Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 87 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Mircea Nedelciu, “Zmeura de câmpie”)

1. Sinonime: adevărat = veridic, verosimil, real; refuz = împotrivire, respingere; a presupune = a crede, a bănui, a i se părea; a povesti = a relata, a nara, a istorisi

2. În enunţul “[…] dar şi dacă ţi le-ai aminti, cine ar înţelege ce vrei să spui?”, semnul întrebării marchează sfârşitul unei propoziţiei interogative, iar stilistic, prin interogaţia retorică se sugerează îndoiala bătrânului că amintirile sale ar transmite întocmai adevărul pe care-l trăise pe front.
3. Schimbarea categoriei gramaticale: “zece”, “ciudat”
- numeral: *Am rezolvat doar zece variante la matematică.
- substantiv: *A luat un zece la română!
- substantiv: *Astăzi am avut ocazia să întâlnesc un ciudat în adevăratul sens al cuvântului.
- adjectiv: *Am primit un cadou ciudat, un fel de album de fotografii cu baterii.
4. Expresii/locuţiuni cu verbul “a prinde”: a-l prinde pe Dumnezeu de picior; a prinde drag de cineva; a prinde pasărea din zbor; a prinde de veste; a-i prinde bine; a prinde (pe cineva) cu minciuna;
5.Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi obiectiv, prin focalizarea zero sau “dindărăt” şi prin naraţiunea la persoana a treia.
6. Tema războiului, tema timpului, motivul amintirii.
7. Una dintre calităţile stilului prezentă în textul dat este simplitatea sau capacitatea de a folosi cuvinte accesibile care să exprime cel mai elocvent ideea susţinută. Alte calităţi ale acestui text sunt oralitatea, demnitatea şi concizia.
8. Verbele la indicativ prezent din replicile bătrânului exprimă ideea de permanentizare a amintirilor din război, faptul că ele sunt pe vecie întipărite în mintea şi sufletul personajului, devenind atemporale
9. Registrul stilistic în care se înscrie textul este oralitatea, întrucât limbajul se compune din cuvinte şi expresii populare precum:“Apăi“, “să te sumeţeşti“, “de ţi-e dat“, “ba,din contră“. De asemenea, modul de expunere utilizat este dialogul împletit cu naraţiunea la persoana a treia, iar exprimarea bătrânului este spontană, clară, fluentă şi uşor de înţeles pentru diverse categorii de cititori.
10. Bătrânul susţine că povestirea unor întâmplări trecute este un mod prin care se pierde autenticitatea informaţiilor, deoarece adevărul este, treptat, înlocuit de amintirile pe care naratorul le păstrează în minte imediat după ce le-a povestit. De fiecare dată când relatează o întâmplare, povestitorul subiectiv îşi pune amprenta asupra oamenilor şi faptelor, redând acţiunea aşa cum o vede el, prin propriul filtru de gândire, iar după mai multe povestiri repetate, amintirea este complet denaturată. Pentru a păstra vii în memorie întâmplările, nu trebuie să le povesteşti altora, deoarece de fiecare dată reţii numai ceea ce ai spus anterior şi treptat te îndepărtezi de adevăr.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre adolescenţă: “[…] un adolescent, care simte cum depăşise adolescenţa, e sfâşiat de melancolie […] şi, totodată, e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea, ca să-şi poată începe «adevărata viaţă».” (Mircea Eliade)

Fiecare trecere într-o nouă etapă a vieţii imprimă asupra oamenilor stări dintre cele mai variate, precum fericire, teamă, regret şi, nu de puţine ori, melancolie. Păşirea în viaţa de adult îi marchează adânc pe majoritatea adolescenţilor, care se gândesc cu teamă că au ieşit de sub aripa ocrotitoare a tutorilor lor, dar totodată îşi doresc cu ardoare să-şi construiască propriul drum în viaţă pentru a se putea afirma aşa cum de multe ori au visat s-o facă în copilărie. Având în vedere cele spuse mai sus sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Mircea Eliade:“Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa, e sfâşiat de melancolie şi, totodată, e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. În sprijinul acestei afirmaţii, aduc următoarele argumente:
În primul rând, sunt de părere că fiecare adolescent, păşind spre maturitate, simte că lasă în urmă o parte din sine, o parte din viaţa sa şi atunci e copleşit de melancolie, este confuz, dezorientat şi, poate, puţin speriat de necunoscut. Bineînţeles că acestea sunt stări trecătoare pe care oricine le poate depăşi cu puţin ajutor din partea familiei şi a prietenilor care-i sunt alături.
În al doilea rând, adolescentul intrat în starea de melancolie, doreşte aprig să se debaraseze de acest sentiment negativ pentru a se putea afirma faţă de ceilalţi adulţi, în rândul cărora este proaspăt intrat. Dar mai presus de toate, vrea să-şi vadă visurile copilăriei realizate şi atunci este necesar să depăşească momentul melancoliei pentru că viaţa este scurtă şi plină de imprevizibil.
În concluzie, cred că autorul “Adolescentului miop” este perfect îndreptăţit să facă această afirmaţie, deoarece romanul său s-a dovedit a fi o oglindă pentru tinerii ce lasă în urmă dulcea lume a adolescenţei, deci “Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa, e sfâşiat de melancolie şi totodată, e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Trăsăturile simbolismului pe baza unei poezii studiate:

* “Plumb” de George Bacovia
* “Lacustră” de George Bacovia

Varianta 88 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Sorin Titel, Pasărea şi umbra)

1. Cuvântul “nemişcat” este format prin derivare, iar cuvântul “nemaiînţelegând” este format prin compunere
2. Ghilimele marchează replicile celor două femei, Ana şi Maria, precum şi monologul interior al lui Mitru
3. Locuţiuni cu substantivul “om”: om ca toţi oamenii; om de paie; om de suflet; om de nimic; a face om (pe cineva); om de ştiinţă; un om şi jumătate
4. Sens conotativ cu “glas” şi “lumină”: *Când a aflat că n-am fost la şcoală, tata a ridicat glasul la mine. *În pădure am ascultat glasul frunzelor uscate. *Cartea a văzut lumina tiparului la doi ani de la plecarea lui din ţară. *Îl iubeşte ca pe lumina ochilor.
5. Sinestezie: “mirosul sărat al ploii, mirosul acela de iarbă crudă venind dinspre pădure”
6. Motivul ploii, motivul luminii
7. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul omniscient şi obiectiv, naraţiunea la persoana a III-a, focalizarea zero
8. Registre stilistice: limbaj colocvial şi limbaj popular
9. Secvenţa descriptivă: “Se aşternu liniştea; lumina în odaia în care zăcea Ion era aprinsă şi arunca în întunericul răsfirat de-afară o fâşie palidă, de un galben murdar”. Atmosfera stranie din odaia în care zăcea muribundul Ion este sugerată de liniştea care se aşterne prevestitoare de moarte, lumina creează o imagine plăsmuită prin efectul cromatic definit de repetarea aceleaşi culori prin epitete diferite: “fâşie palidă” şi “galben murdar”.
10. Calitatea stilului: claritatea exprimării artistice în ilustrarea gândurilor şi sentimentelor personajelor, fără să dea naştere la confuzii sau la interpretări echivoce.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Rezumatul textului citat la Subiectul I, din “Pasărea şi umbra” de Sorin Titel:

După ce Mitru îşi termină ţigara şi sfârşeşte de cântat, mai rămâne o vreme la gura podului, pentru că nu putea dormi şi urmărea ploaia. Cele două femei care se foiau prin curte nu-l surprind, pentru că se gândeşte că Ion este pe moarte. Se miră, însă, că nu le recunoaşte şi ascultă curios dialogul lor, sperând să-şi dea seama cine erau. Ploaia se înteţeşte şi ele se duc în bucătăria de vară. Se înţelesese din vorbele lor că era primăvară, înainte de postul Paştelui. Când ele revin în curte, Mitru o recunoaşte pe cea mai tânără. Femeile fac focul şi aşteaptă să se încălzească apa, în timp ce privesc cerul curioase, să vadă dacă va mai continua să plouă.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Eseu despre poemul “Luceafărul” de Mihai Eminescu”