Studiu costul Reglementării de Stat a Activității Întreprinderilor

1Indicatori Generali

1.1Mediul de reglementare – consideraţii generale

Principalele legi care reglementează activitatea de întreprinzător sunt:

• 
  Legea nr. 235-XVI din 20.07.2006 ”Cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător” (Ghilotina II). Printre principii pot fi menționate:
  

• 
  Aprobarea tacită a iniţierii şi/sau desfăşurării afacerii în cazul în care solicitantul nu primește răspuns în termenul prevăzut de lege.
  
• 
  Caracterul consultativ al controlului activităţii de întreprinzător, cu excepţia celui financiar şi fiscal.
  
• 
  Nulitatea plăţilor pentru serviciile prestate şi actele eliberate întreprinzătorilor de către autorităţile administraţiei publice în cazul în care nu sunt aprobate prin legi.
  
• 
  Prerogativa Parlamentului în stabilirea obligativității condiţiilor tehnice, sanitare, standardelor, altor documente similare.
  
• 
  Tratarea dubiilor apărute la aplicarea legislaţiei în favoarea întreprinzătorului
  

• 
  Legile nr. 280-XVI din 14.12.2007 şi nr. 281-XVI din 14.12.2007, aprobate cu scopul adaptării cadrului de reglementare în conformitate cu principiile prevăzute în Legea nr. 235-XVI.
  
• 
  Legile nr. 160 din 22 iulie 2011 „Privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător” și nr. 162 din 22 iulie 2011 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”, care stabilesc Nomenclatorul actelor permisive, precum și sancționarea persoanelor cu funcții de răspundere care tergiversează eliberarea actelor permisive sau solicită acte suplimentare celor incluse în Nomenclator (Ghilotina II+).
  

Companiile din Alte servicii (6,7%) și Comerț (7,3%) cheltuiesc cel mai puțin pentru comunicarea cu organele de stat, în timp ce companiile din Industria non-alimentară dedică cel mai mult timp pentru aceasta (10,7%).

Managementul întreprinderilor cu unu număr de pînă la 10 angajați care constituie 80% din eșantion petrec în medie 7,6 la sută din timp în interacțiunea cu organele de stat, în timp ce întreprinderile cu un număr mai mare de 10 angajați simt mai mult presiunea organelor de stat (9,7%).

Pe regiuni cea mai bună situație se observă la Nord (6,3% din timp), în timp ce la Sud se atestă viceversa, managerii consumînd în medie 9,3% pentru acest proces.
Indicatorul general de timp

Indicatorul general de timp reprezintă un indice sintetic ce descrie în linii mari gradul de influenţă a organelor de stat asupra întreprinderii. El reprezintă percepţia privind ponderea timpului managementul întreprinderii utilizat pentru a comunica cu reprezentanţii organelor de stat. În perioada 2010-2015 indicatorul practic nu s-a modificat, oscilând între 10% și 11%. În anul 2017 indicatorul a rămas la nivelul anului 2016, de 8%.

Valoarea absolută a indicatorului este relevantă într-o măsură redusă. Este foarte importantă, în schimb, evoluţia indicatorului, prezentată în Figura 5.