Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse

Anexa III: Respectarea legislaţiei şi prevederilor strategice actuale şi în curs de elaborare ale UE

Există câteva directive, strategii şi instrumente de sprijin al politicilor UE relevante pentru orice stat naţional membru cu privire la strategia privind schimbările climatice. Acestea includ:

1. 
   Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice³⁴: După „Cartea Albă a UE privind adaptarea”³⁵, Comisia Europeană a adoptat o strategie UE privind adaptarea la schimbările climatice în aprilie 2013. Strategia vizează să facă Europa mai rezilientă în faţa schimbărilor climatice. Acţiunile de adaptare includ integrarea schimbărilor climatice, atenuare şi adaptare, în politicile şi fondurile de sector ale UE, inclusiv problemele legate de mare şi apele interioare, silvicultură, agricultură, biodiversitate, infrastructură şi clădiri, dar şi problemele de migraţie şi sociale.
   

2. 
   Platforma europeană de adaptare la schimbările climatice Climate-ADAPT³⁶ este un parteneriat între Comisia Europeană şi Agenţia Europeană de Mediu. Este o platformă pe internet, accesibilă publicului, lansată în martie 2012 şi concepută pentru a sprijini factorii de decizie de la nivel european, naţional, regional şi local în elaborarea măsurilor şi politicilor de adaptare la schimbările climatice, prin câteva resurse şi instrumente utile. UE oferă de asemenea linii directoare pentru integrarea climei în politici şi investiţii şi despre modul de utilizare a instrumentelor şi fondurilor furnizate de Comisie pentru adaptarea la schimbările climatice. De pildă, EU-Cities Adapt este o iniţiativă UE de instruire şi schimb de cunoştinţe între părţile interesate la nivel de oraş.
   

3. 
   Politica maritimă integrată şi planul de acţiune, care permite dezvoltarea durabilă a activităţilor marine. Pilonul său de mediu, Directiva cadru privind strategia pentru mediul marin, vizează să aibă drept rezultat „o situaţie bună de mediu” a mediului marin până în 2020. Politica Comună în domeniul Pescuitului este reformată pentru a realiza un pescuit viabil. Considerentele climatice vor fi relevante pentru elaborarea unei strategii corespunzătoare.
   

4. 
   Directiva-cadru privind Apa şi Directiva privind inundaţiile³⁷: În zonele litorale, Directiva-cadru privind Apa acoperă apele de tranziţie şi apele litorale până la o milă marină 1.852 m de la linia de bază teritorială a unui Stat Membru pentru o Stare Ecologică Bună şi până la 12 mile nautice 22,224 km pentru o stare chimică bună. În contextul etapei de implementare a acestei Directive, aproape jumătate dintre planurile de management al bazinului hidrografic se referă în mod concret la măsurile specifice de adaptare la schimbările climatice. Directiva privind inundaţiile acordă de asemenea atenţie impacturilor inundaţiilor costiere.
   

5. 
   Directivele privind Natura 2000, Habitate şi Păsări: Reţeaua Natura 2000 protejează o mare parte a regiunilor litorale şi marine. În 2013, Comisia a elaborat „Liniile directoare privind schimbările climatice şi Natura 2000”³⁸ care subliniază, beneficiile siturilor Natura 2000 în atenuarea impacturilor schimbărilor climatice, reducând vulnerabilitatea şi sporind rezilienţa şi modul în care poate fi utilizată adaptarea managementului pentru specii şi habitate protejate de Natura 2000 cum ar fi infrastructura „verde” şi alte abordări pe bază de ecosistem pentru a trata efectele schimbărilor climatice.
   

6. 
   Directiva UE privind amenajarea spaţiului marin şi managementul integrat al zonei litorale: Cea mai recentă realizare a activităţilor UE, lansată la 12 martie 2013, este Directiva UE privind amenajarea spaţiului marin şi managementul integrat al zonei litorale MIZC. Această iniţiativă comună, care ia forma unui proiect de directivă, urmăreşte să stabilească un cadru pentru amenajarea spaţiului marin şi managementul integrat al zonei litorale în Statele Membre UE, în vederea promovării dezvoltării durabile a activităţilor maritime şi costiere şi a utilizării viabile a resurselor costiere şi marine în UE. Atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la schimbările climatice sunt menţionate ca una dintre „cerinţele minime specifice” pentru MIZC, Articolul 8.
   

7. 
   PAC şi schimbările climatice: . Proiecţiile indică faptul că diverse părţi ale regiunii vor fi afectate de climă. În Europa de Est se aşteaptă o oarecare creştere în producţia agricolă medie pe termen mediu, posibil până în 2050, dar şi secete mai frecvente şi probleme cu eroziunea solului. Drept urmare, Comisia recunoaşte că viitoarea politică agricolă a UE va trebui, de asemenea, să se adapteze. În noiembrie 2008, a făcut un pas în această direcţie crescând fondurile pentru proiecte de dezvoltare rurală care vizează noile probleme şi oportunităţi cu care se confruntă agricultura europeană: SC, un mai bun management al apelor, protecţia biodiversităţii, producţia de energie „verde” şi inovarea în cele patru domenii. A stabilit un Mecanismul de Compensare din oficiu privind impacturile schimbărilor climatice, vulnerabilitatea şi adaptarea, care serveşte ca platformă pe internet pentru schimbul de informaţii despre impacturile climatice şi măsurile de adaptare pentru utilizatorii potenţiali din Europa. În privinţa atenuării, documentul de lucru din 2009 identifică un număr de ocazii favorabile pentru reducerea GES în agricultură prin practici agricole care nu dăunează climei, susţinute de stimulente pentru protecţia solului şi măsuri de management şi pentru protecţia solurilor bogate în carbon. O listă a măsurilor existente şi propuse este disponibilă în CE, 2009, împreună cu indicaţia instrumentelor existente care ar putea fi utilizate pentru a le sprijini. În ceea ce priveşte PAC şi schimbările climatice, propunerile principale sunt să se elimine treptat plăţile directe în forma lor actuală şi să se ofere în schimb plăţi limitate pentru bunuri publice de mediu şi plăţi suplimentare specifice constrângerilor naturale. Aceste măsuri ar fi axate în principal pe aspectele schimbărilor climatice şi mediului şi ar putea implica schimbări majore, dar acestea sunt încă în discuţie. Mai există o cerinţă ca un procent dat din fondurile alocate în cadrul PC să fie dedicate obiectivelor referitoare la schimbările climatice a se vedea Secţiunea 4.2.