Studenti: bulhac c. Nicolae Mihai stanescu L. Silviu Ion citoteanu c. Dan Cristian

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 280.38 Kb.
səhifə1/3
tarix29.10.2017
ölçüsü280.38 Kb.
  1   2   3


INTERNETUL


Grupa:

455A



Studenti:

BULHAC C. Nicolae Mihai

STANESCU L. Silviu Ion

CITOTEANU C. Dan Cristian

BADESCU F. Stefan

INGINERU M. Iulian Cristi

COADA M. Paul Teodor

MARTINESCU I. Petrica

VASILE G. Lucian

Cuprins
BULHAC C. Nicolae Mihai

  1. Introducere in INTERNET

    1. Societatea bazata pe informatie

    2. O imagine asupra internetului

    3. Utilizarea Internetului

    4. Cine utilizeaza Internetul

    5. Repartizare digitala globala



STANESCU L. Silviu Ion

    1. Cine guverneaza Internet-ul?

    2. Cine plateste pentru serviciile Internet?

    3. Ce inseamna Internet pentru utilizatorul individual?

    4. Cum functioneaza Internet-ul

    5. Domeniile internet



CITOTEANU C. Dan Cristian

  1. Istoric si organe de administrare INTERNET



BADESCU F. Stefan

    1. The Internet Society

    2. Internet Architecture Board

    3. Internet Engineering Task Force

    4. The Internet Corporation for Assigned Names and Numbers

    5. Internet Assigned Numbers Authority



INGINERU M. Iulian Cristi

  1. Conectarea la un furnizor de servicii INTERNET

    1. Retelele prin cablu TV

    2. Arhitectura HFC

    3. Modemurile pentru cablu si CMTS-urile

    4. Standardele pentru modemurile de cablu


COADA M. Paul Teodor

    1. Dial – Up

    2. ISDN (Integrated Services Digital Network)

    3. Tehnologia DSL

    4. Cum functioneaza DSL-ul

    5. Caracteresitici si proprietati DSL

    6. Fibra optica



MARTINESCU I. Petrica

  1. Alocarea de adrese pentru o comunitate Internet

    1. Ce inseamana sa fii conectat la internet?

    2. IP-ul

    3. Clase de adrese. Depasirea numarului de adrese IP

    4. Subretele si problemele de limitare IP



VASILE G. Lucian

    1. CIDR – dirijarea fara clase intre domenii

    2. NAT

    3. Actiunea organizatiilor in reglementarea adresarii

Tehnica a pus la dispozitia omului necreator nesfarsit de multe jucarii sau arme“

Confundarea raspunderii cu libertatea a catastrofat lumea “

Constantin Noica –sursa http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=6849


  1. Societatea bazata pe informatie

Societatea actuala se afla intr-un continuu progres si este caracterizata de o accelerare a tehnologiilor informatiei si a telecomunicatiilor; ceea ce este esential pentru un progres vizibil si rapid este o adaptare a tututor domeniilor la noile tehnologii pentru a putea face fata si a rezista in continuare.

In ceea ce priveste dezvoltarea tehnologica, ultimele decenii ale acestui secol au marcat aparitia, imbunatatirea si larga raspindire a PC-urilor (calculatoare personale) ca un mod de stocare si schimb de informatii.

Calculatoarele in ziua de azi sunt interconectate in retele locale de tip LAN dar si in retele globale de tip WAN, ceea ce ofera tehnologiei informatiei un rol bine determinat pentru realizarea legaturilor de afaceri, de natura umana sau din domeniul stiintei precum si pentru asigurarea functionarii cat mai eficient a institutiilor.

Efectele acestei noi societati bazata foarte mult pe tehnologie si comunicare influenteaza puternic domenii importante precum cele economice, politice, sociale, culturale si administrative introducand realitatea intr-o lume virtuala, aparand in acest sens e-commerce, e-mail, e-heal, e-goverment, e-bussiness, acestea reprezentand o lume virtuala cu influente puternice asupra realitatii in care traim.

[În secolul XX, un important eveniment tehnologic si social în acelasi timp a fost aparitia Internetului. În domeniul Stiintei si Tehnologiei Informatiei, mari evenimente

tehnologice cu importante consecinte sociale care au fost inventarea tranzistorului, a

circuitului integrat si a calculatorului electronic. Internetul nu este numai un fenomen

tehnologic, ci si unul social, prin participarea utilizatorilor, din ce în ce mai numerosi, la structurarea lui actuala. Dezvoltarea Internetului a depins evident de tehnologie, dar în egala masura de factori sociali care s-au îmbinat cu factorii tehnologici pentru ca

Internetul sa ajunga ceea ce a devenit astazi. Odata instaurat în fibrele societatii, Internetul a produs si produce consecinte noi pentru societate. Cel mai important dintre acestea este accelerarea procesului de globalizare.

Deoarece Internetul a fost si rezultatul unei interactiuni sociale, dintre specialisti, institutii, state si un extrem de mare numar de utilizatori din întreaga lume, si numai în acest context el a fost posibil, ca o inventie tehnologica si sociala, numai în acest context el a capatat forma sa de astazi, este normal sa gandim ca si globalizarea, ca efect al Internetului sa ia forma la care sa participe toti participantii la globalizare. – sursa http://www.racai.ro/INFOSOC-Project/Draganescu_st_a01_new.pdf ]





  1. O imagine asupra internetului

Internetul este reteaua globala care interconecteaza milioane de calculatoare/sisteme din intreaga lume.

Internetul are un design si o functionare descentralizata. Fiecare calculator din Internet, numit host, este independent, el poate lucra si de sine stator, dar dispus pentru conectare, el accepta constrangeri. [Prin intermediul calculatorului putem accesa ca utilizatori un alt calculator, numit remote computer (calculator de la distanţa); acesta se poate afla la mii de kilometrii departare, însa, cu toate acestea, putem rula programe de pe el ca şi cum s-ar afla in aceeaşi încapere cu noi. Putem cauta biblioteci de programe oriunde în lume şi putem sa luam de acolo tot felul de programe şi sa le aducem în calculatorul nostru.

Odata conectat la Internet, calculatorul devine o extensie a ceea ce apare ca un calculator gigant, un calculator cu ramuri pretutindeni în lume. In realitate, calculatorul cominica simultan cu un alt calculator sau cu milioane de calculatoare din lume. Zeci de mii de retele pretutindeni pe globul pamantesc se interconecteaza, schimband informatii intre ele; milioane de oameni folosesc acest sistem în fiecare zi.] - sursa : http://www.jurnal.muzeulastra.ro/arhiva4/pagina36.htm Exista mai multe modalitati de a se conecta la Internetul. Cea mai raspandita este cea prin intermediul companiilor numite Internet Service Providers (furnizori de servicii Internet).

Sistemele de calcul interactioneaza in Internet prin intermediul canalelor care le leaga, fie ca acestea sunt cabluri de cupru, fibre optice sau unde electromagnetice si sateliti. Aceste conexiuni folosesc tehnologii si o multitudine de reguli de comunicare numite generic protocoale, in scopul asigurarii “intelegerii” sistemelor intre ele: ISDN, Frame Relay, Ethernet, Modem, TCP/IP, BGP si altele. 

Internetul permite diferitelor dispozitive, fie ca se numesc ele PC, router, server, switch sau ATM sa schimbe date intre ele in cateva secunde, chiar daca se afla la distante de mii de kilometri. 

Tehnologia se dezvolta continuu si asta inseamna pentru utilizatorii Internetului cantitati din ce in ce mai mari de informatii transmise la viteze tot mai mari. 

O mare parte din traficul sau de date are loc pe firele companiilor de telecomunicatii iar mare parte din legaturile la Internet sunt realizate prin intermediul unor furnizori locali (ISP-uri).

[Internetul este o resursa de multiple facilitati, cu promisiunea unei multiplicari a acestora. Dar se poate face si mult rau printr-o folosire improprie a acestuia. Ca si pentru celelalte mijloace de comunicare, persoanele si comunitatile umane sunt în centrul unei evaluari etice a Internetului. În ceea ce priveste mesajul comunicat, procesul de comunicare, problematica structurii si a sistemului comunicarii, principiul etic fundamental este urmatorul: persoana umana si comunitatea umana sunt scopul si masura utilizarii mijloacelor de comunicare sociala; comunicarea ar trebui sa se produca prin persoane în vederea dezvoltarii integrale a altor]sursa :http://facultate.regielive.ro/referate/management/etica_pe_internet_netiquette-20443.html

Internetul este adesea confundat cu WWW (World Wide Web), care este doar un mod de a reprezenta si de a avea acces la Internet (alte metode ar fi FTP sau e-mail). WWW-ul este doar o parte a Internetului, partea care foloseste protocolul HTTP (HyperText Transfer Protocol) pentru a muta informatii dintr-o parte în alta. Acest protocol permite transferul de fisiere (programme, scripturi) scrise în HTML (HyperText Markup Language), [un fişier grafic, de sunet, animaţie sau video, de asemenea un program executabil serverul respectiv sau şi un editor de text]. Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/HTTP .Acest fapt a dus la raspandirea extraordinar de rapida a Internetului, astazi fiind aproape inimaginabil o lume fara Internet.





  1. Utilizarea Internetului

In prezent, exista nenumarate modalitati de folosire a Internetului, in functie de nevoile si interesele fiecaruia. Insa cea mai frecventa utilizare o au posta electronica, e-mail-ul si World Wide Web-ul, www. Acesta din urma reprezinta o colectie uriasa de pagini, conectate reciproc intre ele prin intermediul hyperlink-urilor (legaturi sub forma de text sau imagini ce se gasesc aproape in orice pagina web). Paginile www contin informatii sub forma textuala, grafica, video sau audio.  

Pe langa cele doua categorii de utilizari majore, Internetul ofera suport pentru nenumarate alte intrebuintari care in viitor pot depasi numarul de utilizatori ai www sau e-mail-ului (convorbiri telefonice, mesaje scrise, videoconferinte).

In Internet nimeni nu te poate obliga sa faci ceva anume. Nu exista decat regulile bunului simt (care sunt stranse intr-un cod pentru cei care sunt interesati). In rest fiecare este liber sa faca ce vrea atata timp cat resursele informationale, tehnice, etc. de care dispune ii permit. Regulile sunt grupate intr-un cod care poarta numele de Netiquette (un fel de cod al bunelor maniere pe Internet - http://www.albion.com/netiquette/corerules.html).

  Din punct de vedere tehnic si al gestionarii resurselor, Internetul este insa bine organizat, fiecare tara avand organisme care stabilesc standarde, urmaresc alocarea adreselor, urmaresc chiar traficul criminal in colaborare cu alte organizatii politienesti (NIC: Network Information Center, RNC: Reteaua Nationala de Calculatoare, Internet Society, World Wide Web Consortium, FBI, etc.). 

Internetul continua sa se dezvolte si sa se transforme intr-o resursa extraordinara, indispensabila oricarui aspect al activitatii umane. Datorita cantitatii de informatie uriasa disponibila, doua elemente legate de Internet devin esentiale pentru eficacitatea utilizarii acestei resurse, si anume: abilitatile de cautare si concentrarea asupra informatiei relevante. 




  1. Cine utilizeaza Internetul

In ultimii ani Internetul a patruns in aproape toate domeniile de activitate, a adus un spor de informatie si comunicare iar numarul utilizatorilor sai a crescut vertiginos.  

Daca la inceputul existentei sale Internetul era utilizat doar de o comunitate restransa, formata in special din barbati, cu preocupari stiintifice, cu pregatire superioara si o varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani, in prezent, utilizatorii Internetului fac parte din toate paturile sociale si au cele mai diverse ocupatii.   

Desi in spatiul Internetului exista foarte multe locuri in care se folosesc limbile nationale, predominant, statisticile o arata, limba engleza este cea mai folosita. Se poate spune ca engleza a devenit “limba Internetului”, motivul principal fiind originile acestuia si concentrarea utilizatorilor in zone vorbitoare de limba engleza.

Principalele categorii de utilizatori:
- utilizatorii casnici

Numarul acestora a inregistrat cea mai mare crestere in ultimii cinci-zece ani. Factorii care contribuie la cresterea continua a numarului utilizatorilor casnici sunt:

- pretul redus al PC-urilor,
- simplificarea utilizarii calculatoarelor,
- utilitatea Internetului- dezvoltarea comertului prin Internet,

- reducerea pretului conectarii la Internet.

 

- angajatii firmelor

O alta categorie importanta, angajatii, utilizeaza web-ul pentru satisfacerea nevoii de comunicare sau pentru eficientizarea executiei sarcinilor de servici. Daca vreti sa va faceti o parte din treaba de la servici acasa, puteti folosi Internetul atunci cand specificul muncii voastre o permite. Puteti colabora cu colegii aflati la distanta prin intermediul unor aplicatii precum NetMeeting, prin email sau prin mesagerie, scrisa sau vocala, si chiar videoconferinte. 

 

- societati comerciale

Fie ca vor sa isi automatizeze activitatile, sau doar sa isi prezinte produsele pe Internet, companiile beneficiaza foarte mult de pe urma utilizarii acestei tehnologi in indeplinirea obiectivelor, a ratiunilor care au stat la baza infiintarii lor. 

Doua dintre directiile de dezvoltare a afacerilor folosind Internetul au o utilizare foarte larga: e-commerce si e-business.

 

E-commerce-ul se refera la relatia pe care o intemeiaza o firma cu consumatorii sai finali prin intermediul Web-ului. Poate fi vorba doar de o prezentare a produselor sau serviciilor, dar de cele mai multe ori e-comerce-ul se refera la site-urile web prin intermediul carora se desfasoara vanzarea-cumpararea de bunuri si servicii, de la autoturisme la bilete de avion, de la servicii turistice la servicii educationale. Internetul globalizeaza activitatile de desfacere ale unei firme, punandu-i la dispozitie intrega planeta. Platile efectuate prin intermediul cartilor de credit au ajutat mult la dezvoltarea acestui fenomen.

  E-business-ul se refera la relatia care se creaza in cyberspatiu intre doua sau mai multe firme, de obicei o relatie de forma furnizor-beneficiar. Rezultatele economice ale e-business-ului au fost mult peste asteptari, multe firme in prezent adoptand Internetul ca unic mijloc de desfasurare a anumitor activitati economice (aprovizionare, gestionare a stocurilor, desfacere). 
 

- institutii de cercetare si de invatamant

Patrunderea acestora pe Internet se face in scopuri specifice, precum activitati de cercetare,publicarea de informatii referitoare la activitatile desfasurate, activitati sociale, comunicare de rezultate/proiecte de cercetare.

 

E-lerning-ul este una dintre directiile noi de dezvoltare a institutiilor de invatamant in aceasta lume virtuala. E-learning-ul este un sistem complex care presupune studiul cursurilor utilizand serviciile Internetului, de la manuale publicate pe paginile web ale universitatilor, la forumuri si videoconferinte cu profesorii.
Prima pagina


5. Repartizare digitala globala
Cind tarile in curs de dezvoltare au avut acces la internet, tarile in curs de dezvoltare au inceput sa experimenteze repartizarea digitala separat de internet. In esenta baza continentala, au construit organizatii pentru resurse administrative si distribuirea de Internet , din ce in ce mai multe cladiri intra in joc.
Africa.
La inceputul anilor 1990, tarile Africane folosesc legaturi prin modemuri X.25 IPSS si 2400 pentru comunicatii internationale si nu numai.

In 1996 fundatia USAID, a inceput sa lucreze la dezvoltarea conectivitatii totale pe continent. Guinea,Mozambic, Madagascar si Ruanda detin statii de satelit terestre in 1997, urmate de Coasta de Fildes si Benin in 1998.

Africa isi construieste o infrastructura a internetului. AfriNIC, cu sediul central in Mauritania, care administreaza adresele IP alocate pe continent.

Exista o scala larga de programe pentru a furniza transmisii de calitate, coastele de west si sud au cabluri de fibra optica subacvatica . Cablurile de mare viteza comunica cu Africa de Nord si Cornul Africii la sisteme de cabluri intercontinetale. Cablurile subacvatice sau dezvoltat incet in Africa de est; efortul comun depus de catre New Partenership of Africa’s Development (NEPAD) si Sistemul submarin al africii de nord s-au destramat si lucreaza fiecare pe cont propriu.



Asia si Oceania
Asia Pacific Network Information Center (APNIC), cu sediul central in Australia, administreaza adresele IP alocate continentului. APNIC suporta un forum operational.

In 1991 , Republica populara chineza a avut prima retea universitara TCP/IP la Univeresitatea Tsinghua. RPC a inceput sa isi construieasca propia conexiune globala in 1995, intre Beijing electro-Spectrometer Collaboration si Universitatea Standford. Totusi, China a inceput sa isi implementeze propria retea divizata prin implementarea unui filtru de continut.


America Latina
La fel ca in celelalte regiuni, Latin American and Caribban Internet Address Registry (LACNIC) administreaza adresele de IP si alte resurse din zona. LACNIC, cu sediul central in Urguai, opereaza rooterele DNS, reverse DNS, si alte cheii de servicii.

6. Cine guverneaza Internet-ul?
In anul 2001 Internetul creste cu o viteza pe care cercetatorii sau fondatorii acestei retele nici nu au visat-o. Noi companii se lanseaza cu o viteza fenomenala si multe persoane acceseaza Internet prin distribuitori sau servicii familiare. Astfel la ora actuala sunt peste 23 000 de sisteme de retele direct accesibile prin Internet

Desi cerintele de administrare a unei astfel de retele sunt uriase, nu exista o autoritate suprema care sa o guverneze. Exista in schimb un numar de organizatii constituite pe baza de voluntariat care au ca scop investigarea problemelor care pot apare si care propun masuri de imbunatatire.


Internet Architecture Board (IAB) este o astfel de organizatie. Membrii acesteia se intilnesc regulat pentru a se consulta in privinta stabilirii standardelor, a alocarii resurselor, pentru a propune solutii pe termen mediu si lung. Odata un nou standard adoptat, el este publicat in Internet, urmind ca pe baza acestuia sa se construiasca noi aplicatii, scopul fiind acela al unei compatibilitati cit mai mari intre arhitecturi, sisteme de operare, etc.
O alta organizatie este Internet Engineering Task Force - IETF). Membrii acesteia se intilnesc periodic pentru a discuta probleme de natura operationala pe termen scurt. Atunci cind se prezinta o problema se formeaza un grup de lucru care cerceteaza exclusiv acea problema si cauta solutii cit mai performante. La sfirsitul unei astfel de cercetari se produce un raport. In functie de importanta acestuia, el poate deveni doar o sursa de informatii pentru oricine este interesat, poate fi acceptat voluntar de oricine considera ca solutia propusa este valoroasa sau poate fi trimis la IAB pentru a fi acceptat ca standard.
7.Cine plateste pentru serviciile Internet?
Contrar asteptarilor, nimeni nu "plateste" pentru Internet in ansamblul sau; nu exista nici o firma Internet Inc. care sa colecteze platile de la toate retelele Internet sau de la utilizatori. In schimb, toata lumea plateste pentru propria sa conexiune. NSF plateste pentru NSFNET, NASA plateste pentru NASA Science Internet. Un colegiu sau o corporatie plateste pentru conectarea sa la o retea regionala, care la rindul ei plateste un furnizor national pentru accesul sau la o retea internationala.
8.Ce inseamna Internet pentru utilizatorul individual?
Faptul ca Internet nu este o retea de calculatoare, ci o colectie de retele, inseamna foarte putin pentru utilizatorul final al resurselor sale. Pentru a rula un program sau pentru a accesa o anumita colectie de date nu este necesara cunoasterea modului de interactiune a acestor retele. Singura data cind acest lucru devine interesant este in momentul in care apar probleme.
Fiecare retea are propriul sau centru de operatiuni (NOC - Network Operation Center). Centrele discuta intre ele si stiu cum sa-si rezolve problemele. Utilizatorul individual trebuie in acest caz sa ia legatura cu compania care ii ofera acces Internet. Aceasta rezolva problema respectiva, sau, daca acest lucru nu depinde de ea, problema va fi pasata mai departe.
9. Cum functioneaza Internet-ul
Inainte de a putea intelege pe deplin cum sa va orientati in Internet, trebuie sa intelegeti modul de adresare. Tot ceea ce faceti in Internet implica utilizarea unei adrese.
Adresa unui calculator il identifica in mod unic in Internet si este o succesiune de 4 numere naturale mai mici decit 255, separate prin ".". De exemplu: 193.226.30.1, 193.226.26.30, etc. De mentionat este faptul ca cele mai semnificative sunt numerele din partea stinga. Dezavantajul memorarii si folosirii acestor numere de catre utilizatori este evident. De aceea s-a recurs la o metoda de asignare a unui nume fiecarui calculator din Internet. Restrictia de baza este aceea ca nu trebuie sa existe in Internet doua calculatoare cu acelasi nume (adresa de IP). Numele sunt folosite doar pentru a usura utilizarea Internet-ului, calculatoarele "preferind" sa lucreze cu adrese in format numeric. Numele calculatoarelor sunt stocate in baze de date distribuite si organizate ierarhic. Sistemul de transformare a unui nume in adresa IP si invers se numeste DNS (Domain Name Service).

Observatie: Statele Unite au si ele un cod geografic. Insa pe internet se presupune ca, daca nu s-a folosit un cod geografic, atunci domeniul este situat In Statele Unite.

Adresa unei personae:

Fiecare utilizator de pe un calculator aflat în retea, pentru a deveni tinta unui mesaj, are adãugatã la adresa calculatorului pe care se aflã un nume, pe care el, împreunã cu cel care administreazã calculatorul (pentru a evita situatia ca doua persoane sã aibã acelasi nume) l-au ales (de exemplu, numele sãu de familie). Astfel, pentru ca Nastasescu Mihai-Dan(autorul acestor rânduri) sã primeascã o "scrisoare electronicã", adresa la care aceasta trebuie trimisã este "mihai-dan@go.ro". Dupã cum se vede si din acest exemplu, adresa unei anumite persoane este obtinutã prin adãugarea numelui ales de persoana respectivã la adresa calculatorului pe care este accesibil. Între nume si adresa calculatorului este inserat caracterul "@".


Adresa unui document:

Dupã cum s-a arãtat în sectiunea, regãsirea unui document pe un calculator se poate face prin specificarea cãii în arborele de directoare al calculatorului respectiv. În contextul retelei INTERNET, pentru a regãsi un document mai trebuie adãugatã, bineînteles, adresa calculatorului pe care se aflã documentul respectiv. În plus, deoarece pe INTERNET existã mai multe tipuri de servicii puse la dispozitia utilizatorilor, la adresa unui document se adaugã si modalitatea de obtinere a documentului. În general, se poate spune cã adresa unui document are urmãtoarea formã generalã:


serviciu:adresã_server\cale
Serviciul poate fi:
http - "HyperText Transfer Protocol" - pentru citirea de documente de tip hipertext;
ftp - "File Transfer protocol" - pentru transferul unui document.
Aceastã adresã este denumitã URL ("Uniform Resource Locator"). URL mai poate include si alte servicii, cum ar fi:
gopher - protocol Gopher
mailto - adresa de postã electronicã a unei persoane, cu forma generalã: mailto:nume@adresã_calculator
news - Usenet news
telnet, rlogin si tn3270 - lansarea de sesiuni interactive pe alte calculatoare
wais - Wide Area Information Servers
De ceva vreme se tot vorbeşte despre Internet, despre poşta electronicã, despre informaţii, despre baze de date accesate prin intermediul Internetului, despre kackerii care au “spart” coduri, despre şcoli, instituţii şi întreprinderi conectate la Internet, despre oameni care vor sã fie conectaţi la Internet, sau despre persoane care deja conectate, dau
10.Domeniile internet:
http://www.domenii-internet.com/inregistrare-domenii/domenii-ro.html

Domeniul internet petru Romania este .RO, care este folosit pe anumite situri apartinind persoanelor fizice si juridice. Avantajul acestui domeniu fata de alte domenii este ca se poate inchiria pe viata sau pina la noi regulamente. Proprietarul domeniilor .RO este RNC/ROTLD.


Ce restrictii impun domeniile .RO?
Oricione poate solicita rezervarea de domeniu .RO. Dar RNC poate respinge inregistrarea in urmatoarele conditii:
*inregistrarea domeniului .RO a fost facuta cu informatii incomplete, false sau inexacte

*numele domeniului .RO contine mai mult de 24 de caractere

*numele domeniului .RO contine termeni care ar putea induce in eroare utilizatorii de internet.

*numele domeniului .RO contine termeni cu caracter obscen sau pornografic

*numele domeniului .RO contine termeni cu caracter ilegal

Pentru inregistrarea domeniului .RO trebuia platita o taxa de gazduire de 30 euro.

Pentru inregistrare fara gazduire se plateste 38 euro.

Domeniie RO se pot inregistra doar la RNC la pretul de 61 de Euro si prin partenerii RNC.


La domeniului RO se mai poate adauga una din formele: .com.ro;

.org.ro;


.tm.ro

.nt.ro


.nom.ro

.info.ro


.rec.ro

.arts.ro


.firm.ro
Domeniile .co.uk:

Sint folosite in domeniul commercial apartinind TLD.UK. Domeniile .co.uk sint cele mai raspindite din Marea Britanie.


Inregistrare domenii .CO.UK impreuna cu un pachet de gazduire: 4 Euro

Inregistrare domenii .CO.UK fara gazduire: 9 Euro


Domeniile WS:

Sint folosite la domenii de tip Web Site si reprezinte situri de tip web site, web solutions, web services. Aceste domenii se inregistreaza pe o perioada determinate conform contractului. In cazul in care se doreste innoirea domeniului, aceasta trebuie facuta cu maxim 30 de zile inainte de expirarea contractului initial. Domeniile devin active doar dupa plata integrala a sumei. In cazul in care nu se achita integral suma, domeniul devine automat disponibil spre inregistrare pentru alte persoane. Reglementarile prezentate sunt impuse de catre proprietarul domeniilor .WS, SamoaNIC.

Inregistrare domenii .WS impreuna cu un pachet de gazduire: 30 Euro

Inregistrare domenii .WS fara gazduire: 35 Euro

De asemenea, compania isi rezerva dreptul de a suspenda domeniile utilizare pentru scopuri frauduloase sau obtinute intr-o maniera frauduloasa.
http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_domain

Cele mai commune tipuri de domenii sint hostname-uri care contin nume in loc la adresele IP numerice . Ele permit modificarea locatiei in topologia internet, care poate avea o alata adresa IP.

Permitind folosirea unui alphabet unic adreselor in locul celui numeric , numele domeniilor permit userilor comunicarea si gasire a de situri web mult mai usor .

Sistemul IDN (the international domain name) a dezvoltat o trecere peste restrictiile cracterelor , facind capabila folosirea si de care alti useri non-englezi.

Urmatorul exemplu face diferenta dintre URL(Uniform Resource Locator)si numele de domenii:
URL: http://www.example.net/index.html

Nume domeniu: www.example.net

Nume de domeniu inregistrat: example.net

Conform IANA( Internet Assigned Numbers Authority) a calasificat cele mai folosite domenii in trei tipuri:

*country code top-level domains (ccTLD): folosit de o tara sau un teritoriu independent. Este format din 2 litere de exemplu .us petru Statele Unite.

*generic top-level domains (gTLD): Folosit pentru o clasa de organizatii (.com organizatii comerciale).Este format din 3 sau mai multe litere. Alte domenii mai sint .mil(military) si .gov(guvernamental). Mai exista si domenii sponsorizate:.aero,.coop si .museum, si domenii nesponsorizate:.biz.info.name si .pro.

*.nato a fost adaugat in 1980 si i sa dat atributul de organizatie internationala. In curind sa creat si statutul de domeniu .int ca rezultat al organizatiilor internationale.Astfel TLD a convins NATO sa folosesca dameniul .nato.int.
Prima pagina

II. Istoric si organe de administrare INTERNET.
Se spune de regula ca istoria Internet-ului incepe odata cu ARPA (Advanced Research Projects Agency), uitand istoria de un secol si jumatate a telegrafului (anuntat ca inventie in 1837 de Sir Charles Wheatstone in Anglia si Samuel B. Morse in SUA) care a condus la dezvoltarea primelor retele de comunicatie (uitand desigur si descoperirea telefoniei multiple de catre Augustin Maior, in 1906), precum si istoria de 60 de ani a calculatoarelor electronice. Vechile sisteme telegrafice erau, in terminologia actuala, legaturi punct-la-punct, folosind banda de hartie perforata pentru a transmite informatia pe urmatoarea legatura spre destinatie. Analog, prima 'retea' de calculatoare utiliza banda perforata ca si canal de comunicatie (banda perforata de un calculator fiind manual introdusa in cititorul de banda al celuilalt).

ARPA (Advanced Research Projects Agency) a fost redenumita in DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) in anul 1981. Un pionier in ceea ce priveste comunicatiile la scara larga, J.C.R. Licklider, si-a scris ideile in lucrarea scoasa in 1960 : “Man-Computer Symbiosis”.

Dupa cum zicea chiar el :

“O retea de calculatoare, interconectate unul cu altul prin linii de comunicatie foarte rapide – o colectie de librarii in care se poate stoca absolute orice informatie”.


In 1962 octombrie Licklider a fost numit seful DARPA si a format un grup care sa se ocupe de aceste cercetari. Ca urmare au fost instalate 3 terminale : unul in Santa Monica la System Development Corporation, altul in University of California pentru proiectul Genie si altul la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Nevoia lui Licklider pentru retele a dus la probleme inevitabile.

“pentru fiecare dintre aceste 3 terminale aveam seturi de comenzi diferite, deci daca vorbeam online cu cineva din S.D.C. si mai vroiam sa vb si cu cineva din Berkley sau M.I.T. trebuia sa ma loghez la celalalt terminal si sa intru in legatura cu ceilalti. Era evident ce era de facut insa nu era bine. Era nevoie de un singur terminal care sa se poata conecta la ce ai nevoie. Ideea este ARPAnet”.



Din 1962, cam odata cu aparitia calculatoarelor cu tranzistoare, Paul Baran si colegii sai dela Rand Corporation ataca problema construirii unei retele care sa supravietuiasca unui razboi nuclear. In 1967 este publicat proiectul ARPAnet (Lawrence Roberts). Leonard Kleinrock si Paul Baran initiaza comutarea de pachete (packet-switched network), iar in 1969 conducerea ARPA (Departamentul Apararii) contracteaza cu Bolt, Beranek si Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicatie.
Unul din obiectivele ARPAnet era crearea unei reţele, care să nu fie distrusă datorită atacurilor asupra sistemului. Războiul Rece fiind la apogeu, scenariul unui dezastru era considerat fie lansarea unei bombe fie un atac nuclear.
De aici a rezultat un proiect de reţea, unde reţeaua însăşi era permanent în pericol de atac. În consecinţă:- doar un minimum de informaţii era cerut de la computerele client în reţea - oricând transmisia de date întâlnea un obstacol, sau una dintre adrese era de negăsit, se găsea o altă cale către adresa căutată.
In proiectul initial al ARPAnet se asigurau doar 3 servicii de comunicatie: conectarea la distanta - telnet (Remote login), transferul de fisiere si tiparirea la distanta. Abia in 1972, cand se ajunsese la o retea cu 37 de calculatoare, a fost introdus si serviciul de posta electronica - e-mail . Tot in 1972, in Octombrie, la Conferinta Internaþionala de la Washington DC (ICCC) ARPAnet este prezentat 'in public' si se fac demonstratii.
Anul 1975 inseamna pe de o parte aparitia calculatoarelor personale (ALTAIR anuntase microcalculatorul inca in August 1974) si pe de alta parte, ca urmare a restrictiilor in conectarea la ARPAnet impuse de Agentia militara de comunicatii (botezata DARPA), aparitia primelor retele comerciale precum TELENET-ul firmei BBN. Este si anul aparitiei Microsoft, cand Paul Allen si Bill Gates, pornind de la experientele cu Altair dezvolta BASIC-ul pentru noua lume a PC- urilor. Un an mai tarziu, CCITT (Comitetul consultativ pentru telegrafia si telefonia internationala) anunta X.25 ca standard de comunicatie (tot comutare de pachete).
Inca in 1973, sistemul TCP/IP este propus ca un standard pentru ARPAnet. El este insa acceptat ca protocol standard doar la 1 Ianuarie 1983, cand ARPAnet ajunsese sa asigure conectarea a 500 de centre. Aceasta decizie si aceasta data este considerata (mai ales de participanþii la proiect) nasterea Internetului. Mai ales ca tot in 1983 partea militara a ARPAnet a fost separata sub numele MILNET. In acel an existau deja retelele BITNET (But It's Time Network), CSNET (Computer Science Network), si altele, iar centru de programare al Univ. of California de la Berkeley lanseaza BSD UNIX 4.2 cu TCP/IP inglobat (ca rezultat al finantarii DARPA). Firma Novell lanseaza produsul NetWare, bazat pe protocolul XNS elaborat la Xerox Park, iar firma Proteon ofera primul router soft folosind un minicalculator PDP-11. Este lansat limbajul de programare C++ .
Protocoul TCP/IP a aparut pentru a rezolva problema a prea multor metdode de a conecta calculatoarele intre ele. Aceste metode trebuiau intr-un fel unificate. De aceasta s-au ocupat Robert E. Kahn de la DARPA si Vint Cerf al ARPAnet. In 1973 reusisera sa reformuleze principiile protocolului iar diferentele dintre diferitele protocoale de retea erau ascunse prin folosirea unui singur protocol interretea , si in loc ca reteaua sa fie responsabila de buna functionare, ca la ARPAnet, hosturile au devenit responsabile. Cerf ii lauda pe credits Hubert Zimmerman, Gerard LeLann si Louis Pouzin pentru design. La acest moment de timp se pare ca apare prima oara termenul de Internet in o precizare a lui Vinton Cerf : “Specificatii ale programului de control in transmisii Internet”.

Cu rolul retelelor redus la minim era posibil ca orice retele sa fie interconectate, nemaicontand caracteristicile fiecareia, deci rezolvand astfel problema initiala a lui Kahn. DARPA a fost de accord sa finanteze dezvoltarea unui prototip software si dupa mai multi ani de munca a fost dezvoltat o retea radio de pachete comutate. Pe data de 22 noiembrie 1977, a fost testata O retea de pachete radio si reteaua Atlantic cu ajutorul satelitului, retea sponsorizata de DARPA. Pornind de la primele specificatii ale TCP din 1974, TCP/IP s-a dezvoltat in 1978. forma finala a fost data in 1981 in RFC 791, 792 si 793. DARPA a sponsorizat si incurajat folosirea TCP/IP in multe sisteme de operare.La data de 1 ianuarie 1983 TCP/IP a devenit singurul protocol acceptat de retelele ARPAnet, inlocuind protocolul initial NCP.


Dar si 1979 este un an reper in dezvoltarea Internet. Este anul aparitiei retelei de calculatoare pentru cercetare numita USENET. Usenet a fost la inceput o retea cu acces telefonic in comutatie (dial-up) bazata pe UUCP (UNIX-to-UNIX copy). Oferea acces e-mail si stiri (Usenet News). Mai exista si azi retele - conexiuni UUCP, chiar daca partea de stiri (Usenet News) a trecut la NetNews. Tot in 1979 apare prima versiune comerciala de UNIX pentru un microcalculator produsa de Onyx Systems.

Anul 1984 este momentul introducerii DNS (Domain Name System) care inlocuieste mecanismul de preluare periodica a fisierului hosts (tabela de corespondenta nume/domeniu - adresa IP) de la NIC (Network Information Center) unde se mentinea evidenta calculatoarelor conectate la ARPAnet. Aceasta schimbare impreuna cu lansarea statiilor SUN bazate pe UNIX (in acelasi an) a condus la dezvoltarea vertiginoasa a Internetului din urmatorii 7 ani. Mai ales ca in 1987, Fundatia pentru Stiinta (National Science Foundation) creaza NSFNET pentru a conecta centrele cu super-calculatoare printr-o magistrala de viteza mare (56Kbps - la acea vreme). Ca organizaþie necomerciala, NSFNET permite conectarea la Internet fara restrictiile cu caracter militar ale ARPAnet. In 1990 ARPAnet dispare (dupa ce toate organizaþiile care erau conectate au trecut la NSFNET. La randul sau NSFNET isi inceteaza activitatea in 1995 cand accesul la Internet ajunge sa fie asigurat de firme comerciale pentru intreaga lume.


Pana in 1990, aplicatiile de baza erau e-mail, listserv, telnet si FTP. In 1990, la Univ. McGill se introduce Archie, instrument de cautare in serverele FTP. In 1991, la Uni. Minnesota se lanseaza Gopher. Structura arborescenta (ierarhica) a meniurilor ajuta utilizatorii in organizarea documentelor pentru prezentare pe Internet. Serverele Gopher au devenit asa de folosite incat pana in 1993 au aparut mii de servere continand peste un milion de documente. Pentru a gasi un astfel de document a aparut un instrument de cautare numit Veronica (very easy rodent- oriented netwide index to computerized archives).




Fig.1 Harta de testare a protocolului TCP/IP in anul 1982

In 1992 Tim Berners-Lee, fizician la CERN Geneva, dezvolta protocoalele de comunicatie pentru World Wide Web, creind si limbajul HTML (Hypertext Markup Language). Dar istoria World Wide Web poate fi (si este) privita ca un capitol aparte, legat de dorinta de reorganizare a accesului la informatii, de ceea ce se cheama acum managementul cunostintelor (knowledge management). Daca nu mergem pana la Biblioteca din Alexandria, aceasta istorie incepe in 1945, odata cu proiectul MEMEX formulat de Vannevar Bush, consilierul stiinþific al Presedintelui Roosevelt pe timpul razboiului. MEMEX propunea un sistem de memorare a informatiilor in care utilizatorii sa aiba posibilitatea sa creeze linii (trasee) informationale, legaturi spre documente sau ilustratii corelate, care sa poata fi stocate si utilizate ulterior. In terminologia actuala, a fost vorba de o masina conceptuala, la acea data existand in lume primele doua calculatoare (ENIAC). Dar anul de referinta in istoria Web este considerat unanim 1965, cel in care Ted Nelson introduce termenul hypertext . Doi ani mai tarziu, in 1967, Andy van Dam si alti colaboratori construiesc primul sistem de editare de hipertexte, iar in 1968, Doug Engelbart prezinta sistemul numit NLS. La Carnegie-Mellon, in 1975, debuteaza primul sistem hypermedia distribuit, numit initial ZOG si ulterior KMS. In 1978, echipa de la MIT's Architecture Machine Group prezinta primul videodisc hypermedia, si anume Aspen Movie Map. Iar in 1981, Ted Nelson imagineaza Xanadu, un sistem de tip baza de date gestionand documente hypertext si ingloband toate informatiile scrise. Detalii despre Xanadu la:


< http://jolt.mpx.com.au:70/0h/faq.html >

Proiectul Xanadu va fi preluat de firma Autodesk in 1989, care il va abandona insa in 1992.



Pe calculatoarele Macintosh, firma Telos introduce in 1984 sistemul hypermedia numit Filevision. In 1985 apar Symbolic Document Examiner (produs de Janet Walker) si Intermedia, sistem hypermedia conceput de Norman Meyrowitz si alþii la Brown University (SUA). Un an mai tarziu, in 1986, apare GUIDE, un navigator prin hipertexte si imagini, produs de OWL, iar in 1987, firma Apple Computers lanseaza HyperCard, primul sistem hypermedia disponibil cu adevarat si larg raspandit. In acelasi an are loc si Hypertext '87 Workshop in Carolina de Nord.
Tim Berners-Lee propune proiectul World-Wide Web, nou sistem informational destinat mai ales cercetatorilor din fizica energiilor inalte, sistem pe care-l dezvolta in cadrul CERN pana in 1992.
De la inceput a existat tendinta de a realiza un sistem 'unificator' care sa usureze (sa simplifice) accesul la informaþiile dispersate in Internet, pentru ca sa nu mai fie nevoie sa se foloseasca programe si protocoale de acces diferite ci unul singur numit browser - navigator. Primele demonstratii de soft de navigare au avut loc in preajma Craciunului din 1990. La inceput era vorba doar de afisare in mod text, legaturile fiind marcate prin numere intre paranteze drepte si selectate prin tastarea acelor numere. Un navigator ceva mai evoluat, bazat pe metoda pozitionare+click, rula pe calculatoare NeXT. Astfel World Wide Web a fost introdus pentru uz intern in CERN in primavara lui 1991, permitand si accesul la articolele Usenet si chiar accesul la bazele de date de pe calculatoarele centrului. Dupa succesul repurtat rapid in privinta creerii, distribuirii si regasirii lucrarilor stiinþifice si a rezultatelor experimentale, sistemul a fost anuntat-prezentat public in ianuarie 1992, programele fiind oferite public - gratuit. Mai intai au beneficiat alte laboratoare de fizica nucleara din lume, dar rapid sistemul a depasit domeniul cercetarilor de fizica.
Momentul crucial in raspandirea Web a aparut in februarie 1993 cand NCSA (National Center for Superconducting Applications) a anuntat prima versiune a programului Mosaic, un navigator pentru masinile UNIX ruland in sistemul X-Windows si folosind intreg 'arsenalul' mediului Windows (iconite, menu-uri, cuvinte colorate marcand legaturile...). In plus, Mosaic a putut ingloba imaginile color direct in paginile cu text, asigurand si posibilitaþi de folosire a sunetului, miscarii - animatiei, etc. NCSA Mosaic 1.0 for X Windows a fost lansat in iunie 1993. La mijlocul lui noiembrie 1993, Mosaic a fost simultan lansat pe platformele Apple Macintosh, pe sistemele folosind MS-Windows, precum si pe cele UNIX cu X Windows. Inca in octombrie, ca urmare a folosirii Mosaic pentru X Windows, numarul serverelor Web inregistrate la CERN crescuse la 500. Un an mai tarziu au fost estimate 4600 de servere. Deja in august 1994, traficul Web prin nodul central Internet din NSF a depasit traficul de posta electronica, dupa ce in martie il depasise pe cel Gopher, ajungand astfel in topul serviciilor. In 1995 se estimau 12 mii de servere, in 1997 - 800 de mii, iar in iunie 1999, OCLC estima 2.2 milioane de servere accesibile public dintr-un total de 3.6 milioane de servere Web. Acestea punand la dispoziþia publicului peste 300 milioane de pagini Web individuale.
In ziua de astazi multe persoane cred că Internet-ul este un loc unde se dicută numai despre informatică, unde se întâlnesc numai pasionaţii de calculatoare şi că informaţiile la care au acces sunt sub forma unor abrevieri criptice pe care numai specialiştii le pot înţelege. Această impresie este total greşită. Uşurinţa cu care se pot distribui informaţii, dar mai ales cu care orice utilizator, poate avea acces la informaţii, a făcut din Internet un mediu preferat. Structura Internet-ului a făcut posibilă nu numai distribuirea de informaţii “statice”, ci şi existenţa serviciilor. De exemplu, pe baza unei cărţi de credit, se pot face toate rezervările pentru petrecerea concediului de odihnă într-o frumoasă ţară din lume, şi se poate plăti utilizând calculatorul de acasă.
Prin urmare Internet-ul este:
* O cale de comunicare foarte rapidă şi atractivă între oamenii acestei lumi.
* Modalitatea prin care oamenii aflaţi oriunde pe Glob pot comunica şi schimba informaţii cu multă uşurinţă.
* Oferta “de toate pentru toţi”, remarcându-se prin uşurinţa cu care orice utilizator, fie el şi novice în informatică, poate avea acces la informaţie.
* INTERNET este o reţea de reţele .O reţea este un grup de calculatoare care au fost conectate astfel încât să poată comunica între ele (să facă schimb de informaţii) Ele îşi pot transmite mesaje unul altuia şi pot folosi în comun informaţiile sub forma de fişiere.
* INTERNET-ul asigură legătura între peste 21.000 de astfel de reţele şi, în permanenţă, la acestea se adaugă tot mai multe.

Unele dintre reţele sunt administrate de instituţii guvernamentale, altele de universităţi, firme, biblioteci, şcoli etc.


Reţelele pot fi de mai multe tipuri:
* LAN (Local Area Network) – calculatoarele sunt plasate în interiorul aceleaşi clădiri sau campus universitar;

* MAN (Metrropolitan Area Network) – reţea extinsă la nivelul unui oraş);

* WAN (Wide Area Network) – reţea naţională.

INTERNET este o interconectare de LAN-uri, MAN-uri şi WAN-uri prin legături rapide (satelit, circuite comunicaţie digitală etc.).

Toate calculatoarele dintr-o reţea trebuie să comunice între ele pe baza unui set de reguli fixe (limbaj), denumit protocol Protocolul folosit s-a standardizat şi se numeşte TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol).

Pentru a beneficia de facilităţile Internet, un utilizator trebuie să conecteze calculatorul său la una dintre subreţelele precizate mai sus. În acest mod, calculatorul său devine nod în Internet şi utilizănd protocolul TCP / IP va putea folosi diverse programe cu rol de client pentru a putea transfera informaţii de la alte calculatoare cu rol de server conectate la rândul lor la Internet.


Nu există vreo companie care să impună o serie de reguli in INTERNET. Singurele reguli care guvernează INTERNET-ul sunt cele ale bunului simţ.

Există totuşi organizaţii ale INTERNET-ului dintre care cea mai importanta este ISOC (INTERNET SOCIETY), care au obligaţia să gestioneze din punct de vedere tehnic INTERNET-ul şi să standardizeze tehnologia folosită.


http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_Internet
http://en.wikipedia.org/wiki/Internet
Prima pagina

The Internet Society
The Internet Society (ISOC) este o organizatie a Internet-ului, care a fost fondata in 1992. Este o asociatie non-guvernamentala, fondata de mai mult de 100 de asociatii si mii de indivizi, cu o misiune internationala pentru cooperare globala si coordonare a Internet-ului si a tehnologiilor. Ea este sursa principala de informare privind procesele standard ale INTERNETului.
ISOC a fost de asemenea creata si ca sa poata sa serveasca cadrului legal de formare pentru IAB si IEFT(Internet Engineering Task Force), care opereaza in momentul de fata ca organisme auto-propagante fara baza legala. ISOC functioneaza deci ca un organism de management si care finanteaza celelalte organisme descrise in continuare.
Tine un congres anual INET (International Networking), coordoneaza politicile majore in relatiile cu internetul.
Orice persoana poate deveni membru. Membrii sunt grupati pe categorii (de exemplu cei care sunt din aceeasi locatie geografica formeaza capitole). De asemenea exista mai multe feluri de membri si anume cei globali, ale caror conturi se pot face gratuit, si cei de sustaining care vor trebui sa plateasca o taxa anuala.
Din 2002 se ocupa de managementul domeniilor .org
Internet Architecture Board
The Internet Arhitecture Board (IAB) este un comitet care face parte atat din IETF cat si din corpul ISOC. El este constituit din cercetatori si profesionisti care au un interes tehnic in sanatatea si evolutia sistemului INTERNET.
IAB a evoluat din Internet Configuration Control Board (ICCB) infiintat in 1979 de catre managerul programului ARPANET, Vinton Cerf, si se ocupa de dezvoltarea standardelor Internet. In 1993 ICCB a fost reoraganizat de catre Dr. Barry Leiner, succesorul lui Cerf si i s-a schimbat numele in IAB (Internet Activities Board).
Responsabilitatile IAB consta in :

* descriere arhitecturala : IAB furnizeaza din cand in cand comentarii privind arhitectura protocoalelorsi a procedurilor folosite pe internet.

* RFC : IAB se ocupa cu editarea si publicarea documentelor RFC (Request for Comments)

* Impreuna cu ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers) IAB este responsabila cu administrarea protocoalelor IETF asignate de IANA (Internet Assigned Numbers Authority)

* IAB serveste drept un loc unde se strang plangerile ale executiei necorespunzatoare a standardelor INTERNET

* IAB se comporta ca un ghid pentru cei care vor sa intre in comunitatea INTERNET, ghid tehnic, arhitectural, procedural si polite in ceea ce priveste internetul si tehnologiile sale.

* IAB are 13 membri, 12 numiti de IETF si aprobati de ISOC plus presedintele IETF care poate vota mai putin in cadrul actiunilor care privesc IESG. Fiecare membru e ales pe o durata de 2 ani si poate fi reales de mai multe ori. Membrii IAB sunt indivizi si nu reprezentanti ai corporatiilor, agentiilor sau altor organizatii.
Internet Engineering Task Force
The Internet Engineering Task Force (IETF) este o comunitate mondiala de proiectanti de retele, vanzatori, cercetatori, care produc specificatiile tehnice pentru evolutia arhitecturii Internet-ului si pentru usurinta operatiunilor pe Internet.
The actual technical work of the IETF is done in its working groups, which are organized by topic into several areas (e.g., routing, transport, security, etc.). Much of the work is handled via mailing lists. The IETF holds meetings three times per year.
In momentul de fata activitatea IETF se desfasoara in grupuri ( de exemplu : rutare, transport, securitate, etc). Majoritatea muncii este facuta cu ajutorul emailului. IETF tinand sedinte odata la 3 ani.

Cultura oragnizationala a fost mereu deschisa si informala, mostenita de la predecesorul sau ca organizatie - Network Working Group. Ca exemplu, membrii votanti pentru fiecare decizie sunt alesi in mod aleator, ca sa garanteze libera exprimare.


Contributia IETF este supusa regulilor RFC 3978 (o versiune mai noua este RFC 4748) si RFC 3979 ( o versiune mai noua este RFC 4879).
Grupurile din cadrul IETF sunt cuplate in arii, si de ele se ocupa un director de arie denumit AD (Area Director). AD sunt membri ai IESG (Internet Engineering Steering Group). IAB se ocupa cu arhitectura INTERNETului. IAB se ocupa de asemenea si cu plangerile in ceea ce priveste IESG. Plangerile sunt impartite de ISOC celor 2 organizatii.

Rolul nu este de a seta standarde ci de a avea o privire de ansamblu pe termn lung, de a cauta raspunsuri, de a organiza ateliere de lucru, de a produce documentatie si de a publica rezultatele si de a le face publice. Orice tehnologie dezvoltata este adusa in discutie aici.


Presedintia este stabilita de catre IAB.

The Internet Corporation for Assigned Names and Numbers
ICANN este responsabila pentru coordonarea globala a adreselor unice in INTERNET si de asemenea adresele care sunt folosite intr-o varietate de protocoale. Asta include nume de domenii (cum ar fi : .org, .museum sau coduri de tara : .UK) si de asemenea adresele anumitor protocoale. Calculatoarele se folosesc de aceste adrese ca sa poata comunica intre ele pe INTERNET. Este nevoie de o atentie sporita in alocarea acestor adrese pentru ca este vitala pentru ca INTERNETul sa poata functiona. Asadar membrii organizatiei se intalnesc destul de des pentru a forma noi politici care sa foloseasca la secritatea si stabilitatea INTERNETului.
Pana in 1998 infrastructura tehnica a Internet-ului era condusa de catre agentii din guvernul SUA, cum ar fi DARPA sau National Science Foundation. Internet-ul a crescut ca o resursa globala si aceste functii au fost nevoite sa fie transferata sectorulu privat. Pentru aceasta s-a semnat in 1998 un memorandum intre guvernul SUA si ICANN.
Misiunea ICANN este " sa mentina coordonarea centrala a functiilor pentru ca Internet-ul sa fie un bun public". Responsabilitatile ICANN sunt legate de numele de domenii din intreaga lume, de alocarea IP-urilor, de managementul rutarii serverelor.
ICANN este format din trei organizatii principale :

Address Supporting Organization (ASO) care se ocupa ca adresele IP si de alocarea lor.

Country Code Names Supporting Organization (CCNSO) care se ocupa de alocarea pe tari a numelor de domenii
Generic Names Supporting Organization (GSO) care este organismul de sugestie privind diversele politici privind numele de domenii.

toate acestea trei numesc cate un director la ICANN


Exista si o organizatie independenta de monitorizare a activitatii ICANN numita ICANNWatch.
Internet Assigned Numbers Authority
The Internet Assigned Numbers Authority (IANA) este organizatia care coordoneaza, aloca si inregistreaza adresele Internet, nume de domenii si parametrii de protocol inca din primele zile ale Internet-ului.
IANA are sediul al Universitatea Institutului de Stiinte Informatice de la Universitatea California de Sud, unde vegheaza asupra unei baze de date imensa pentru ICANN, asigurandu-se ca toate sunt alocate bine si in mod unic.
IANA a fost condusa de Jonathan Bruce Postel timp de 30 de ani pana acesta a murit in 1998. Originea IANA se gaseste in 1969 de altfel, actionand pana la marea explozie din 1990. El a lucrat impreuna cu Douglas Engelbart la punerea in functiune a celui de-al doilea computer al ARPANET si cu Leonard Kleinrock, cu care a reusit prima conexiune in acelasi sistem, ARPANET.

Network Solutions


Network Solutions (NSI) mentine numarul de inregistrari de numere Internet si administreaza intregul sistem de rutare pentru Internet.
Network Solutions Inc. (NSI) a fost primul serviciu public de inregistrare de nume de domenii si inca tine baza de date centrala a numelor de domenii. Intre 1993 si 1998 NSI a fost sub contract cu National Science Foundation ca unicul funizor de nume de domenii COM, NET si ORG. NSF a platit NSI pentru toate inregistrarile pana in 1995 pana cand acest numar a explodat pur si simplu, cand cei care inregistrau domenii au inceput sa fie taxati. Pe 6 noimebrie 1998 se inregistra domeniul cu numarul 3 milioane, acesta fiind lizzybee.com . Un an mai tarziu numarul depasise 6 milioane.
Din 1998 activitatea a fost transferata si altor organizatii, NSI ramanand ca manager peste toata baza de date. AT&T se ocupa de baza tehnica a NIC.

http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_Society
http://www.isoc.org/
http://www.isoc.org/isoc/
http://www.iab.org/
http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_Architecture_Board
http://www.ietf.org/home.html
http://www.icann.org/
http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_Assigned_Numbers_Authority

Prima pagina

III.1 Conectarea la un furnizor de servicii INTERNET.

Furnizorul de servicii Internet sau ISP-ul (Internet Service Provider) este entitatea specializata in livrarea serviciilor Internet. De obicei, o astfel de entitate furnizeaza toata gama de servicii Internet, care poate fi divizata in doua mari grupe: transmisii de date si servicii web.

Serviciile de transmisii de date se impart in doua mari categorii:

- accesul VPN

- accesul Internet


Accesul VPN se refera la transmisia de date in grup restrans si definit. Comunicatia se realizeaza doar intre membrii grupului si poate fi securizata sau nu. Accesul VPN securizat permite transmiterea de date intr-un mediu sigur. Datele sunt criptate de cel care initiaza transmiterea acestora si decriptate de catre receptor. Tot mai multe companii, cu multiple sedii, realizeaza comunicatia dintre locatii prin intermediul canalelor securizate de date. In acest sens, politica de securitate a datelor implementata de multe firme impune conectarea sediilor firmei pentru realizarea comunicatiei din cadrul companiei, iar sediile secundare, de obicei, ies in Internet nu direct, ci prin intermediul sediului central. Acest demers are la baza, atat ratiuni de securitate a datelor, cat si financiare. Daca din punct de vedere al securitatii, lucrurile sunt clare, prin implementarea unei asemenea practici se realizeaza economii semnificative, deoarece exista o singura cale de iesire in internet, toate sediile impartind aceasi banda. Aceasta politica este frecvent intalnita in cadrul societatilor multinationale, bancilor sau societatilor de asigurari. Specifica societatilor multinationale este interconectarea sediilor din tari diferite pe canale securizate. Prin intermediul acestor conexiuni se realizeaza comunicatia electronica (e-mail, schimb de fisiere, intranet etc) dar si utilizarea unor aplicatii gen ERP. In cazul societatilor multinationale, acestea lucreaza in cele mai multe cazuri cu un singur furnizor de servicii Internet la nivel continental sau chiar mondial. Furnizorul de servicii Internet, in acest caz, se ocupa si de interconectarea dintre sedii, fiind raspunzator de tot ce tine de comunicatia electronica in cadrul firmei multinationale.

Canalul de date nesecurizat este utilizat mai putin decat cel criptat, deoarece datele pot fi interceptate in acest caz. si in acest caz vorbim tot de comunicatie in circuit inchis sau comunicatie intre sedii.

Accesul Internet se refera la conectarea unui calculator sau a unei retele la reteaua retelelor sau la asigurarea accesului catre orice server conectat la Internet. De asemenea, orice calculator odata conectat la Internet este vizibil pentru oricine conectat la Internet, iar informatia stocata pe el este accesibila sau nu pentru oricine.

Trebuie facuta o diferenta intre furnizorii de servicii Internet (ISP) si furnizorii de aplicatii (ASP), deoarece exista in momentul de fata o puternica lupta intre aceste doua categorii in privinta dezvoltarii ulterioare a ceea ce inseamna Internetul. In randul furnizorilor de aplicatii, cele mai elocvente exemple sunt Yahoo, Google, Hotmail etc, care dezvolta si ofera gratuit sau nu servicii peste Internet, cum ar fi: adrese e-mail, motoare de cautare etc. In SUA se pune problema ca furnizorii de aplicatii, care realizeaza cifre de afaceri de miliarde din exploatarea infrastructurilor de transmisii de date, sa contribuie alaturi de furnizorii de servicii Internet, cum ar fi AT&T, la dezvoltarea acestora si sa nu mai stea pasivi, asteptand sa utilizeze gratuit investitiile realizate de furnizorii de servicii Internet.


Accesul broadband este foarte important: tipul de acces pe care detinut poate foarte bine influnenta calitatea vietii profesional si personal, sa afecteze productivitatea, timpul de acces, educatia, sanatatea si securitatea.

Initial, primele dispozitive de conecatare erau folosite pentru utilizatorii care dorea o conexiune simpla care sa le asigure navigarea web pentru a gasi informatiile utile pentru ei. Initial acestea pareau niste servicii noi si interesante, dar cu timpul ele au intrat in viata de zi cu zi, cei care sunt deja conectati nu isi pot imagina viata obisnuita fara internet. Cerintele actuale au crescut pana la nevoia de sharing, transmisie in timp real de media – sunet, imagine, videoconferinte – lucruri care au dus la o cerere de banda larga si transmisie mai eficienta a informatiei.

Chiar daca la nivel mondial exista o crestere puternica a numarului de linii de transmisie, industria a dezvoltat si implementat noi standarde performante care sa satisfaca nevoile de transmisie de inalta calitate in domeniul datelor si multimedia.


Mediul de transmisie

Exemple

Twisted-pair

HDSL, SDSL, G.SHDSL, ADSL, ADSL2, ADSL2+, ADSL2-RE, RADSL, VDSL, LR-VDSL2-12MHz, SR-VDSL2-30MHz

Cablu coaxial

HFC, DOCSIS1.0, DOCSIS1.1, DOCSIS2.0, DOCSIS3.0, PacketCable 1.0, PacketCable 1.5, PacketCable 2.0, OpenCable, CableHome

Fibra optica

FTTN, FTTH/FTTP, APON, EPON, GPON

Radio

DBS/DTH, WiMax, FSO, VF

Telefonie mobila

UMTS HSDPA, CDMA EV-DO

Emerging

Broadband PLT

Daca facem o comparatie intre transmisia in banda larga si televiziunea, in prezent transmisia de tip broadband este la nivelul televiziunii din anii ’80 care a evoluat de la un simplu serviciu la un standard preluat la scara mondiala. La sfarsitul primului trimestru al anului 2006 erau peste 229 milioane utilizatori ai internetului conectati prin linii DSL, modem, fibra optica, linii de tensiune si radio. La sfarsitul lui 2007 erau peste 230 milioane de utilizatori. Rata curenta de crestere este de un utilizator pe secunda. In mod natural, cele mai noi piete ale serviciului de tip broadband au si cele mai mari rate de crestere.
Statisticile intocmite de Point Topic Anglia, numarul si cresterea numarului de utilizatori este prezentata in tabelul (mii de utilizatori):






Utilizatori

DSL


Utilizatori

altele inafara de DSL



Total

Zona


Q3 - 06

Q3 - 07

Crestere

Q3 - 06

Q3 - 07

Crestere

Q3 - 06

Q3 - 07

Crestere

America

36.611

44.255

20,88%

36.372

44.860

23,34%

74.273

90.878

22,36%

Asia

67.406

82.435

22,30%

34.794

41.568

19,47%

102.808

124.687

21,28%

Europa

68.445

90.454

32,16%

16.084

19.954

24,07%

86.083

113.129

31,42%

Pentru Romania s-a inregistrat o crestere de peste 100% in mai putin de un an:







Utilizatori

DSL


Utilizatori

altele inafara de DSL



Total

Tara


Q3 - 06

Q3 - 07

Crestere

Q3 - 06

Q3 - 07

Crestere

Q3 - 06

Q3 - 07

Crestere

Romania

63

242

282,21%

403

506

25,43%

847

1.810

113,62%

Conform aceleasi surse, cea mai folosita tehnologie pentru conectarea la internet este DSL cu 66.01% urmata de modem cu 21.65%:




Tehnologie

Procent conexiuni

DSL

66.01%

Cablu – modem

21.65%

FTTx

10.75%

Altele

1.59%

Conform organizatiei DLSForum, pana in 2010 se estimeaza peste 500 de milioane de utilizatori ce vor folosi acest tip de conexiune. Din aceste aprecieri se observa ca tehnologiile de conectare prin modem pierd rapid teren fata de DSL. FTTx-ul cunoaste rate de crestere mare in China si Japonia si in Statele Unite fibra optica in special PON – Passive Optical Network, precum conexiunea radio.

Cand se alege o tehnologie de conectare trebuie urmariti mai multi factori cum ar fi cat de vechi este platforma pe care se bazeaza, cat de bine se extinde in zona si daca suporta rate mari de frecventa. Importanta este si strategia de dezvoltare a ISP (Internet Service Provider) care in timp isi poate imbunatati serviciile fie prin marirea vitezei de transfer fie prin adaugarea de noi optiuni. Binenteles un factor important este si pretul care fiecare persoana fizica sau juridica este dispusa sa-l ofere pentru accesul la internet. Nu exista o optiune perfecta pentru toate situatiile. Fiecare situatie are optiuni bune si optiuni mai putin bune. De exemplu: conectarea fara fir poate functiona foarte bine in locurile libere, dar in altele locuri unde sunt obstacole, undele radio nu pot ajunge dintr-o parte in alta facand imposibila conectarea sau transmisia la performante dorite.

III.2 Retelele prin cablu TV


Operatorii prin cablu, numiti si operatori de sisteme multiple, sunt in competitie cu operatorii de telefonie care ofera in mare aceleasi servicii pe o piata de desfacere comuna. Operatorii de cablu isi sustin afacerea oferind comunicatii de date si voce (acces la Internet si VoIP) in timp ce operatorii de telefonie au inceput sa ofere servicii de telefonie interactiva (IPTV si VOD). Retelele prin cablu TV, care sunt de obicei formate din fibra optica si cablu coaxial (HFC) suporta o gama larga de servicii care include traditionalele telefonie si VoIP, acces la Internet, transmisie video, VOD si servicii interactive de transmisie. HFC implica folosirea fibrei optice ca magistrale principale. Un terminal de fibra optica (un nod de cartier) suporta de la 200 pana la 2000 de case. De la nodul de cartier legatura se face cu cablul coaxial pe frecvente intre 750 – 1000MHz.

In tarile in care reteaua clasia de cablu TV este de foarte mult timp implementata au fost folosite cabluri traditionale unidirectionale analog care nu faceau decat sa trimita catre clienti semnale TV. Pentru a oferi acces la Internet, comunicatii de voce sau alte servicii interactive, se impunea o structura cu transfer in dublu sens lucru care a dus la schimbarea vechii structuri. In alte zone ale lumii, unde nu existau servicii de cablu clasic, noile retele s-au construit direct modernizate, digital cu transfer in dublu sens.



Dostları ilə paylaş:
  1   2   3
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə