Stenogramă [Șerban Ţigănaş

Conferinţa Naţională Extraordinară

Bucureşti, 28 octombrie 2017

STENOGRAMĂ

[Șerban Ţigănaş]

Stimați delegaţi, vă invit să intraţi în sală, să ne aşezăm, să putem începe. Suntem [într-o] uşoară tolerabilă întârziere, de ploaie.

Doamnelor şi domnilor, vă invit să intraţi, să putem închide uşile, să putem deschide lucrările.

Încă o dată bună dimineaţa tuturor, bine aţi venit, vă mulţumesc foarte mult pentru efortul de a participa, e o participare fără precedent aş putea spune, extrem de numeroasă şi asta înseamnă foarte mult interes, asta ne dorim. Aşa trebuie să fie.

Bine aţi venit tuturor deci, şi vă rog să-mi daţi voie să încep cu câteva elemente procedurale. O să-l invit pe domnul secretar Dumitru Ţepure să ne spună cum stăm cu numărul de delegaţi, cu cvorumul şi cu, hai să spunem, acest „semafor verde” pentru a fi constituiţi ca Conferinţă Naţională.

[Dumitru Ţepure]

Bună dimineaţa, Iulian Ţepure, secretarul dumneavoastră. Am avut un număr de 387 de delegaţi. Pentru a întruni cvorum era nevoie de 258 şi au semnat în lista de participare, până la momentul ăsta, 317 delegaţi. Deci cvorumul este întrunit.

[aplauze]

Vă mulţumim. Dacă veţi vedea sau vi se pare că sunt locuri multe goale în sală, sala a fost setată pentru 500 de persoane. Mulţumesc, succes.

[Șerban Ţigănaş]

Mulţumesc foarte mult Iulian, mai am o rugăminte pentru că coordonezi Secretariatul de primire, la prima pauză să refaci anunţul să vedem dacă au mai ajuns delegaţi pe parcurs. Mulţumesc foarte mult.

Vă rog să îmi permiteţi să vă prezint echipa care se află în faţa dumneavoastră la prezidiu, este vorba de întreg Colegiul Director al Ordinului Arhitecţilor din România. O să încep cu doamnele:

• 
  Doamna profesor Ana-Maria Zahariade
  
• 
  Doamna profesor Iulia Stanciu
  
• 
  Doamna arhitect Doina Butică
  
• 
  Domnul profesor arhitect Ştefan Ghenciulescu
  
• 
  Domul arhitect Ion Andriu
  
• 
  Domnul arhitect Rudolf Graef.
  

Colegiul Director, probabil cei mai mulţi dintre dumneavoastră îi cunoaşteţi pe toţi, pe responsabilităţile şi sectoarele pe care le au, sunt astăzi echipa care va coordona şi va organiza de fapt lucrările acestei Conferinţe.

Trebuie să aduc mulţumiri şi să îi pomenesc în faţa dumneavoastră pe membrii Comitetului de Organizare al acestei Conferinţe Naţionale Extraordinare. Din partea membrilor, fără îndoială, aşa cum este procedura, şi mă refer la trei persoane care au făcut eforturi substanţiale pentru ca toate lucrurile să fie pregătite:

• 
  Domnul Bogdan Bogoescu
  
• 
  Doamna Michaela Gafar
  
• 
  Domnul Liviu Dăescu.
  

Mulţumesc foarte mult, sunt cei care mai mult sau mai puţin din umbră, au vegheat ca totul să se întâmple la timp şi corect.

Mai mulţumesc Secretariatului nostru, atât cei care sunt aici cu noi în sală şi cei care sunt acolo la primire, care cred că abia aşteaptă să poată să spună că misiunea a fost îndeplinită, pentru că lucrează de o bună bucată de vreme pentru noi toţi, mulţumesc foarte mult tuturor şi bineînţeles mulţumesc şi partenerilor, partenerilor organizatori, sponsorilor şi tuturor celorlalţi cu care deja v-aţi întâlnit, aşa cum am păţit-o noi toţi, în hol, la primire.

Aş vrea să vă rog să-mi permiteţi să încep, cred eu, aşa cum se cuvine, cu un moment de comemorare a celor care nu mai sunt printre noi, a celor care au dispărut în intervalul de timp scurs de la ultima Conferinţă Naţională, deci din 2014 până în 2017. Şi o să vă rog foarte mult să le acordăm un minut de reculegere.

[...]

Vă mulţumesc. Pentru formalităţile de început, suntem în faţa unei ordini de zi, dar înainte de toate, o să vă cer colaborarea pentru a ne organiza prin propunerile dumneavoastră pentru o Comisie de numărare a voturilor. Fiind vorba de o zi în care vom consulta delegaţii, vom supune la vot diverse documente, este necesară alcătuirea unei astfel de comisii. Regulamentul nostru spune că din această comisie trebuie să facă parte delegaţii la Conferinţă, deci dumneavoastră, şi că această comisie ar trebui să aibă între 7 şi 9 membri. Deci, vă rog foarte mult să faceţi propuneri, să vă auto-propuneţi, să vă asumaţi această „corvoadă” pe parcursul zilei, de care cu toţii avem nevoie, de a număra voturile. Lista este deschisă la secretariat, vă rog foarte mult, prin ridicare de mână. Mulţumesc domnule Horaţiu Răcășan, Filiala Transilvania, Carina Dornescu, de la Iaşi, două persoane deja, Raluca Munteanu, Bucureşti – iată, numai persoane cunoscute, mulțumesc foarte mult, Dan Domşa, mă uit spre dumneavoastră imediat, de la Transilvania, da?, vă rog foarte mult să vă spuneţi numele... Constantin Porumbacu, Bucureşti, suntem 4 până acuma, Iustinian Orza, Transilvania, Adrian Constantinescu, Bucureşti, Greta Zsak, Bihor, în spate era o mână... de la Filiala Prahova, n-am auzit numele... Heni Veronica, domnul Andrei Fenyo, de la Bucureşti. Câți s-au strâns pe listă? …. 8, încă o persoană, vă rog foarte mult... vă rog, stimate domn,...

[un domn]: Vreau să vă reamintesc că Regulamentul OAR prevede vot deschis.

Da, ajungem şi la acest punct, n-aveţi grijă.

[un domn]: Alegeți mai întâi Comisia şi...

[Șerban Ţigănaş]

Toate voturile trebuie numărate, şi cele deschise. Bogdan Udrescu, Bucureşti, mulțumesc foarte mult, cred că sunt 9 deja... 10... cu atât mai bine.

Mulţumesc foarte mult tuturor, o să supun la vot deschis, prin ridicare de mână, acceptarea acestei echipe de voluntari pentru corvoada de a număra voturile. Cine este pentru?, vă rog... mulţumesc foarte mult, o mare majoritate. Cine este împotrivă? O persoană împotrivă. Dacă există abţineri, cine se abţine? O abţinere.

Stimaţi colegi, o să vă invit, dacă sunteţi amabili, să veniţi în primul rând, Comisia de numărare a voturilor, să vă grupaţi, să veniţi în primul rând, şi tot conform Regulamentului, într-o scurtă discuţie a dumneavoastră să vă alegeţi un preşedinte şi să ne comunicaţi decizia dumneavoastră. Deci, foarte rapid dacă se poate, într-un minut, să ne spuneţi cine este preşedintele acestei comisii.

Între timp... Horaţiu, „fum alb”, un preşedinte? Domnul Bogdan Udrescu.

Comisia de numărare a votului şi-a ales preşedintele în persoana domnului Bogdan Udrescu, mulțumesc foarte mult pentru contribuție.

Acum să facem cealaltă discuție, referitoare la sistemul de votare. Domnul arhitect are perfectă dreptate, Regulamentul Ordinului în vigoare presupune două tipuri de vot pentru Conferinţele Naţionale, votul secret care este specific menţionat pentru alegeri, nu este cazul nostru, şi votul deschis pentru toate celelalte decizii. Totuşi, organizatorii au pregătit şi aţi primit în mapele dumneavoastră Buletine de vot secret, deci buletine de vot pentru cele trei documente pe care le supunem aprobării Conferinţei sau votului, cum vreți dumneavoastră să-i spuneţi, e vorba de formularea din Regulament, pornind de la o idee foarte simplă, că o astfel de procedură, cu un număr atât de mare de persoane, este o procedură care poate să fie confortabilă pentru Comisia de numărare a voturilor şi care poate să conducă la eliminarea oricărei erori.

Evident, dacă sunteţi de acord cu această procedură vom vota prin vot secret, aveţi câte un buletin de vot pentru fiecare dintre cele trei documente supuse la vot conform acestui program, dacă nu vom vota prin vot deschis, şi atunci bineînțeles o să rog Comisia să se organizeze în consecinţă, deci să poată să controleze şi să numere voturile şi să se asigure că numărătoarea este corectă. Prin urmare, daţi-mi voie să vă supun la vot votarea documentelor conferinţei prin vot secret. Cine este pentru? – O să vă rog să număraţi...

[discuţii între membri:

- Am mai încercat metode scurte, dar nu sunt bine primite.

- Câţi sunt prezenţi?

- 317]

[din sală]: Am o întrebare, vă rog.

[Șerban Ţigănaş] Nu în timpul procesului de votare, vă rog. După, mulţumesc mult pentru înţelegere. Nu în timpul procesului de votare. Vă rog să aşteptaţi un pic să se termine numărătoarea, şi după aceea vă ascult cu interes.

Mulţumesc foarte mult. Cine se abţine? [...] Şi cine este împotriva votului secret? [...]

[Bogdan Udrescu]

Bună ziua. În urma numărătorii avem 271 de „Da”, abţineri 6 şi 41 de „nu”. Problema este că sunt mai multe numere decât s-a dat cifra iniţială, bănuiesc că au mai venit oameni... Sunt trei, ca diferenţă. [rumoare....]

[din sală]: Aici sunt două persoane care au venit după...

[din sală]: Şi aici una.

[Șerban Ţigănaş]

A doua verificare facem la pauză, şi cred, dacă-mi permiteţi, să fac o observaţie, dumneavoastră decideţi dacă reluaţi numărătoarea sau nu, eu cred că rezultatul votului este pronunţat.

[Bogdan Udrescu]:

Invitaţii nu votează, sper că asta e clar.

[Șerban Ţigănaş]

Deci vă rog să comunicaţi decizia.

[Bogdan Udrescu]:

Din punctul nostru de vedere rămâne aşa, pentru că e un vot covârşitor în sensul lui „da” şi sunt 3, adică nu este o diferenţă de 10% sau ceva grav.

Mulţumesc foarte mult. La pauză, aşa cum spuneam, o să renumărăm pentru că au mai sosit persoane şi o să facem un anunţ din nou a numărului total. Mulţumesc foarte mult pentru înţelegere. Deci votăm secret, cu buletinele de vot pe care le aveţi dumneavoastră în mapă. Mulţumesc foarte mult.

Fac următoarea precizare: marea majoritate a dumneavoastră sunteţi delegaţi. Ecusonul dumneavoastră vă confirmă această calitate. Delegaţii au drept de vot. Doar delegaţii. În sală există invitaţi, există un număr de persoane pe care l-am oferit ca loc liber pentru invitaţi suplimentari din partea filialelor, din informaţia mea au venit în jur de 10 persoane, cel puţin azi dimineaţă, poate mai sosesc, o să-l rog pe Iulian să facă un raport din nou la pauză. Aceste persoane invitate nu au drept de vot, vă rog foarte mult, apelez la votul deschis să respectaţi această chestiune elementară. La votul secret nu e nicio problemă, pentru că aşa cum spuneam, în mape există buletine de vot doar pentru delegaţi. Mulţumesc foarte mult.

Daţi-mi voie să continui cu următoarea formalitate de deschidere: Adoptarea ordinii de zi a Conferinţei Naţionale Extraordinare a Ordinului Arhitecţilor din România, aşa cum o aveţi pe ecran, o aveţi în mape şi a fost transmisă tuturor delegaţilor. Cine este pentru adoptarea acestei ordini de zi?

[din sală]: Am o propunere înainte!

[Șerban Ţigănaş]

Cred că sunt propuneri, vă rog luaţi microfonul.

[din sală]: Propun o mică modificare în prima poziţie după pauza de cafea, un anunţ făcut de Dorin Ştefan marcând înfiinţarea Asociaţiei Societăţilor de Arhitectură din România, durează 4 minute.

[Șerban Ţigănaş]: Eu chiar vă propun să facem chestia asta la alocuţiunile de deschidere.

[din sală]: Nu, aş prefera chestia asta din anumite motive.

[Șerban Ţigănaş]: Să fie după pauză? Bine.

[din sală]: După cauza de cafea.

[Șerban Ţigănaş]: Bine, am notat. Mulţumesc mult.

[din sală, altă persoană]: Am şi eu o propunere!

[Șerban Ţigănaş]: Vă rog, luaţi microfonul.

[din sală, altă persoană]: Aş propune ca pe ordinea de zi să includem discutarea Planului Naţional de Dezvoltare.

[Șerban Ţigănaş]

Este... n-aţi citit ordinea de zi. Uite: „Dezbatere asupra dezvoltării profesionale continue pentru arhitecţi”.

[din sală, altă persoană]: Şi vot asupra acestui...

[Șerban Ţigănaş]: Vom ajunge la această dezbatere şi vom discuta să vedem ce probleme se arată. Mulţumesc foarte mult, e pe… consultaţi documentele.

Mulţumesc foarte mult, putem trece la vot, cine este pentru adoptarea ordinii de zi?

[din sală]: E vot secret, de ce să numărăm.

[Șerban Ţigănaş]: Nu. Ordinea de zi nu, ci doar documentele pentru care am pregătit buletinele. [...]

Cine se abţine? Mulţumesc. Cine este împotriva ordinii de zi? Mulţumesc.

[Bogdan Udrescu]: Prima numărătoare: 312, 6 împotrivă, 0 abţineri.

[Șerban Ţigănaş]:

Mulţumesc foarte mult, am adoptat Ordinea de zi şi o să vă rog foarte mult să îmi permiteţi câteva cuvinte de deschidere şi, la fel, vă rog foarte mult să-mi permiteţi să rămân aici, pentru că se pare că este setup-ul confortabil pe care ni l-au oferit organizatorii.

Aş vrea să aduc aminte tuturor că suntem la a VIII-a Conferinţă Naţională de când există Ordinul Arhitecţilor din România, din 2011, incluzând în această numărătoare şi Conferinţa de constituire a Ordinului, din vara anului 2011. Din aceste opt, cinci conferinţe au fost conferinţe ordinare să spunem, şi cu alegeri, şi trei – dintre care una este cea de astăzi, a noastră – au fost conferinţe extraordinare. 2001, 2002 – conferinţe ordinale, 2004 – conferinţă extraordinară, 2006 – conferinţă ordinară, 2010 – conferinţă ordinară, 2011 – conferinţă extraordinară şi aniversarea la 10 ani, 2014 – conferinţă ordinară, 2017 – conferinţa la care suntem acum împreună.

Din punctul meu de vedere, şi cred că vorbesc în asentimentul întregii echipe cu care am colaborat, mizele acestei conferinţe ar trebui precizate din start, de la bun început. În primul rând de ce o Conferinţă Naţională Extraordinară în 2017? Cu opt luni înainte de terminarea mandatului şi de conferinţa ordinară şi de alegeri din 2018. Raţiunea este foarte simplă: pentru că acum, fără a ne asuma presiunea alegerilor şi problema expunerii platformelor celor care candidează, cum am considerat şi am condus lucrurile prin toate forurile de consultare şi de deciziei ale Ordinului, către a avea această propunere pe care am făcut-o întregii organizaţii, de a face un pas în procesul de transformare, în progresul în care şi-a asumat Ordinul să intre şi să ruleze în acest mandat.

Acest proces are trei paliere, dacă vreţi: unul dintre ele este un palier care se manifestă deja în ceea ce înseamnă funcţionarea organizaţiei, şi mă refer la acele elemente care nu necesită schimbări de regulament, nu necesită o consultare în afara Consiliului naţional şi Colegiului director, deci din acest punct de vedere trebuie să vă spun că suntem deja în etapa de implementare a proiectului de transformare a organizaţiei.

Al doilea palier este acesta pe care îl discutăm astăzi, cu o propunere care bineînţeles îşi are alocat intervalul de timp necesar pe Ordinea de zi, mapele dumneavoastră şi materialele pe care le-aţi primit spre consultare conform regulamentului conţin aceste documente, şi ele vor fi readuse în explicaţii de sinteză pentru a vă pune în faţa deciziei de a le adopta sau nu. Aceste modificări de regulament sunt necesare pentru, să spunem, a consolida de fapt opţiunea de transformare a organizaţiei.

Al treilea palier este palierul legii. Un palier pe care bineînţeles nu-l putem discuta între noi, în organizaţie, modificarea legii – şi există şi această perspectivă şi această intenţie – ţine de mecanisme în care organizaţia noastră este un actor, un partener. Evident este lucrul cel mai important spre care încercăm să ne îndreptăm după ce parcurgem etapa curentă. Cred că este miza cea mai importantă a acestei conferinţe.

Totuşi, vă rog să-mi daţi voie să observ, să constat, să fiu convins de ceea ce înţeleg, că există încă două alte mize, evidente şi îmbucurătoare. Bineînţeles, depinde cum le jucăm.

Una dintre ele este dezbaterea. Această conferinţă, dincolo de aceste documente care au fost pregătite aşa cum specifică regulamentele noastre, au fost în consultarea membrilor organizaţiei, au făcut obiectul activităţii grupurilor de lucru constituite în acest scop, au făcut parte din activitatea Consiliului naţional care, ca niciodată, a lucrat în formă de atelier de consultare şi de lucru pe mai multe zile, în plen, pentru a produce, a adopta forma finală a documentelor care se înaintează spre votul dumneavoastră, deci în afară de aceste lucruri evident este necesară dezbaterea pentru mai multe probleme, şi din acest motiv am alocat o parte substanţială, de câteva ore, pentru aceste dezbateri. În ultima perioadă, poate cei mai mulţi dintre dumneavoastră ştiu foarte bine că interesul arhitecţilor pentru Ordinul Arhitecţilor a fost fără precedent. S-a manifestat fără precedent. O serie întreagă de întrebări, de probleme, de observaţii, de critici, de propuneri care au început să circule în spaţiul public, şi cred că este cel mai bun moment să le decantăm. Ce vom afla din aceste dezbateri pe care le-am trecut sub semnul câtorva capitole generice, dar bineînţeles că ele sunt cuprinzătoare? Unul dintre ele a fost deja menţionat, „dezvoltarea profesională continuă”, s-au iscat o serie întreagă de discuţii şi trebuie să continue şi e un prilej extraordinar să încercăm să decantăm situaţia actuală; priorităţile organizaţiei, un alt element foarte important despre care s-a discutat şi care ar trebui să ne ofere direcţia pe care o avem de parcurs în continuare; comunicarea cu membrii, o chestiune a explodat, dacă-mi permiteţi să apreciez aşa, în ultima perioadă, atât între membri pe orizontală, cât şi între membri şi organizaţie, şi a căpătat forme alerte de comunicare, de transmitere a informaţiilor, şi bineînţeles concluzii faţă de toate acestea. Este a doua miză a conferinţei.

Şi a treia din punctul meu de vedere, deşi trebuie să observ – dar n-o să insist asupra acestui lucru, că există şi alte mize, dar eu mă refer doar la mizele organizaţiei, la mizele generale, la interesul comun – a treia miză cred că aş putea să o pronunţ sub titlul generic de „a decide dacă şi cum lucrăm împreună”. A decide care sunt direcţiile pe care ni le asumăm împreună, având în vedere faptul că, în mod evident, suntem o organizaţie cu foarte multe puncte de vedere, ceea ce este extrem de important, dar care dacă nu reuşim să le facem să conveargă, să conducă către o acţiune majoră, probabil că vom fi, sau vom rămâne, o organizaţie atomizată.

Din punctul acesta de vedere – şi aici închei această introducere – cred că la sfârşitul zilei vom putea constata una dintre următoarele situaţii, şi anume că înţelegem şi continuăm pe o direcţie asupra căreia s-a muncit şi care nici într-un caz nu reprezintă un stadiu, un palier de stabilitate, de stagnare, ci este o infrastructură pentru a avea o organizaţie mai performantă, mai responsabilă, mai angajată şi mult mai coerentă. În viziunea, fără îndoială, a echipei care a pregătit această direcţie şi a Consiliului Naţional, deci a forurilor de conducere care le-au transpus, le-au discutat, le-au negociat, le-au filtrat şi au decis asupra formei pe care o adoptăm, o supunem votului – deci a adoptat-o Consiliul Naţional şi o supunem votului Conferinţei Naţionale, prin regulament.

Tot la sfârşitul zilei vom constata dacă acest lucru este acceptat de organizaţie, de Conferinţa Naţională, sau dacă rămânem acolo unde suntem. Deci pe regulamentele şi modul de funcţionale actual.

A doua concluzie, care cred că este extrem de importantă, este a vedea cum continuăm, şi bineînţeles a treia, să vedem dacă reuşim să ajungem la această convergenţă de care vorbeam.

Vă mulţumesc foarte mult încă o dată pentru prezenţă, este extrem de important, din punctul nostru de vedere, să discutăm lucrurile în această cheie, şi daţi-mi voie să vă urez tuturor „o conferinţă aşa cum vă doriţi”.

Mulţumesc foarte mult şi vă rog să-mi daţi voie să continui cu punctul următor, un pic mai alert, pentru a reuşi să prindem timpul din urmă, suntem cu circa 15-20 minute.

O să vă prezentăm împreună un raport de activitate intermediară al Ordinului, în perioada scursă din 2014 până în prezent. Şi o să vă rog să-mi permiteţi să încep eu şi să iau o poziţie care îmi permite să văd ecranul. Mulțumesc.

Organizaţia creşte. Din 2014, de la 8058 de membri în total, suntem la 9564 de membri în prezent, asta înseamnă o creştere de 1506 membri, o medie anuală să spunem de circa 500 de membri noi în organizaţie. Din punctul meu de vedere şi observând toată evoluţia din ultimii 16 ani a organizaţiei, este o creştere rapidă. Este o creştere consistentă.

Unde are loc această creştere? În mod evident, puteţi observa aici că numărul arhitecţilor din Bucureşti creşte în ritmul cel mai alert, lucrurile sunt de la sine de înţeles, e vorba de cea mai mare pepinieră de formare a arhitecţilor şi de cea mai importantă piaţă, care reţine profesioniştii. Există două filiale mari, Timiş şi Transilvania, care împreună cumulează o creştere importantă, şi sigur, cea mai importantă per ansamblu cantitativ creştere este disipată pe celelalte 19 filiale din ţară, dar bineînţeles, în proporţii extrem de diferite. Polarizarea se face acolo unde sunt şcolile de arhitectură. Lucrul acesta cel mai evident se poate vedea nu atât la Timişoara, Cluj şi Iaşi, cât la Oradea, care are şcoală de arhitectură şi în care dimensiunea filialei s-a triplat de la înfiinţare, faţă de alte judeţe care au rămas pe loc.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că suntem o organizaţie extrem de neomogenă din punctul de vedere al numărului de arhitecţi, al comunităţilor de arhitecţi, al pieţelor pe care operăm, şi asta înseamnă că organizaţia trebuie să aibă o anumită şi o foarte importantă capacitate de a adaptare la comunitatea locală. Mi se pare absolut fundamental. Este şi una dintre vocile pe care le-am primit în permanenţă din organizaţie, care ne spuneau „trebuie să rămânem deschişi, să putem să decidem în comunităţile locale de arhitecţi care ne sunt priorităţile, cum acţionăm”. Pentru că lucrurile sunt extrem de diferite.

A doua chestiune pe care o discut în acelaşi context rezultă din analiza şi auditul, dacă vreţi, care s-a făcut asupra Ordinului, îl cunoaşte sper toată lumea, pentru că el a fost discutat, prezentat, sintetizat, transmis şi aşa mai departe, şi care ne-a pus – să spunem – oglinda în faţă, şi ne-a arătat plusuri şi minusuri. O să încep cu plusurile, pentru că ele există, fără îndoială. Pentru că suntem o organizație extrem de mult bazată pe personalităţi şi voluntariat, deci pe oameni care, acolo unde sunt ei, au idei, iniţiative şi lucrează, au viziune despre ceea ce trebuie să facă Ordinul, fără ca acest lucru neapărat să rezulte dintr-o strategie omogenă sau convergentă, există proiecte de succes. Există filiale în care s-au reuşit foarte multe lucruri. Fie că e vorba de probleme care ţin de relaţia cu autorităţile şi de procesele în care sunt angajaţi arhitecţii, fie că e vorba de combaterea concurenţei neloiale, de celebra „semnătură de complezenţă” care mănâncă, muşcă din viaţa noastră, sau fie că e vorba de mediul, să spunem de cultura arhitecturii, cultura construirii, relaţiile cu ceilalţi actori. Lucrurile astea se întâmplă aici şi acolo, dar se întâmplă, ceea ce este foarte bine. Ceea ce nu este bine este că ele sunt izolate. Că sunt departe de o strategie naţională, că priorităţile, deşi sunt adaptate la terenul local, nu ne conduc către o acţiune majoră, şi lucrul acesta trebuie, cred, completat. Fără a pierde ce este valoros.

Deficienţele pe care le avem n-o să le reiau bucată cu bucată, dar este vorba de un deficit de guvernanţă, de o lipsă de capacitate de colaborare între filiale, care de fapt nici nu au această temă în regulamentele noastre – în lege să nu mai spun. De un efort foarte mare depus de foarte mulţi dintre cei care s-au angajat în lucrul cu Ordinul, şi o să vedeţi câţi sunt aceştia, în direcţii pe care le consideră ei importante. Fără ca neapărat acestea să vină în urma unei decizii strategice.

Structura naţională sau Ordinul naţional, cum îi spune toată lumea, are 13 persoane în echipă, persoane angajate. Structurile filiale, angajate şi colaboratori, au 72 de persoane. Deci iată, 91 de persoane angajate, ca să aveţi impresia dimensiunii acestei organizaţii.

Consiliul Naţional are 110 membri şi 272 membri este suma tuturor Consiliilor Teritoriale. Deci asta este, hai să spunem, forţa de decizie, de deliberare şi de decizie a organizaţiei pe regulamentul actual, aşa cum este acuma.

Iar colegiile directoare din filiale însumează 108 persoane în toată ţara şi 7 persoane la Ordinul naţional. Mă întreb, extrem de serios, cum ar fi dacă această forţă de lucru, de concepţie, de decizie, ar lucra împreună, pe acelaşi vas, pe aceeaşi corabie. Deci ar conduce organizaţia într-o direcţie decisă. Cred că asta este una dintre problemele fundamentale pentru care vrem să facem un pas astăzi. Sigur, sunt şi există în continuare această plurivalenţă a obiectivelor noastre şi a activităţilor pe care le facem, care sunt adresate – şi aici există suprapuneri – atât membrilor ca persoane, ca profesionişti, cât şi membrilor dar şi profesiei în general, sau profesiei dar şi societăţii, deci beneficiarilor exerciţiului nostru profesional, dar şi autorităţilor. Deci există un palier din care, din punctul meu de vedere, nimic nu poate lipsi, nu putem să fim autişti la niciuna dintre aceste grupuri de servicii.

Sigur, există o serie întreagă de principii pe care n-o să le reiau aici, le aveţi în documente, le aveţi în sinteza legată de transformare, care ne face să avem o colecţie de instrumente, reglate între ele – şi despre unele dintre ele vom şi vorbi în continuare.

Una dintre aceste idei, care a fost tranşată de Consiliul naţional, este vorba de reprezentarea în Consiliul naţional, care a ţinut cont de două elemente fundamentale: o creştere foarte mare a organizaţiei, implicit, proporţional cu aceasta, o dimensiune devenită, după părerea noastră, uriaşă a Consiliului naţional, şi o păstrare a proporţionalităţii puterii de vot. Toate acestea le aveţi clarificate în Regulament şi în documentele ataşate.

Ceea ce a decis Consiliul naţional este o modificare a normei de reprezentare, cu păstrarea principiului pe care-l avem şi acum, respectiv un om din Consiliul naţional reprezentant al filialelor are un vot. E vorba de o diminuare a Consiliului Naţional la circa 50%.

O altă chestiune extrem de importantă, asupra căreia din nou n-o să insist, pentru că vom avea un raport al echipei care este angajată în 3 filiale, Arad, Hunedoara şi Timiş, într-un proiect pilot al Centrului Teritorial de Competenţe Complexe, un proiect care a fost dezvoltat împreună cu filialele, cu preşedinţii de filiale, în special, şi care proiect este în lucru, dar asupra căruia am decis să facem acest exerciţiu. Veţi vedea rezultatele a 3 luni de exerciţiu şi veţi putea observa şi vom putea discuta chiar şi cu cei care vin din aceste filiale despre cum au simţit apropierea de această iniţiativă.

Două precizări foarte importante: aceste structuri care au 2 persoane angajate şi competente pe fiecare dintre regiunile care deocamdată harta se prezintă aşa, fiind desenată de membrii filialelor, dar ea poate să aibă şi alte contururi, aceste două persoane sunt un suport al activităţilor regionale. Una dintre posibilele greşeli pe care le putem face este să ne imaginăm că vom întări una dintre filiale. Nu. Activitatea acestei echipe este o activitate disipată, o să vedeţi şi în raport, ba mai mult, aşa cum am constatat în aceste luni, ei au reuşit să facă lucruri care s-au adresat şi altor filiale în acest timp, pentru că a fost nevoie de un sprijin.

Deci discuţia nu este dacă acest centru va fi la Piteşti sau la Ploieşti. Discuţia nu este de această factură: dacă e Galaţi sau e Brăila. Ştiţi că existe nişte fireşti ambiţii locale sau viziuni locale. Nu este cazul.

A doua precizare foarte importantă este că aceste centre sunt proiectate pentru a fi sustenabile financiar. Ele nu vor greva bugetele filialelor. Activităţile respective de concursuri şi la ora actuală, spre exemplu, se desfăşoară prin contracte, în general cu achizitorii publici care finanţează tot ce înseamnă contribuţia Ordinului. Şi celelalte activităţi sunt văzute a fi conduse către această sustenabilitate financiară. Vom vorbi şi despre asta.

Încă două puncte de vedere, încerc să fiu cât mai scurt: ce s-a întâmplat cu arhitecţii, cu mobilitatea arhitecţilor în acest interval de timp? Câţi arhitecţi au venit spre noi, pentru că Ordinul procesează prin Comisia de recunoaştere şi echivalare a diplomelor, dreptul de semnătură al acestor arhitecţi pe teritoriul României, câţi arhitecţi au solicitat plecarea către alte zări şi unde s-au dus. Şi aveţi cifrele pe ani, sau poate cel mai simplu este să ne uităm aici. Este o balanţă spre şi dinspre oarecum echivalentă, 113 arhitecţi străini care s-au adresat Ordinului pentru a obţine aceste echivalări, şi 137 de arhitecţi români care au plecat în exterior, recunoscându-li-se, pe baza documentelor pe care le echivalăm, această competenţă pe care o au la noi şi o pot automat sau este automat recunoscută în Uniunea Europeană, sau prin alte proceduri, în alte părţi. Destinaţia favorită, fără îndoială, Marea Britanie. Este, în ultima perioadă, ţinta exodului arhitecţilor români, dar nu i-aş putea spune „exod”, pentru că dacă stăm să judecăm la dimensiunea întregii organizaţii, cred că atât exportul de forţă de muncă calificată în arhitectură, cât şi iniţiativele de contractare ale birourilor româneşti în exterior sunt infime.

Reprezentarea internaţională în această perioadă a fost importantă, fiind conectaţi la principalele organizaţii şi platforme europene şi internaționale, în Consiliul Arhitecţilor din Europa, cu sediul la Bruxelles, avem un reprezentant în Consiliul de conducere, deci în boardul ACE, în persoana domnului Eugen Pănescu, cu contribuţii importante în grupurile de lucru pe ariile tematice de acolo. România este parte din studiul sectorial care a început în 2008 şi se reia o dată la doi ani de zile şi prin care ne putem compara cu tot ce se întâmplă în statele europene în domeniul profesiei noastre şi de unde putem observa şi diferenţele majore de piaţă, atât de construcţii, cât şi de arhitectură, e o conexiune importantă. În Uniunea Internaţională a Arhitecţilor în ultima perioadă am avut o contribuţie foarte importantă, prin efortul domnului Vlad Gaivoronschi, care împreună cu fostul preşedinte al BERD, Blair, au lucrat şi promovat un document de foarte mare importanţă, „Valoarea arhitecturii pentru calitatea vieţii”, care a fost adoptat de ultimul congres al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor de la Seul, iar eu ocup în prezent poziţia de Secretar General a acestei organizaţii, dobândită prin alegeri la acest congres.

Suntem conectaţi la platforma Forumului European de Politici pentru Arhitectură, prin doamna Angela Kovacs, care este reprezentantul nostru, preşedinta filialei Mureş, un forum care încearcă de fapt să pună faţă în faţă organizaţiile de arhitecţi cu administraţiile de pe mai multe planuri şi să conducă discuţia prin prisma politicilor de arhitectură.

O să dau ştafeta acum colegului meu, Rudolf Graef, pentru a vă explica câteva instrumente care fac parte din pachetul transformării.

[