. Cu toate acestea, acolo unde s-a putut stabili cu aproximaţie numărul acestora, se estimează că este destul de mare pentru a constitui un motiv de îngrijorare. În Cluj-Napoca, şcoala pentru handicapaţii mintal deserveşte aproximativ 200 de copii, şi conform surselor locale, mai mult de 70% dintre aceştia sunt romi.²⁵⁴
Autorităţile şcolare locale dispun în întregime de înscrierea copiilor în şcoli²⁵⁵ iar prejudecăţile împotriva romilor joacă un rol important în luarea unei decizii referitoare la plasarea într-o şcoală specială. Conform unei declaraţii făcute CEDR, în cazul în care un copil rom rămâne în urmă la învăţătură, este foarte probabil ca acesta să fie etichetat ca deficient mintal. Prin lege, copiii pot fi trimişi la o şcoală ajutătoare doar cu acordul părinţilor.²⁵⁶ Cu toate acestea, ajutoarele materiale acordate părinţilor sau susţinătorului legal atrag mulţi părinţi romi săraci, determinându-i să accepte să-şi plaseze copiii în şcoli ajutătoare. Pentru multe familii de romi, confruntate cu o sărăcie cruntă, trimiterea copiilor la o şcoală unde li se oferă mese gratuite, alimente şi haine, reprezintă un mod de a le oferi cel puţin copiilor lor o modalitate de subzistenţă.
O altă practică ce contribuie la segregarea rasială a copiilor romi în sistemul de învăţământ românesc este plasarea în clase speciale separate în cadrul şcolilor normale. Legea românească a educaţiei stipulează formarea de clase speciale pentru copiii cu dificultăţi de învăţare. Studiile realizate de CEDR sugerează că acolo unde aceste clase există, sunt predominant formate din copii romi.²⁵⁷ CEDR s-a documentat asupra mai multor cazuri în care autorităţile şcolare au recurs la plasare copiilor de romi în clase speciale, în ciuda faptului că aceştia nu prezentau nici un handicap. Directorul Şcolii generale nr. 12 din Cluj-Napoca a declarat CEDR că clasele speciale erau formate datorită "nevoilor speciale ale copiilor romi, care provin dintr-un mediu el însuşi handicapat din punct de vedere social.”²⁵⁸ Conform aceluiaşi director de şcoală, copiii romi sunt plasaţi în aceste clase pe motivul că provin dintr-un "mediu defavorizat" şi pentru că "comportamentul lor nu corespunde cu al celorlalţi copii."²⁵⁹ Conform unui psiholog şcolar, copiii romi au fost plasaţi în aceste şcoli nu pentru că erau handicapaţi, ci pentru că "aveau tulburări comportamentale datorate vieţii lor de familie," sau pentru că "profesorii nu ştiau ce să facă cu ei." ²⁶⁰
În vreme ce plasarea copiilor romi în programe educaţionale speciale se poate întâmpla cu destulă uşurinţă, reintegrarea din clase speciale sau şcoli ajutătoare înapoi în şcolile normale este cu mult îngreunată de obstacole birocratice şi adesea, în practică, nu este posibilă. O comisie de expertiză are sarcina să hotărască dacă transferul este posibil.²⁶¹ Cu toate acestea, conflicte de interese adesea îngreunează capacitatea comisiei de a lua o hotărâre judicioasă. Spre exemplu, adesea se întâmplă ca membrii comisiei să facă parte din administraţia şcolilor speciale şi să dorească menţinerea unui număr constant de elevi în şcolile lor. ²⁶² În cazul claselor speciale, directorul şcolii care găzduieşte clasa respectivă are o mare putere de decizie în privinţa faptului dacă elevul va rămâne în clasa specială sau va fi integrat într-o clasă normală, şi mulţi dintre directori se opun educaţiei mixte. Un director de şcoală a declarat CEDR următoarele: "Copiii de romi aparţinând claselor speciale din această şcoală sunt mai mari decât media de vârstă obişnuită şi nu pot fi puşi într-o clasă normală. De asemenea, nivelul lor cultural este aşa de scăzut şi sunt atât de săraci, încât nu pot satisface cerinţele impuse de o clasă normală.”²⁶³
Organizaţiile neguvernamentale ce activează în domeniul educaţiei romilor au început de curând să raporteze existenţa unui nou pretext pentru segregarea copiilor romi din România. Autorităţile şcolare profită abuziv de prevederile programului Ministerului Educaţiei referitor la educaţia în limba minorităţilor, formând clase de "limba romani" pentru elevii romi, dar unde de fapt nu se predă nici o limbă romani. D-na Delia Grigore, de la organizaţia neguvernamentală Aven Amentza, cu sediul în Bucureşti, a declarat CEDR: "Unii directori de şcoală, în încercarea de a pune predarea limbii romani într-o lumină proastă, au aplicat în practică [predarea limbii romani] într-un mod care a condus la segregarea romilor în clase separate, uneori chiar fără ca limba romani să fie predată în aceste clase. Lipsa limbii romani este în general justificată cu scuza că nu s-a putut găsi un profesor."²⁶⁴
Însă, mult mai frecvent, şcolile segregate pentru romi, sunt, de fapt rezultatul segregării rezidenţiale, prin separarea aşezămintelor de romi care pot fi vechi de sute de ani.²⁶⁵ Studiile pe teren realizate de CEDR au scos la iveală faptul că pe toată întinderea României, copiii romi care trăiesc în ghetouri de romi, urmează alte şcoli decât copiii de alte etnii de aceeaşi vârstă, şi asta într-o situaţie de izolare, subliniată şi de separarea geografică de societatea românească obişnuită. Această formă de segregare este atât de întâlnită, încât aproape că pare invizibilă pentru locuitorii României, atât romi, cât şi de alte etnii şi chiar şi pentru vizitatorii străini, ca şi cum ar fi vorba de o trăsătură a peisajului.
Toate şcolile situate în cartiere de romi, vizitate de CEDR erau vizibil inferioare în ceea ce priveşte standardele materiale comparativ cu Şcolile situate în zone în care nu locuiesc romi. De asemenea, procesul de învăţare din aceste şcoli este la un nivel scăzut. Profesor şi activist roma, d-na Letiţia Mark a declarat CEDR: "Cu foarte puţine excepţii, şcolile din cartierele de romi sunt într-o stare foarte proastă. Profesorii sunt foarte puţin motivaţi. Materialele didactice nu sunt adecvate şi adesea profesorii nu sunt interesaţi de elevii lor."²⁶⁶ Un băiat intervievat de organizaţia Salvaţi copiii, România a declarat că absolvise şase clase şi cu toate acestea nu ştia să citească sau să scrie; acesta studiase într-o şcoală frecventată doar de copii romi.²⁶⁷ În mod similar, în satul Ocolna, cu toată populaţia de origine roma, în mai 2000, CEDR a întâlnit copii romi ce frecventau şcoala primară, dar care nu-şi cunoşteau nici vârsta; copii de 12 ani care nu puteau să-şi scrie numele; şi de asemenea tineri din generaţiile anterioare, absolvenţi ai şcolii primare din localitate, care nu ştiau nici să scrie, nici să citească.²⁶⁸

9.