Cuvântul “strategie” provine din limba greacă “strategos” ceea ce înseamnă “arta de a conduce”.
Cuvântul “strategie” provine din limba greacă “strategos” ceea ce înseamnă “arta de a conduce”.
Strategia este conceptul de obţinere a victoriei.
La început strategia era utilizată în domeniul militar şi multe din problemele care se găseau la baza lui erau similare cu problemele gestiunii afacerii.
Strategia întreprinderii este totalitatea scopurilor şi a principalelor căi de realizare a acestor scopuri.
Strategia întreprinderii este totalitatea scopurilor şi a principalelor căi de realizare a acestor scopuri.
Strategia întreprinderii este elaborată şi formulată de top managementul întreprinderii, însă realizarea ei este asigurată de toate nivelurile de gestiune.
A elabora strategia întreprinderii înseamnă a determina principalele căi de dezvoltare în scopul atingerii avantajelor pe termen lung şi altor scopuri corporative.
De obicei, strategia este planificată pentru o perioadă lungă de timp şi este orientată spre viitor. Strategia ca funcţie a timpului, nu se concentrează doar asupra unei anumite perioade de timp, dar determină şi orientarea activităţii întreprinderii. Anume strategia este cea care determină cursul activităţii întreprindereii: creşterea, stabilitatea, reducerea activităţii sau combinaţia acestor variante.
Strategia poate fi analizată ca un plan care este orientat spre realizarea misiunii şi scopurilor întreprinderii cu o eficacitate maximă.
Strategia reală =
Strategia proactivă + strategia reactivă
Strategia reală a întreprinderii reprezintă nu doar acţiuni planificate, dar şi reacţia la situaţii neprevăzute. Deci, strategia trebuie să fie abordată ca un ansamblu de acţiuni planificate (strategia proactivă) şi adaptarea acestora la schimbările imprevizibile ale mediului întreprinderii (strategia reactivă).
Succesul întreprinderii depinde de o strategie bine elaborată şi de calitatea realizării ei.
Doar o strategie bine elaborată nu garantează succesul firmei. La fel cum un automobil foarte modern cu o construcţie bună a motorului nu poate fi durabil dacă este alimentat cu un combustibil de calitate inferioară. La fel se întâmplă în cazul activităţii întreprinderii, care poate avea probleme de gestiune dacă există greşeli în alte funcţii ale managementului (organizarea, motivarea, controlul).
O bună strategie şi o realizare eficientă a acesteia sunt elemente care asigură performanţa întreprinderii.
Managementul strategic — este activitatea orientată spre realizarea scopurilor şi sarcinilor stabilite ale întreprinderii în baza previziunii posibilelor modificări ale mediului intern şi extern.
Managementul strategic — este activitatea orientată spre realizarea scopurilor şi sarcinilor stabilite ale întreprinderii în baza previziunii posibilelor modificări ale mediului intern şi extern.
Gestiunea strategică poate fi considerată ca o filozofie sau ideologie de afaceri şi a managementului, unde un loc important îl ocupă creativitatea managementului superior şi a personalului întreprinderii.
Este important de ştiut că strategia este arta de aconduce a managerului.
Emergenţa managementului strategic este rezultatul firesc al unei evoluţii produse pe parcursul timpului. In această privinţă, specialistul american de origine rusă I.Ansoff identifică 4 etape în dezvoltarea managementului strategic a întreprinderii şi care au depins de schimbările care au avut loc în mediul extern al societăţii.
1. Managementul prin control – este caracteristic per. 1900 – 1930 in care schimbările erau rare şi se produceau foarte lent.
Specific acestui management este faptul că întreprinderea avea o reacţie foarte lentă la modificările mediului extern. Această etapă constă în elaborarea rapoartelor financiare anuale, iar scopul principal era minimizarea costului de producţie. Preocuparea managerială dominantă era eficienţa producţiei – succesul pe piaţă era dependent de capacitatea de a produce cit mai mult la un cost unitar cit mai scăzut.
2. Managementul prin extrapolare - era aplicat în perioada anilor 1930 – 1970, în care ritmul schimbărilor se accelerează vizibil, dar nu în aşa măsură încât să impiedice previziunea viitorului. Acest sistem poate fi analizat ca o reacţie a întreprinderii faţă de creşterea modificărilor care se produceau în exterior şi care puteau fi soluţionate prin intermediul analogiei tendinţelor care s-au produs în trecut. Începerea planificării pe termen lung şi introducerea managementului prin obiective sunt principalele elemente novatoare care au marcat existenţa acestui sistem.
2. Managementul prin extrapolare - era aplicat în perioada anilor 1930 – 1970, în care ritmul schimbărilor se accelerează vizibil, dar nu în aşa măsură încât să impiedice previziunea viitorului. Acest sistem poate fi analizat ca o reacţie a întreprinderii faţă de creşterea modificărilor care se produceau în exterior şi care puteau fi soluţionate prin intermediul analogiei tendinţelor care s-au produs în trecut. Începerea planificării pe termen lung şi introducerea managementului prin obiective sunt principalele elemente novatoare care au marcat existenţa acestui sistem.
3. Managementul prin anticiparea schimbărilor – este specific per. anilor 1960 spre 1990, în care încep să apară discontinuităţi. Apare reacţia întreprinderii faţă de modificările şi situaţiile neprevăzute. Ameninţările şi oportunităţile încep să fie percepute mai desluşit graţie planificării strategice periodice şi practicării unui management strategic incipient.
3. Managementul prin anticiparea schimbărilor – este specific per. anilor 1960 spre 1990, în care încep să apară discontinuităţi. Apare reacţia întreprinderii faţă de modificările şi situaţiile neprevăzute. Ameninţările şi oportunităţile încep să fie percepute mai desluşit graţie planificării strategice periodice şi practicării unui management strategic incipient.
4. Managementul prin răspunsuri flexibile şi rapide acest sistem de gestiune este caracteristic perioadei existente când modificările mediului extern sunt atât de rapide, încât întreprinderea nu reuşeşte întotdeauna să le anticipeze. Preşedintele companiei “IBM” F. Keri consideră acest sistem este orientat spre viitor.
4. Managementul prin răspunsuri flexibile şi rapide acest sistem de gestiune este caracteristic perioadei existente când modificările mediului extern sunt atât de rapide, încât întreprinderea nu reuşeşte întotdeauna să le anticipeze. Preşedintele companiei “IBM” F. Keri consideră acest sistem este orientat spre viitor.
Managementul strategic este un proces dinamic compus din sarcini manageriale. Esenţa managementului strategic constă în realizarea următoarelor 5 sarcini:
1. O previziune bine determinată este o condiţie obligatorie pentru asigurarea dezvoltării întreprinderii. Managerul trebuie să prevadă activitatea întreprinderii şi să elaboreze o strategie de dezvoltare pentru viitorii 5-10 ani. Ceea ce managerul poate să vadă cu privire la poziţia întreprinderii pe piaţă şi cursul ei de dezvoltare se numeşte previziune strategică.
La baza previziunii strategice se află misiunea întreprinderii. Misiunea este scopul general al întreprinderii, ea reprezintă sensul existenţei afacerii.
2. Pentru a avea rezultate bune, este necesar de determinat care sunt scopurile întreprinderii.
Scopurile, în comparaţie cu misiunea reflectă rezultatele dorite legate de acţiuni concrete ale activităţii. Determinarea scopurilor transformă previziunea strategică şi misiunea în sarcini concrete pentru atingerea rezultatelor.
3. A treia sarcină a managementului strategic este elaborarea strategiei pentru realizarea scopurilor.
Rezultatul acestei etape este elaborarea planului strategic – un document care conţine scopul organizaţiei, sarcinile pe termen lung şi scurt şi strategia.
4. O strategie elaborată trebuie realizată în acţiuni concrete şi apoi în rezultate. Elementele realizării strategiei sunt:
tactica,
politica,
Procesele,
Regulile.
Tactica este modul care arată cum trebuie repartizate resursele pentru realizarea scopurilor strategice. Dacă întrebarea esenţială a strategiei este “Ce vrea întreprinderea să realizeze?”, atunci tactica este orientată spre “Cum de realizat acest lucru?”
De exemplu, “creşterea segmentului de piaţă” reprezintă o strategie, iar “publicitate agresivă orientată spre promovarea produselor” reprezintă tactica.
Politica,este elaborată de managementul superior şi caracterizează activitatea generală a întreprinderii.
Proceselesunt decizii planificate. Procesele caracterizează acţiuni care trebuie realizate.
Regulilese deosebesc de procese prin faptul că ele sunt calculate pentru o anumită întrebare. Regula determină ce trebuie de făcut într-o anumită situaţie concretă.
Evaluarea rezultatelor activităţii presupune compararea acţiunilor planificate cu cele realizate, sau în ce măsură a fost realizată strategia întreprinderii.
