Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 91 Limba română

(Ion Luca Caragiale, “Năpasta”)

1. Sinonime: căutătură = privire; vreme = timp; a se face = a se preface; a omorî = a ucide.

2. Punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca ezitarea şi dezorientarea lui Dragomir după comiterea crimei, acesta fiind confuz, rupt de realitate, din care cauză nu conştientizează dimensiunea şi consecinţele faptei sale, nu înţelege de ce e necesară plecarea din sat (”De plecare…”)
3. Polisemia cuvântului “a lăsa”: *Mama şi-a lăsat copilul să iasă afară. (a da permisiunea). *L-am lăsat la şcoală înainte de a pleca la serviciu. (a conduce). *Aflarea rezultatelor bune de la olimpiada l-a lăsat fără cuvinte. (a uimi). *Nu şi-a dat seama că a vorbit mult la telefon şi fără să vrea l-a lăsat bateria. (a se descărca). * A lăsat caietul pe marginea biroului.
4. Două cuvinte/ structuri care aparţin registrului stilistic popular:
- “nu vreau să cază vina pe mine”
- “uite, ici e plin”
- “să te găteşti de plecare”
- “căutătura”
5. Indici de spaţiu: “în sat”, “în curte”, “în casa ta”,
6. Două sintagme care indică raportarea la divinitate:
-“Nu ţi-a fost milă şi păcat de Dumnezeu! … ”
-“ … până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să te cheme să te judece el mai bine”.
7. Exemplificarea unei metafore şi a unei inversiuni:
- “ … între pereţii de sare umezi … ” – metaforă
- “Om eşti tu?…?” – inversiune
8. Comentarea particularităţilor construcţiei dialogului dramatic: Dialogul este purtat de două personaje, Anca şi Dragomir, numele lor fiind scrise la începutul fiecărei replici. Fata încearcă să-l convingă pe Dragomir să părăsească satul pentru a nu fi şi ea învinuită de crima comisă. Autorul nu este prezent în text, ci îşi mişcă personajele cu ajutorul didascaliilor care contribuie la conturarea personajului masculin, oferă indicaţii importante cu privire la gestica şi mimica lui, sugerând agitaţia, dezorientarea ”face nişte ochi foarte miraţi”, frica şi reacţiile necontrolate, „râde febril”. Prin folosirea interogaţiilor retorice se amplifică suspansul, iar metafora “între pereţi de sare umezi”, se subliniază suferinţa la care va fi supus Dragomir pentru crima comisă. Punctele de suspensie sunt utilizate pentru a marca ezitarea şi nesiguranţa personajelor sau pentru a mări tensiunea dramatică.
9. Rolul indicaţiilor scenice în conturarea personajului masculin: Didascaliile reliefează stările interioare ale lui Dragomir “Dragomir face nişte ochi foarte miraţi” şi atitudinea personajului faţa de fapta sa “Râde febril”. Cu ajutorul indicaţiilor scenice autorul îşi mişcă personajele şi le conturează simţămintele ori gesturile: “ El se uită la ea lung”, “Îşi încheie repede minteanul la piept”.
10. Interogaţiile retorice au o importanţă deosebită în acest text, ele sporesc tensiunea şi conflictul dramatic, îndeamnă cititorul la intuirea întâmplărilor şi acţiunile personajelor. Anca încearcă să afle motivul crimei, dar Dragomir este incapabil să rostească o propoziţie completă, ci numai frânturi de fraze.
(Maria Luiza Anghel, Roxana Blănaru)
Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre înţelepciune: “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă; e ceva ce se trezeşte. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” (Constantin Noica, Jurnalul de la Păltiniş)

Înţelepciunea este o calitate pe care o avem, dar trebuie trezită. Un prim argument pentru a susţine această idee este acela că în multe cazuri un elev poate ajunge la performanţe cu ajutorul îndrumărilor şi sfaturilor. Totul se obţine prin dorinţă şi voinţă. Este adevărat şi faptul că prin muncă asiduă obţii ceea ce îţi doreşti, însă nu totdeauna. Înţelepciunea este o calitate cu care toţi ne naştem, insă unii o dezvoltă mai mult, sau mai puţin, asta depinde foarte mult de mediul în care ne formăm şi de oamenii cărora le luăm în considerare sfaturile.
Profesorii au un rol foarte important în această formare, deoarece ei ne pot trezi dorinţa de a cunoaşte, de a descoperi, de a realiza, de a ne dezvolta; toate acestea şi multe alte calităţi care pot forma înţelepciunea.
Având în vedere argumentele aduse mai sus, pot spune că sunt de acord cu citatul “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă; e ceva ce se trezeşte. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” deoarece în fiecare dintre noi poate exista un mic geniu, totul depinde de dorinţa noastra de a-l trezi şi de poveţele celor din jur care ne călăuzesc.

(Roxana Blănaru)

Subiectul al II-lea (20 de puncte) - Altă rezolvare

Text argumentativ despre înţelepciune: “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă; e ceva ce se trezeşte. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” (Constantin Noica, Jurnalul de la Păltiniş)

Eu împărtăşesc ideea marelui gânditor român, aceea că înţelepciunea există, într-o stare latentă, în fiecare dintre noi, şi trebuie doar să ştim cum să o conştientizăm şi să o fructificăm.
În fiecare om sălăşluieşte înţelepciunea, într-un grad mai mare sau mai mic, dar depinde de cum ştim să dezvoltăm această calitate, iar evoluţia noastră spre înţelepciune poate fi privită din două perspective: una practică şi una teoretică. Înţelepciunea se poate dobândi în urma experienţelor de zi cu zi, a întâmplărilor prin care trecem şi a deciziilor luate în diverse momente ale vieţii. În mod ideal, omul ar trebui ca, pe măsură ce înaintează în vârstă, să devină mai înţelept, să acumuleze suficiente cunoştinţe care să îi permită să facă alegerea cea mai potrivită. Al doilea izvor de înţelepciune se referă la ceea ce putem afla prin intermediul lecturii şi al apropierii de mari de gânditori, de sistemele lor filozofice. Aprofundarea ideilor filozofice şi spirituale formulate de marii înţelepţi, fie că sunt scriitori, artişti sau alte minţi luminate, ne ajută să ne lărgim orizontul de înţelegere şi viziunea asupra lumii, adaptând conceptele lor la propriul nostru sistem de gândire.
Se poate spune că, de fapt, drumul omului spre înţelepciune nu ia niciodată sfârşit, este o căutare interioară continuă.
Concluzionez spunând că, într-adevăr, aşa cum afirmă filozoful Constantin Noica, înţelepciunea nu se poate învăţa în sensul didactic, dar se poate ajunge la ea, pas cu pas, atât prin ceea ce trăim clipă de clipă, cât şi prin contactul cu gândirea marilor învăţaţi ai lumii.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Paralelă între două poezii simboliste studiate, aparţinând fie aceluiaşi autor, fie a doi scriitori diferiţi:

* “Plumb” şi “Lacustră” de George Bacovia