Varianta 80 Limba română
Subiectul I (40 de puncte)
(Hortensia Papadat-Bengescu, “Femeia în faţa oglinzii”)
1. Cuvinte derivate: “nerăbdare”, “împrospătat”, “nenumărate”, “îngheţată”, “regăsi”
2. În structura “Regalitatea solitară a femeii în faţa oglinzei”, ghilimelele marchează gândurile trecătorului, sugerând totodată autoironia femeii, care se percepe astfel în ochii şi gândurile unui trecător.
3. Câmp semantic al “bijuteriilor”: “pendantivă”, “lanţ”, “filigranat”, “briliante”, “diamante”
4.Verbele la imperfect -”se legăna”, “tăia” “strivea”, “se ducea”, “aşteptau”- exprimă o acţiune începută în trecut şi neterminată, prelungindu-se la nesfârşit starea, acţiunea, atitudinea personajului sau naratorului, în funcţie de context
5. Imagini vizuale:”Înapoi, luminile mari păreau abia cât nişte briliante.”; “Un surâs dispreţuitor strivea gura fără a-i strica arcul subt voaleta scurtă care abia apuca buzele.”
6. Semnificaţia enunţului “Îi aduse, cu gestul lui aiurit, un omagiu” sugerează reacţia unui trecător la vederea femeii frumoase şi elegante.
7. O funcţie a descrierii este realizarea portretului personajului principal, Manuela, prin detaliul îmbrăcămintei şi a bijuteriilor
8. Perspectiva din care este făcută descrierea este obiectivă şi aparţine autorului, care creează un personaj principal feminin, Manuela
9. Particularităţi ale limbajului cult:
- prezenţa neologismelor: “cinematograf”, “parada”, “invizibil”, “orgoliu”
- fraza amplă, cu puternice rezonanţe metaforice: “Cercei din pietre alese cu ape minunate, scurgându-şi lumina uneia în alta într-o singură lacrimă orbitoare e străluciri, scăpărau două scântei uriaşe în urechile ei”.
10. Structura “ Maiestatea –Sa banul” se referă la conceptul care guvernează lumea :banul.”Un galonat”, aşa cum îl numeşte Manuela, este responsabilul pentru “stofele mlădioase” şi “nenumărate giuvaeruri” pe care le poartă, compunându-i o imagine de “regină scoborâtă din landaurile ei superbe” şi admirată de trecători. Banul guvernează o lume rece şi dură, în care totul este artificial şi toţi îşi orientează viaţa în funcţie de posibilităţile materiale.
Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ: “Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul, dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine.” (Nicolae Iorga)
Părerea mea este că, după cum spune şi Nicolae Iorga, iubirea şi admiraţia se pot dobândi diferit. Admiraţia este un sentiment care se poate dobândi în urma unei fapte bune sau în urma unei reuşite care a surprins sau a bucurat persoana respectivă, cea care dezvoltă sentimentul. Totodată, entuziasmul este un sentiment care se poate dobândi destul de uşor, spre deosebire de iubire, dar se poate pierde tot atât de uşor.
Pe de altă parte, iubirea este un sentiment mult mai complex care necesită mai mult timp pentru a se dezvolta, presupune profunzimi nebănuite şi se manifestă după legi numai de ea ştiute. Iubirea implică admiraţie şi presupune cunoaştere totală.
Atât iubirea cât şi admiraţia sunt sentimente umane pozitive, care se deosebesc prin modalitatea de manifestare: admiraţia presupune o percepţie detaşată şi exterioară, pe când iubirea este un sentiment mult mai profund , care necesită timp şi multă dăruire.
În concluzie, ţinând cont de cele precizate mai sus, susţin cu toată convingerea afirmaţia istoricului Nicolae Iorga:”Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul, dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine”
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Limbajul şi expresivitatea textului poetic eminescian, prin referire la două dintre textele studiate:
* “Revedere” de Mihai Eminescu
* “Dorinţa” de Mihai Eminescu
* “Floare albastră” de Mihai Eminescu
* “Sara pe deal” de Mihai Eminescu
* “Scrisoarea I” de Mihai Eminescu
* “Luceafărul” de Mihai Eminescu
* “Odă (în metru antic)” de Mihai Eminescu
Varianta 86 Limba română
Subiectul I (40 de puncte)
(Ştefan Bănulescu, “Masa cu oglinzi”)
1. Sinonime: străin = absent, distras, necunoscut; obişnuit = firesc, banal; a număra = a considera;
preocupare = ocupaţie, grijă, îndeletnicire;
2. Semne de punctuaţie:
- linia de dialog: marchează vorbirea directă, introduce replica adolescentului: “- Este, domnule Marteş.
- virgula indică vocativul “domnule Marteş”
- punctul atestă finalul enunţului.
3. Cuvânt format prin derivare: ”nedumeriri”, “înşiruite” ; cuvânt format prin compunere: “bele-arte”, “deodată”
4. Sens conotativ: “oglindă” şi “piatră”: *Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. *De când am minţit-o pe mama, am o piatră pe inimă.
5. Imagini artistice în enunţul: “Alte oglinzi stau uşor înclinate, ca să arunce lumina în evantaie pe trotuar […]”:
- personificarea:”Alte oglinzi […] să arunce lumina.”
- imagine vizuală: “lumina în evantaie pe trotuar” (metaforă)
6. Tema: obiect de negoţ (masa cu oglinzi); motivul oglinzii
7. Comparaţia “localnicii trec pe lângă masa lui fără să cumpere, ca şi cum ar trece pe lângă un copac de mult ştiut şi nemişcat de la locul lui” sugerează faptul că obiectul de negoţ devenise o parte din priveliştea oraşului, asemenea copacilor pe care oamenii se obişnuiseră să-i vadă zilnic în acelaşi loc.
8. Negustorul, Ion Popescu, este un “om întreprinzător”, dar care a avut parte de multe eşecuri. Activitatea sa reprezintă comerţul cu oglinzi, dar aceasta “nu-i aduce aproape nimic” pentru că localnicii nu cumpără. Tocmai de aceea el face acum “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”, creează imagini atractive pe trotuar în locul vânzării. Numele lui se înscrie în banalitate, sugerând faptul că nu poate excela în meseria de negustor.
9. Tipuri de narator:
- narator omniscient şi obiectiv, prin naraţiunea la persoana a III-a: “se ridică”, “îşi prinde”, “privi”, “strigă” şi fixează cadrul acţiunii;
- narator-personaj, prin naraţiunea la persoana I: “eram”, “să trec”, “m-am născut”, “am crescut”
10. Cele două personaje, domnul Marteş, profesor de modelaj la Şcoala de arte frumoase, şi studentul său, Caius discută despre “Masa cu oglinzi”. Fascinaţia jocului de lumini emanat de oglinzile negustorului constituie un farmec aparte, de care profesorul şi discipolul se arată foarte interesaţi, mai ales că se îndeletniceau cu arta plastică. Oglinzile au fost, la început, marfa negustorului Ion Popescu, dar, cu timpul, masa a devenit suportul pe care vânzătorul aşază oglinzile, astfel încât ele să reflecte lumina pe trotuar şi să atragă astfel privirile oamenilor, care se arătau foarte încântaţi de imaginea estetică pe care o compuneau acestea. Astfel, imaginaţia negustorului a creat “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”.
Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ despre consecvenţă: “Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac” (Mihai Eminescu, “Opera poetică”.)
Sunt întru totul de acord că oamenii se diferenţiază nu atât prin ceea ce spun, ci mai ales prin faptele lor, prin consecvenţa cu care aplică în practică propriile principii.
Mai întâi, există foarte mulţi oameni care perorează norme morale şi par intransigenţi în aplicarea lor, dar dacă îi urmăreşti o vreme constaţi că le încalcă fără să-şi dea seama şi acest lucru se întâmplă pentru că, în fond, ei nu cred în principiile respective. De pildă, am observat că oamenii care susţin cu ostentaţie că urăsc minciuna, sunt şi cei care mint cel mai mult.
De asemenea, există şi persoane care nu fac atâta paradă de capacităţile lor profesionale sau de moralitatea lor, însă faptele lor demonstrează profesionalism şi integritate etică. Părerea mea este că atunci când vezi că cineva se laudă ostentativ, trebuie să fii vigilent, pentru că în cele mai dese situaţii, aceştia se dovedesc a fi diletanţi sau amorali şi, după cum se ştie, îţi creează probleme sau dezamăgiri.
Aşadar, având în vedere argumentele menţionate mai sus, afirmaţia lui Eminescu este indubitabil adevărată, în viaţă trebuie să te conduce după deviza “fapte, nu vorbe”.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Eseu despre structura textului dramatic, limbajul dramaturgiei şi expresivitatea textului dramatic, ilustrate pe baza unei comedii studiate:
* “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale
* ” O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale
Dostları ilə paylaş: |