să identifice relaţii între dimensiunile personalităţii
să explice relaţiile dintre dimensiunile personalităţii
să explice implicarea temp.unui elev în situaţii diverse (invatare, tulburari de conduita, relatii interpersonale);
să construiască strategii educaţionale simple adecvate diverselor structuri de personalitate.
Cazul Florin (1)
Elevul CF are 15 ani şi este în clasa a VIII-a a unei şcoli generale din oraş. Este vesel, bine dispus tot timpul. Foarte comunicativ, se împrieteneşte repede cu alţii copii. Rezistă la eforturi mari, lucrează ritmic când ceva îi place.
În ciclul primar se mai bătea cu colegii, dar era apreciat ca bun organizator. Pe atunci era foarte curios, spontan, dinamic dorind să ştie totul. Acum circulă printre bănci, vorbeşte cu colegii şi menţine un climat de dezordine şi de indisciplină pentru care a şi fost sancţionat.
.
Este inteligent, a participat cu bune rezultate la olimpiada de fizică şi la cea de chimie, dar nu ştie cu exactitate ce îi place. A început să acorde tot mai puţin timp învăţării, are mari probleme de înţelegere în clasă, nu ştie să rezolve temele şi nici nu le mai rezolvă. Pentru că îl aşteaptă teza cu subiect unic, familia sa este extrem de îngrijorată.
Este nemulţumit de evaluările profesorilor, i se pare că este subapreciat, de aceea îi critică pe profesori şi se face purtătorul de cuvânt al celor revoltaţi. A prins tot mai mult curaj, comentează tot timpul. Şi-a atras multă animozitate din partea profesorilor, deoarece lui îi place să provoace, să incite sau chiar să irite, atrăgându-şi cu uşurinţă admiraţia unor colegi.
CF(2)
Desenul geometric şi cel liber sunt la CF de o calitate excepţională. Are un raţionament abstract şi o logică remarcabile. Deşi coeficientul lui de inteligenţă este cu mult peste medie, comentariile pe care dirigintele le-a făcut sunt: elev nervos, agitat, împrăştiat (dezordonat), atent doar la ceea ce îi place, dar nerăbdător în rest.
Are multe absenţe şi corigenţe chiar la materiile de bază, limba română şi matematica, soarta examenului de la finele ciclului gimnazial fiind una foarte tulbure. Pentru adolescenţii „noului val”, dornici să iasă în relief prin ţinută şi vestimentaţie, CF poate fi considerat un adevărat model.
Părinţii nu ştiu unde îşi petrece timpul, mama şi sora bănuiesc ceva, dar nu discută cu tatăl, din cauza excesului de autoritarism care îl caracterizează. Acesta este foarte ocupat cu firma familiei şi sever cu copiii, îi pedepseşte cu asprime. I-a interzis fiului său să meargă la clubul sportiv, astfel că nu mai poate să iasă cu colegii, care îi lipsesc tare mult.
Întrebat cum se vede în perspectivă (peste zece ani) elevul refuză să dea un răspuns, pretextând că pe el îl interesează clipa şi nu viitorul. Este convins totuşi că va ajunge în ţara tuturor visurilor, în America unde se vede lucrând într-un bar.
Tipurile de ANS (Pavlov)
Tipurile de ANS şi temperamentele
Caracteristici ale intraversiunii-extraversiunii (Jung, C.)
In functie de trasaturile temperamentale, unele trasaturi de caracter se pot forma mai usor sau mai greu
Dominanţe educaţionale specifice unor tipuri temperamentale -1
Elevii colerici
- formarea stăpânirii de sine,
diminuarea tendinţei de a se grăbi, de a fi excesiv de dominatori,
supravegherea anturajului - impulsivitatea, reactivitatea emoţională exagerată îl fac pe puberul sau adolescentul coleric, aflaţi în situaţii de risc, mai sensibili la modele comportamentale antisociale
disciplina, răbdarea, autocontrolul se educă greu.
Dominanţe educaţionale specifice unor tipuri temperamentale -2
Elevii melancolici
formarea încrederii în propria persoană,
creşterea nivelului stimei de sine, prin susţinere continuă,
evitarea pedepselor,
furnizarea de feedback realist, dar pozitiv.
ajutaţi să-şi dezvolte competenţele sociale,
să se afirme în grup pentru a-şi ameliora sentimentul de autoeficacitate.
Elevii flegmatici,
dezvoltarea competenţelor sociale şi de comunicare,
accelerarea ritmului de lucru.
Perseverenţa, spiritul de disciplină se formează cu uşurinţă, dar ultima se poate transforma în obedienţă.
Luarea în stăpânire” - valorificarea avantajelor şi mascarea dezavantajelor
Colericul - să-şi educe stăpânirea de sine pentru a-şi contracara impulsivitatea, să-şi formeze spiritul de ordine şi disciplină; cu aceste condiţii el poate deveni un conducător energic, temerar.
Sangvinicul - să-şi consolideze interesele pentru a evita superficialitatea şi oportunismul. În situaţia educativă, sangvinicul trebuie ajutat să-şi formeze interese cognitive stabile, puternice, să-şi educe perseverenţa.
Flegmaticul - să-şi educe un ritm mai accelerat de activitate; i se potrivesc activităţile de durată, meticuloase.
Melancolicul - să-şi cultive încrederea în sine, să înveţe să comunice şi să fie antrenat în activităţi de grup; să evite situaţiile şi profesiile suprasolicitante.
Grupul şi climatul de grup
Climatul
va fi valorizant şi permisiv pt. melancolici,
cu reguli clare şi ferme pt. colerici şi sangvinici.
Diferenţierea învăţării
pentru extraverţi identificarea de sarcini complexe, variate, desfăşurate frecvent în grup, care să valorifice sociabilitatea acestora, să evite monotonia.
pentru intraverţii melancolici se vor evita sarcinile deosebit de solicitante, se va asigura ghidarea şi furnizarea de ajutor diferenţiat, iar flegmaticii vor fi uşor supramotiovaţi pentru a lucra mai eficient.
Temperament şi metode de predare preferate/ eficace
Metode active (sau centrate pe student) vs. metode pasive (centrate pe profesor)
Concluzia lui Eysenck & Eysenck (1998) - “nici una dintre acestea (metodele active şi cele pasive) nu este în sine bună sau rea: randamentul ei depinde de personalitatea elevului căruia îi este aplicată
Introvertiţi - mai productivă este metoda expunerii.
Elevii anxioşi - metoda exploratorie este mai puţin eficientă.
Leith, G. O. (1974). Individual differences in learning: interactions of personality and teacing methods. In Personality and Academic Progress, Conference Proceedings. 14-25, London, Assocition of Educational Psychologists.
Tipul sarcinilor şcolare
Colericii şi sangvinici preferă activităţile variate,
Melancolicii şi flegmaticii activităţi fără mari variaţie.
Relaţia profesor-elevi
Extraverţii - reguli ferme, clare, să-i ajute în asumarea scopurilor.
Intraverţii - profesorul va oferi încurajare, va mobiliza. Melancolicul nu va fi pedepsit, dar pentru ca flegmaticul să lucreze mai eficient va fi pus în situaţie de uşoară tensiune.
Profesorii au obligaţia de a-şi adapta strategiile de predare la caracteristicile celor care învaţă
(Leith, 1974)
Caracteristici temperamentale şi tulburări de conduită (1)
Relaţiei dintre tipul temperamental - comportamentul violent a D. Olweus (1980).
asocieri puternice între temperamentul băieţilor caracterizat prin activitate intensă, reacţii motorii puternice şi stilul parental negativ al mamei marcat de lipsa de afecţiune, ostilitate, respingere.
stilul permisiv, în care regulile lipsesc, greşelile nu sunt pedepsite este un factor care menţine tulburările de comportament ale copilului.
Temperamentul dificil în copilărie (plâns excesiv, probleme alimentare, ritm neregulat somn-veghe, nelinişte motorie, iritabilitate) - factor de risc pentru comportamentul violent.
Controlul insuficient al emoţiilor împiedică să elaboreze strategii adecvate de rezolvare a conflictelor cu părinţii şi cu egalii.
Petermann şi Petermann (2006)
Caracteristici temperamentale şi tulburări de conduită (2)
Temperamentelor dificile caracterizate prin impulsivitate, autocontrol slab diagnosticate la 7 ani sunt asociate cu:
- conduite antisociale prezente la 12-16 ani
cu apariţia tulburărilor de atenţie, hiperactivitate sau cu anxietatea şi depresia.
Această relaţie este prezentă doar la copiii crescuţi în familiile cu anumite disfuncţii, cum ar fi absenţa controlului asupra comportamentului.
Efectele temperamentului sunt mediate de caracteristici ale mediului familial: personalitatea părinţilor, stilul parental.
(Maziade et al., 1990),
Concluzii
există un profil temperamental de risc pentru apariţia comportamentului agresiv sau antisocial, a tulburărilor de conduită din adolescenţă (Côté et al., 2002).
notele temperamentale influenţează negativ procesul de socializare a copilului şi adaptarea: copilul are dificultăţi în stabilirea şi menţinerea relaţiilor interpersonale, în autocontrol (Kagan, Snidman, 1991).
