Studiu sociologic

III. CUNOŞTINŢE ALE POPULAŢIEI REFERITOR LA CREAREA PARCULUI NAŢIONAL

Cunoaşterea unui eveniment, fapt, fenomen sau un aspect al vieţii sociale nu se realizează spontan, ci presupune o scară a evoluţiei: mai întâi apar datele, apoi informaţia, iar cunoştinţele sunt treapta superioară a acestora. În cazul de faţă, dacă datele referitoare la crearea Parcului Naţional Nistru de Jos deţinute de iniţiatorii acestui proiect sunt transmise în forma originală primei categorii de receptori şi există un anumit grad de control, totuşi odată cu actul de informare sau diseminare a informaţiei apar erori de interpretare a informaţiilor receptate ceea ce determină varietatea cunoştinţelor vizavi de acest fapt. Ce se petrece de fapt? Informaţiile sunt organizate într-o anumită structură şi transmise într-un anumit context căruia i se dă un sens, însă cunoştinţele sunt formate în urma receptării şi codificării suplimentare a informaţiilor, proces realizat prin asocieri, speculări, analogii.

Cunoştinţele despre crearea Parcului Naţional Nistrul de Jos, rezultate din studiul efectuat în zonă, sunt foarte diferite în funcţie de gradul de colaborare a populaţiei cu structurile administrative locale sau cele raionale. Prin urmare, cei care deţin mai multă informaţie sunt primarii şi unii dintre angajaţii primăriei, care activează în cadrul ei de mai mult timp, urmaţi apoi de actorii sociali care interacţionează mai des cu administraţia locală, cum ar fi: agenţii economici, ONG-urile, fermierii, gospodăriile ţărăneşti şi cadrele didactice. Restul populaţiei, practic, nu cunoaşte nimic despre ceea ce reprezintă un Parc Naţional şi despre intenţia de a se crea în zonă un astfel de parc (vezi Anexa III.1).

Sursele informării. Majoritatea persoanelor informate despre crearea Parcului Naţional Nistru de Jos susţin că au aflat despre aceasta prin intermediul SE Biotica care a realizat diverse proiecte ecologice în satele de pe malul Nistrului (vezi Anexa III.2), seminarii în cadrul Direcţiilor raionale privind importanţa ecosistemului din această zonă umedă (vezi Anexa III.3). Alţi participanţi la studiu cunosc despre intenţia de a se crea un Parc Naţional în zonă de la primarii din mandatele trecute „această problemă a început să fie discutată încă de la începutul anilor 1999”, iar alţii încă de pe timpul „când era Voronin” (vezi Anexa III.4) Totuşi unii afirmă că în perioada alegerilor locale apăruse un zvon referitor la crearea unui Parc. (vezi Anexa III.5) Sunt persoane care se informează şi din alte surse despre realizarea acestui proiect pentru că au menţionat că „guvernul are de gând să se apuce din anul 2023”. Asupra veridicităţii informaţiilor, majoritatea locuitorilor sunt cam sceptici pentru că informarea se realizează nu de la sursa originală, ci din „unul în altul. Din auzite, că nu a fost nimeni care să ne informeze”.

O altă sursă menţionată de către primarii care au 2 sau 3 mandate în cadrul APL-ului local a fost „vizitele de studii”, aşa cum le numesc ei, în Polonia, unde şi-au format concepţia despre ceea ce presupune un Parc Naţional.

Modalităţile de informare despre crearea Parcului Naţional de până acum. Din datele rezultate în urma studiului s-a observat că modalitatea de informare a populaţiei referitor la crearea Parcului Naţional Nistru de Jos a fost prin diseminare, de către APL-urile locale, a informaţiilor obţinute la seminariile cu această temă. Însă acest proces a fost la un moment dat stopat pentru că realizarea proiectului se tergiversa. Astfel, colaboratorii din cadrul APL-urilor au decis să nu promoveze un zvon fals „dacă nu văd concret, nu vorbesc să tulbur creierii la oameni”, raţiune justificată de faptul că despre crearea parcului s-a mai discutat în trecut fără rezultate şi pentru a nu dezamăgi din nou populaţia şi a pierde credibilitatea ei, s-a recurs la soluţia - de a nu produce doar zvonuri şi nimic concret (vezi Anexa III.6).

O altă modalitate de informare a populaţiei cu privire la crearea Parcului Naţional menţionată în cadrul studiului a fost oferirea de informaţii de către SE Bioteca cu ocazia solicitării unor date/informaţii din domeniul ecologic necesare dezvoltării unor proiecte personale.

Unii agenţi economici tineri au enunţat că ei au auzit despre intenţia de crearea a Parcului Naţional într-un mod „tangenţial”, în procesul colaborării lor cu Direcţia raională.

Cunoştinţe despre zona Ramsar şi crearea Parcului. Per ansamblul s-a evidenţiat faptul că cunoştinţele populaţiei referitor la ceea ce presupune Convenţia Ramsar şi Parcul Naţional, de ce este necesar de a se crea un astfel de parc, cine intenţionează să-l creeze, „coordonatele” Parcului Naţional Nistru de Jos – sunt foarte vagi şi sumare.

• 
  Despre zona Ramsar sau Conveţia Ramsar. Cunoştinţele variază în funcţie de implicarea sau interacţiunea populaţiei cu APL-ul local. Adică cei care au auzit despre zona Ramsar sunt persoanele din cadrul APL-urilor locale şi agenţii economici care colaborează cu APL-ul. De cunoştinţe sumare la acest capitol dispun şi profesorii de biologie care au participat la seminariile organizate în cadrul Direcţiilor raionale şi au primit unele „materiale”. În rest, localnicii satelor nu au auzit deloc despre acest termen sau, mai bine zis, au auzit pentru prima dată în cadrul acestui studiu.
  
• 
  Referitor la cunoştinţele despre importanţa zonei în care trăiesc sau că această zonă este protejată de stat – localnicii nu cunosc multe detalii. Ei intuiesc acest lucru din cunoştinţele generale dobândite din şcoală sau din mass-media în cadrul unor programe destinate ecosistemelor naturale. Din acest considerent – al necunoaşterii - populaţia din această zonă se comportă iresponsabil faţă de ecosistem, vegetaţie, vieţuitoare. O dovadă este faptul că din moment ce oamenii nu cunosc plantele pe cale de dispariţie, atunci când le întâlnesc le distrug pentru că nu fac distincţia între ele şi ierburile pentru fâneaţă sau păşune.
  
• 
  Din discuţiile cu autorităţile raionale s-a lăsat de înţeles că se cunoaşte nu prea mult despre proiectul ce vizează crearea Parcului Naţional Nistru de Jos. Dacă unii cunosc despre zona Ramsar, atunci mai nimic despre Parcul Naţional, iar alţii au delegat toate responsabilităţile creării Parcului SE Biotica. (vezi Anexa III.7) Cauza acestui fapt ar consta în următoarele: APL-urile nu diseminează informaţiile acumulate în cadrul seminariilor, populaţiei de rând. Doar o categorie de persoane care sunt active din punct de vedere social intră în contact cu astfel de informaţii, restul populaţiei nu este informată - lucru reclamat de agenţii economici. Explicaţiile ar putea fi multiple începând de la dezinteresul populaţiei în această privinţă până la nulitatea rezultatului informării.
  
• 
  Gradul informării celor care au auzit despre intenţia creării Parcului Naţional Nistru de Jos este diferit. Unii, care cunosc de mai mult timp despre crearea parcului, deţin informaţii mai vaste şi mai profunde (vezi Anexa III.8) faţă de informaţiile superficiale deţinute de persoanele care au aflat în ultimul timp despre intenţia de creare a Parcului Naţional. Cei care ştiu de mult timp despre acest proiect, cunosc şi soarta acestuia, adică procesul cum a evoluat până acum. Problema care apare aici constă în diferitele variante de interpretare a stopării proiectului, fapt ce influenţează atitudinile populaţiei referitor la crearea Parcului Naţional Nistru de Jos. (vezi Anexa III.9)
  
• 
  Referitor la cauza includerii localităţii lor în Parcul Naţional Nistru de Jos cunoştinţele lor sunt comune, logice şi deductive „noi trăim în partea de sud a ţării şi, practic, în partea de sud a ţării pădurile sunt o raritate.” (vezi Anexa III.10) Există şi alt punct de vedere referitor la cauza includerii localităţilor din zona Nistrului de Jos în Parcul Naţional şi anume că acesta ar fi un „moft” „a biologilor, a ecologiştilor, a oamenilor care se luptă pentru fiecare gânganie. ... El nu se gândeşte din perspectivă de 10 ani de zile, când muştele celea n-or mai fi sau o să dispară cu totul de pe pământ.” (IA_APL_2) Unii localnici născuţi în perioada interbelică a secolului trecut, care au fost martori la acţiunile întreprinse de către sistemul sovietic în zona Nistrului de Jos privind protecţia ecosistemului, consideră că includerea localităţii lor în Parcul Naţional se datorează reluării sau prelungirii acestor activităţi de protejare a naturii. (vezi Anexa III.11)
  
• 
  Un alt aspect al informării, vizavi de ce presupune Parcul Naţional sau ce au înţeles localnicii din zonă că presupune acest parc, împarte populaţia în două categorii: unii ştiu că prin intermediul acestui parc se va realiza protecţia şi „creşterea florei, faunei şi păsărilor”, iar alţii au înţeles că va fi o zonă închisă (vezi Anexa III.12) şi cu acces limitat (vezi Anexa III.13).
  
• 
  Din perspectivă gender, cunoştinţele despre zona Ramsar şi crearea Parcului Naţional Nistru de Jos diferă. S-a constatat în urma studiului că femeile sunt mai puţin informate despre Zona Ramsar şi Parc decât bărbaţii, iar în cadrul populaţiei feminine participantă la studiu s-a remarcat două tendinţe: femeile implicate în viaţa socială a satului (angajate ale primăriei, profesoare de biologie şi geografie, ONG-iste) cunosc despre intenţia de a se construi un Parc în zona Nistru de Jos, pe când celelalte femei care se ocupă mai mult de treburile gospodăreşti nu deţin deloc informaţii. Explicaţia constă în faptul că în zona rurală familiile sunt organizate şi se conduc după modelul tradiţional al familiei în care bărbatului în corespunde sfera publică, iar femeii – rolul de casnică. Din acest considerent, bărbaţii sunt mai informaţi decât femeile pentru că interacţionează mai des cu reprezentanţii autorităţilor locale sau cu liderii din sat; femeile, însă, ocupându-se mai mult de treburile gospodăriei şi îngrijirea copilului nu au acces la aceste informaţii. Un aspect important în acest context este feminizarea localităţilor datorită migraţiei bărbaţilor la muncă peste hotare, ceea ce limitează şi mai mult accesul la informare a femeilor, ţinând cont că la sat se mai respectă delimitarea sferelor de influenţă gender (public, privat).
  

Referitor la coordonatele viitorului Parc Naţional Nistru de Jos – cunoştinţe practic nu există. Nu se cunoaşte suprafaţa parcului, care vor fi teritoriile incluse în parc, dacă se are în vedere doar albia râului Nistru sau şi alte terenuri din extravilanul satelor. Unii localnici presupun că terenurile vizate de parc sunt doar pădurile sau fîşiile forestiere, unii mai includ şi „balta” din localitate. Faptul că cunoştinţele localnicilor sunt sumare, denotă că ei nu au primit informaţii suficiente şi obiective. Din felul cum îşi prezintă cunoştinţele reiese că ei au intrat în contact cu interpretări ale informaţiilor despre Parcul naţional Nistru de Jos sau cu nişte opinii deja formate şi nu sunt la curent cu informaţia primară, cea originală. Acest aspect al informării contribuie la formarea unei viziuni asupra Parcului.