Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 68 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Liviu Rebreanu, “Cântecul lebedei”)

1. Expresii/locuţiuni cu substantivul “ochi”: ochi pentru ochi; a da ochii cu cineva; a face ochi dulci cuiva; a-şi da ochii peste cap;
2. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul propoziţiilor marchează pauzele din firul narativ şi, ca efect stilistic, sugerează stările nostalgice ale naratorului, şovăielile privind propriile sentimente
3. Sinonime: stranie = ciudată; plăpândă = delicată, fragilă, sensibilă; zglobiu = vesel; a pizmui = a invidia
4. Sensul conotativ al cuvântului “rază”: * Razele sufletului său îi încălzeau pe cei din preajma lui. *O timidă rază de speranţă îi lumina ochii.
5. Figuri de stil din penultimul alineat:
- “într-o căsuţă albă, veselă, modestă” - enumeraţie de epitete cu nuanţă personificatoare, ce compun imaginea vizuală a casei, în relaţie directă cu firea locatarilor
- “cârlionţi zburdalnici” - epitet personificator ce sugerează farmecul tineresc al fetei
6. Autorul este Liviu Rebreanu, cel care a scris opera “Cântecul lebedei”, naratorul, care este şi personaj, povesteşte la persoana I despre iubita sa, Anişoara, cititorul receptând realismul faptelor şi sentimentelor
7. Verbele la imperfect, “ascultam”, tulburau”, “mă simţeam”, “căutau”, “priveam”, exprimă o acţiune începută în trecut care nu s-a finalizat. Rolul stilistic al acestora sugerează nesiguranţa naratorului şi rememorarea unor acţiuni ce-i provoacă sentimente de nostalgie.
8. Portretul eroinei este realizat în mod subiectiv, prin percepţia pasionată a naratorului-personaj. Anişoara este caracterizată direct de narator, prin evidenţierea trăsăturilor fizice, “micuţă şi albă”, şi a celor morale, “gingaşă şi blândă”. Părea o fire veselă, “buzele ei zâmbeau mereu”, dar transmitea o tristeţe bizară şi misterioasă, deoarece surâsul era “adumbrit de o melancolie stranie”, iar ochii albaştri îi lăcrimau gânditori. Protagonistul-narator o descrie în mod direct ca fiind tăcută şi plăpândă, ascultând cu ochii mari, miraţi, vorbele bărbatului. Uluirea şi nepriceperea îi dădeau o naivitatea feciorelnică. Prima dată când se întâlnise cu soţul său, purta o rochiţă albastră presărată cu floricele vinete-închise. Avea un trandafir alb în piept şi altul în părul blond, cârlionţat, sugerând indirect tinereţea, farmecul şi puritatea Anişoarei.
9. Naratorul se găseşte într-o criză a iubirii. El remarcă, dintr-o dată, că iubirea pentru soţia sa îl orbise în aşa măsură, încât nu observase că sentimentele ar putea să nu fie reciproce, că femeia iubită ascundea în inima ei o tristeţe bizară, pe care el nu o poate înţelege. Detalii, întâmplări ce înainte păreau nesemnificative macină sufletul naratorului şi îl fac să se întrebe şi mai mult dacă iubirea lor este adevărată. Adverbul dubitativ, “poate”, exclamaţiile şi interogaţiile retorice (”Şapte ani n-am observat tristeţea sufletului ei! N-am vrut, sau n-am putut?”), punctele de suspensie (”Am iubit-o… […] Nu ştiu…”) amplifică starea de panică şi agitaţie interioară, şovăiala chinuitoare şi suferinţa declanşată de această descoperire dureroasă, că femeia iubită devenise pentru el o necunoscută.
10. Registrele stilistice: cuvinte şi expresii populare -“adumbrit” “pripăşită” “pizmuiam”, “hodorogită”- se îmbină armonios cu limbajul cult metaforic: “O priveam doar pe furiş, înfricoşat parcă de frumuseţea ei, de zâmbetul ei, şi pizmuiam grozav razele care o mângâiau în dragă voie şi a căror mângâiere ea o sorbea ca o alintare de dragoste.”

Varianta 69 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Liviu Rebreanu, “Cântecul iubirii”)

1. Sinonime: amurg= înserare; vreme= perioadă, timp; învăluie= acoperă; tânăr= june, flăcău;

2. Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ şi sugerează reflecţiile rememorării unor întâmplări din trecut.
3. Câmpul semantic al cuvântului “amurg”: “înserare”, “lumina ruginie”, “cernită”, “umbre”
4. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “lume”: a pleca în lume, pentru nimic în lume, a ieşi în lume, a veni pe lume.
5. Tipurile de narator:
- narator omniscient (vocea auctorială), prin naraţiunea la persoana a III-a
- personaj-narator (moş Costin), care se confesează prin naraţiunea la persoana I
6. Tipuri de timp:
- timpul povestirii este prezentul folosit în prima parte a textului: “…moş Costin şade pipernicit şi tăcut, cu privirile pribege…”;
- timpul povestit este trecutul, concretizat prin forma de imperfect a verbelor identificate în ultimele alineate, sugerând rememorarea unor fapte petrecute cândva: “Eram pe-atunci ostaş tânăr şi slujeam în Italia…”.
7. Titlul operei “Cântecul iubirii” este o metaforă care sugerează frumuseţea poveştii de iubire trăite în tinereţe şi evocate de către personajul moş Costin. Dragostea celor doi tineri fusese plină de pasiune şi entuziasm, tulburându-le sufletul până în profunzimi nebănuite.
8. Caracterizarea personajului Ileana:
- caracterizare directă de către narator, care sugerează tinereţea şi gingăşia fetei: “fetişcană ca un bobocel înrourat”
- caracterizare indirectă, prin propriile vorbe, semnificând sensibilitatea şi delicateţea sufletească: “- Spune, tăticule… mai spune!”
9. Consider că relaţia dintre cele două personaje, moş Costin şi Ileana, este foarte apropiată şi firească între tată şi fiică. Prin diminutivul “tăticule” este sugerată iubirea puternică, neţărmurită, ataşamentul fiicei faţă de tatăl ei. Fetei îi face mare plăcere să-şi asculte tatăl povestind întâmplări din tinereţe, care-i dezvăluie sensibilitatea interioară: “Spune, tăticule…mai spune!”. Şi lui moş Costin îi este tare dragă Ileana, pe care o priveşte “galeş”, drăgăstos, duios şi îi îndeplineşte dorinţa, povestindu-i despre iubirea lui din trecut: “…apoi cu vocea lină, cu ochii închişi, parc-ar citi în carte vremile trecute, începe”.
10. Expresia din fraza: “Poate-mi furase şi mie inima”, relevă faptul că “fetişcana” din tinereţea lui moş Costin, pe care o descrie cu mult drag, “o guriţă cât o cireaşă coaptă şi doi ochi albaştri cum e cerul când e mai limpede”, avea atâta farmec, încât reuşise să cucerească inimile multora, să-i facă să se îndrăgostească de ea sau pur şi simplu să o îndrăgească. Bătrânul are o imagine clară a tinerei, întrucât şi el fusese unul dintre cei care au iubit-o, a căror inimă a fost furată de frumuseţea, farmecul şi zâmbetul răpitor al fetei.

Subiectul al II lea (20 de puncte)
Rezumatul textului reprodus la Subiectul I, din nuvela “Cântecul iubirii” de Liviu Rebreanu:

Se lasă amurgul şi lumina pătrunde în casă tot mai puţin. Focul din vatră pâlpâie în jurul ceaunului, în care se află apa pentru mămăligă. Din când în când, mai pătrunde în casă câte o adiere rece.

Moş Costin stă pe prichiciul cuptorului, iar Ileana răsuceşte firul de in. Fata, cu glas emoţionat, îşi roagă tatăl să-şi continue povestirea. După ce îşi priveşte fiica, bătrânul începe să-i descrie o fetişcană, ca ea, pe care o cunoscuse în tinereţe şi care era îndrăgită de multă lume. Deşi trecuse vreme lungă de atunci, el îşi aminteşte clar de tânără, recunoscând că îi furase şi lui inima.
Moş Costin îi spune fiicei sale că în acea vreme el era ostaş în Italia, pentru că pe atunci tinerii din oaste erau trimişi în ţări străine şi stăteau acolo zeci de ani. Mulţi plecaseră de tineri de acasă şi s-au întors după foarte mult timp, fiind greu de recunoscut chiar şi de către cei din satul natal. Aşa era lumea.

Subiectul al III- lea (30 de puncte)

Caracteristicile limbajului într-o poezie simbolistă studiată (expresivitate, ambiguitate, sugestie):

* “Plumb” de George Bacovia
* “Lacustră” de George Bacovia
(Claudia Drăguţ)

Subiectul al II lea (20 de puncte)

Scrisoare cu final dat:

Tulcea, 29.06.2007

Dragă Emil,

Cum este vremea prin Sinaia? Am auzit că va veni în turneu o trupă de circ din Franţa. Cred că va fi un spectacol foarte interesant. Eu însă, îmi doresc să merg în această vacanţa de vară în Delta Dunării, unde voi sta o săptămână. După cum ştii, am fost anul trecut şi mi-a plăcut atât de mult, încât anul acesta trebuie neapărat să mă duc iarăşi acolo. Este un loc magnific, cum nicăieri nu am mai văzut. Natura este monumentală. Există atâtea specii de animale, de păsări şi de plante, încât ţi-ar lua săptămâni, poate chiar luni, să vezi măcar jumătate dintre ele.
Vom merge o gaşcă de opt prieteni. Unii au mai fost în Deltă, alţii vin pentru prima oară. Nerăbdarea este, însă, aceeaşi, poate chiar mai mare pentru cei care n-au mai văzut niciodată această zonă unică prin vraja ei.
Mi-aş dori grozav să vii şi tu cu noi, mai ales că nu ne-am mai întâlnit de mai bine de un an şi sunt curioasă să văd şi cum arăţi. Ştiu că nu prea ai încredere în mine, pentru că tu nu ai încredere în fete, în general.
Nu cred că sunt omul potrivit să te determine să mă însoţeşti pe întinderea de ape din Deltă, te avertizez însă că nu vei găsi nicăieri un ţinut mai misterios ca aici.

Eu totuşi sper să vii,

Tudoriţa

Subiectul al III- lea (30 de puncte)

Rolul elementelor de compoziţie (titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă etc.) în organizarea discursului liric, într-o poezie studiată, aparţinând lui Mihai Eminescu:

* “Revedere” de Mihai Eminescu
* “Dorinţa” de Mihai Eminescu
* “Sara pe deal” de Mihai Eminescu
* “Scrisoarea I” de Mihai Eminescu