2.1. Principalele obiective urmărite de investitorii străini
Literatura de specialitate, analizînd motivaţiile companiilor care îşi propun internaţionalizarea producţiei, arată că acest proces implică două etape21. La prima etapă, firmele aleg între mai multe opţiuni alternative de care dispun privind internaţionalizarea producţiei lor, iar această decizie nu implică, în mod necesar, recurgerea la investiţii directe în străinătate. De exemplu, atunci cînd o companie doreşte să profite de forţă de muncă străină mai ieftină, aceasta poate recurge la externalizarea internaţională fără a efectua vreo investiţie. Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă acordurile de procesare a materiei prime a clientului (lohn), în baza cărora multe întreprinderi din Republica Moldova furnizează servicii de procesare pentru clienţii din străinătate: Compania germană „Leoni” operează în baza unui asemenea acord cu Întreprinderea moldovenească „Introscop”; acelaşi model persistă şi în industria producătoare de îmbrăcăminte şi încălţăminte, în care mai mult de 80% din producţie este fabricată în regim de prelucrare a materiei prime a clientului. A doua etapă presupune alegerea locaţiei şi a ţării-gazdă, atunci cînd se purcede la evaluarea activelor „durabile” de care dispune această ţară, a factorilor de producţie, a stimulentelor investiţionale şi a cadrului instituţional.
Investiţiile străine directe orientate spre eficienţă urmăresc achiziţionarea factorilor de producţie şi a activelor care nu sînt direct transferabile prin intermediul tranzacţiilor pe piaţă. Aceşti factori şi active pot include următoarele: forţă de muncă ieftină, flexibilă şi accesibilă, stimulente pentru investiţii, economii de aglomerare datorită proximităţii geografice faţă de alte pieţe sau clustere tehnologice, cunoştinţe tehnologice de valoare în ţara-gazdă, infrastructură de bază şi industrială dezvoltate, infrastructură educaţională şi digitală. În cazul în care companiile recurg la reamplasarea din altă ţară, se urmăreşte, de asemenea, un grad cît mai înalt de similitudine tehnologică între ţara-emitentă şi ţara-gazdă22.
Atunci cînd iau decizia de a se stabili într-o ţară sau alta, investitorii sînt interesaţi de variate aspecte, însă acestea contează în mod diferit. Forţa de muncă totuşi se prezintă a fi cel mai important factor, mai ales în cazul serviciilor. Pentru industria prelucrătoare, costurile de transport şi de capital ocupă poziţia a doua şi, respectiv, a treia (tabelul 7).
Tabelul Ponderea principalilor factori de cost în decizia
Sursa: Competitive Alternatives, KPMG’s Guide to International Business Location Costs, 2014
Cadrul de politici care vizează investiţiile străine directe constituie cel de-al doilea set complex de factori care ar putea influenţa decizia în ceea ce priveşte localizarea. În condiţii egale, investitorii vor prefera ţara cu o calitate a guvernării mai înaltă, o mai bună executare a contractelor, o protecţie mai bună a dreptului de proprietate, o situaţie economică şi politică mai stabilă şi cu mai puţină corupţie şi birocraţie. Serviciile postinvestiţie sînt şi ele importante pentru evaluarea ex-ante a fezabilităţii şi oportunităţii investiţiei, iar acestea pot include orice aspecte legate de postdeservire (aftercare), de dezvoltarea conexiunilor, mecanismele de soluţionare a litigiilor etc.
