a salva o marcă ameninţată de pericolul învechirii. De altfel, există o strânsă legătură între etapele
ciclului de viaţă al produsului şi instrumentele de comunicare utilizate:
în faza de lansare se recomandă utilizarea publicităţii, relaţiilor publice şi forţei de
vânzare;
în faza de creştere se recomandă publicitatea la consumator;
în faza de maturitate acţiunile de promovare se îndreaptă spre distribuitor;
în faza de declin publicitatea are rol secundar de susţinere (publicitatea de reamintire).
Rolul principal este preluat de promovarea vânzărilor prin reducerea preţurilor, cadouri,
concursuri etc.
În raport cu această evoluţie a vieţii produsului, deciziile de marketing se diferenţiază la
nivelul celor patru componente ale mixului de marketing.
Nu toate produsele urmează această formă „clasică” a curbei ciclului de viaţă: unele
produse sunt lansate şi ies rapid de pe piaţă, altele staţionează în faza de maturitate foarte mult
timp etc.; unele intră în faza de declin şi sunt readuse în faza de creştere printr-o susţinută
campanie de promovare şi repoziţionare etc. O întreprindere trebuie să controleze ciclul de viaţă
al produsului pentru a-i aduce îmbunătăţirile necesare, fie pentru a relansa produsele aflate în
declin aducându-le modificări, fie înlocuind vechile produse cu altele noi. Există puţine produse
alimentare care cunosc, întradevăr, un declin. Multe astfel de produse necesită relansări puternice
pentru a şterge marca timpului care face să se confunde învechirea produselor cu ciclul de viaţă.
Conceptul de “ciclu de viaţă al produsului” se poate referi la o gamă de produse (produse lactate),
la o linie de produs (iaurt) sau la o marcă de produs şi se aplică diferit de la un caz la altul.
Dostları ilə paylaş: