Sumar executiv 4 Introducere 16 Viziunea de dezvoltare a sectorului energetic național pentru anul 2030 19

2.4.Modernizarea sistemului de guvernanță energetică

Statul român are o implicare extinsă în sectorul energetic prin funcțiile de reglementator, legiuitor și implementator de politici energetice și prin calitatea de deținător de active în acest sector, atât în segmentele de monopol natural (transportul și distribuția de energie), cât și în producția și furnizarea de energie. Prin pachetele majoritare pe care le deține în majoritatea companiilor mari din sectorul energetic, statul își menține un rol decizional extrem de important.

Conform bunelor practici, funcția statului de elaborare de politici energetice și de reglementator trebuie separată de poziția sa de acționar în companiile publice. Un obiectiv de guvernanță este neutralitatea statului față de companiile din sectorul energetic, indiferent de acționariatul acestora.

În tranziția către economia de piață, companiile cu capital majoritar de stat din sectorul energetic românesc au avut mari dificultăți în a se reforma și a deveni eficiente economic, astfel că valoarea adăugată la economia națională a fost diminuată. Prin acumularea de pierderi și arierate, ele au îngreunat modernizarea tehnologică și managerială a sistemului energetic.

Coerența instituțională, dublată de competență profesională, trebuie să fie și fundamentul unei calități ridicate în elaborarea unor politici energetice sectoriale, de care depinde calitatea mediului investițional. În sectorul petrolului și gazelor, claritatea și stabilitatea fiscalității constituie un element fundamental pentru realizarea investițiilor în marile proiecte strategice, cu orizont de dezvoltare de ordinul deceniilor.

Sistemul fiscal petrolier trebuie să sprijine parteneriate durabile între stat și companii prin care, pe de o parte, guvernul participă în mod substanțial la distribuirea câștigurilor, atunci când acestea sunt susținute de prețurile ridicate ale țițeiului și gazului și, pe de altă parte, acordă companiilor producătoare termeni fiscali atractivi și stimulativi atunci când hidrocarburile sunt ieftine pe piețele internaționale. Obiectivul principal este ca România să continue activitățile de explorare și dezvoltare a zăcămintelor de hidrocarburi.

Un alt exemplu este cel al taxării apei uzinate în România, prin care Administrația Națională Apele Române impune tuturor utilizatorilor de volume de apă din energie o taxă de nivel ridicat pe plan european. Corelarea cu cele mai bune practici internaționale va permite evitarea unor situații de dezavantaj competitiv.

2.4.1.Statul ca deținător de active în sectorul energetic

Există rațiuni economice, sociale (de serviciu public) și de securitate națională pentru deținerea de către stat de participații în energie. Statul va menține, pe orizontul de timp al Strategiei, pachetul de control în companiile cu monopol natural în transportul de gaz natural și de energie electrică, precum și pe lanțul valoric al sectorului nuclear. Pe măsură ce piețele devin mai competitive și stabile iar condițiile economice mai avantajoase, statul poate valorifica pachete de acțiuni în societățile cu activitate de producție, distribuție sau furnizare, respectiv în industria petrolului și gazelor, prin intermediul pieței de capital.

La orizontul anului 2030, este oportun ca statul să continue să dețină participații și în producția și distribuția de energie electrică și de gaz natural. Eventualele procese de privatizare trebuie să țină cont, în primul rând, de nevoile de investiții ale companiilor pe termen mediu și lung. Succesul privatizărilor din sectorul energetic românesc depinde de instituirea unui cadru specific de reglementări și de adoptarea unor principii și practici corecte de guvernanță corporativă de către acționari.

2.4.2.Guvernanța corporativă a companiilor de stat din sectorul energetic

Profesionalizarea și depolitizarea numirilor în companiile controlate de stat constituie, în special pentru sectorul energetic, imperative strategice. Profesioniștii pot îmbunătăți calitatea actului managerial și supravegherea companiilor, pot introduce în companii sisteme moderne de control intern și de gestionare a riscului, pot crește transparența managementului și pot iniția și susține procese de eficientizare a activității companiei. Guvernul trebuie să se asigure că procesul de selecție a profesioniștilor este transparent, profesionist, echitabil, cu o comunicare detaliată a criteriilor de selecție și a rezultatelor evaluării (intermediare și finale).

2.4.3.Transparență și integritate în sectorul energetic

În afară de prevederile legale privind transparența – publicarea declarațiilor de avere și de interese, publicarea anunțurilor de recrutare, desfășurarea achizițiilor publice prin proceduri transparente și competitive – sunt necesare instrumente suplimentare de promovare a integrității și de combatere a corupției în sectorul energetic. De mare importanță este eliminarea conflictelor de interese, atât la nivelul autorităților cu atribuții în energie, cât și al companiilor publice din sector. Sunt necesare o cooperare strânsă între autoritățile din energie și Agenția Națională de Integritate (ANI), un mecanism de penalizare a neconformării la prevederile legale privind conflictul de interese, precum și un mecanism de avertizare timpurie.

Pentru prima dată, Ministerul Energiei s-a implicat activ în Strategia Națională Anticorupție, prin care activitatea sa și a companiilor din subordine va fi monitorizată prin mecanisme clare și transparente. Prioritățile participării în acest proiect guvernamental sunt creșterea integrității și reducerea vulnerabilităților și a riscurilor de corupție în mediul de afaceri.

Vor fi urmărite îndeaproape identificarea, descurajarea și sancționarea înțelegerilor anticoncurențiale; implementarea planurilor de integritate ca cerințe obligatorii pentru întreprinderile publice; schimbul de bune practici în implementarea programelor de integritate între mediul privat și sectorul public; consultări publice periodice între reprezentanții sectorului public și ai mediului de afaceri cu privire la agenda națională anticorupție și politicile publice cu impact asupra activității economice; și diseminarea politicilor și programelor anti-mită, dezvoltate la nivelul companiilor, inclusiv prin aducerea acestora la cunoștința posibililor contractori și furnizori, cu solicitarea respectării unor standarde echivalente.

Pe lista de priorități se înscrie și continuarea procedurilor de recrutare de management profesionist, conform OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă.

Unul dintre riscurile din sectorul energetic românesc este cel de reglementare, asociat cu schimbările frecvente ale cadrului legislativ și reflectat în nesiguranța indusă în rândul investitorilor. Îmbunătățirea modului în care sunt gestionate procesele de consultare publică este un mijloc de diminuare a riscului de reglementare și de transparentizare a actului administrativ, în genere.

Acceptabilitatea publică a politicilor și a marilor proiecte de investiții este esențială. Trebuie dezvoltate mecanisme precum sistemul avertizorilor de integritate, publicarea de rapoarte periodice asupra achizițiilor efectuate și a tuturor sponsorizărilor acordate, precum și publicarea integrală a minutelor consultărilor publice. Companiile publice ar trebui să publice rapoarte trimestriale și anuale la un nivel apropiat de detaliu cu cel al întreprinderilor listate la bursă.

2.4.4.Capitalul uman: educație și cercetare în sectorul energetic

Sectorul energetic necesită competențe profesionale complexe, care nu pot fi furnizate decât de un sistem educațional adecvat, conectat la tendințele tehnologice, manageriale și legislative de nivel internațional și european. Atât administrația publică a sectorului energetic, cât și companiile de toate tipurile cu active în energie necesită forță de muncă specializată.

În administrația sectorului energetic este necesar un spectru larg de competențe profesionale: tehnico-inginerești, de management public, de elaborare de politici, de planificare strategică, IT, analiză statistică și modelare, analiză financiară și fiscală, experiență juridică specifică, națională și internațională etc. Mai mult, ele trebuie să fie prezente în instituțiile administrației publice la un nivel de înaltă competitivitate, comensurat cu responsabilitatea deciziilor dintr-un sector cheie al economiei naționale.

Este necesar, prin urmare, un nivel competitiv de beneficii financiare și sociale pentru experții din administrație, apropiat de nivelul pieței private a forței de muncă. Pe de altă parte, este necesară introducerea unui sistem de măsurare a performanței administrației publice și, complementar, unul de retribuire diferențiată, pe bază de responsabilități și performanțe.

Sistemul de educație

Pentru formarea adecvată a competențelor profesionale, este nevoie de un sistem de învățământ tehnic robust și flexibil, adaptat la nevoile pieței, susținut de legătura dintre companii, Ministerul Energiei, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Ministerul Mediului, al Apelor și Pădurilor.

Este necesară revigorarea liceelor industriale cu profil energetic și crearea de specializări liceale/ profesionale în cooperare cu companiile energetice de profil. Armonizarea programelor de studiu cu perspectivele piețelor energetice și cu tendințele tehnologice cele mai recente este un imperativ și pentru învățământul energetic superior. Planurile de învățământ trebuie diversificate ca profil și arie tematică și extinse de la specializările strict tehnico-inginerești (care rămân fundamentale) către domeniile conexe, cerute de un sistem de piață competitivă: economia energiei, legislație energetică, analiză de risc, tranzacționare, politica internațională a energiei, analiză de impact de mediu etc. Unele specializări pot fi dezvoltate și în sistem de învățământ postuniversitar, așa cum este cazul cu formarea auditorilor și a managerilor energetici, cu acreditarea programelor de către ANRE. Este necesară formarea profesională avansată și continuă a specialiștilor, atât în sectorul public, cât și în cel privat.

Colaborarea internațională în domeniul formării competențelor în domeniul energiei este necesar să se realizeze inclusiv prin programe comune de licență și masterat și prin teze de doctorat în co-tutelă cu universități de prestigiu la nivel mondial, dublate de perioade de internship în companii multinaționale din sectorul energetic. O parte a competențelor necesare sistemului energetic românesc vor continua să fie dobândite în instituții de învățământ din străinătate, adesea însoțite de abilități organizaționale acumulate în cadrul companiilor de profil internaționale. Acesta este un fapt pozitiv, care contribuie la formarea unui mediu profesional vibrant și dinamic în domeniul energiei din România. Pe de altă parte, sistemul de educație în energie nu poate fi performant în lipsa unor programe avansate de cercetare în energie, atât fundamentale, cât și aplicate.

Cercetarea științifică în domeniul energiei

Activitatea de cercetare științifică în domeniul energiei din România acoperă un spectru larg de domenii și teme de cercetare: fizică nucleară și reactoare de generația a 4-a; nanostructuri și materiale noi; tehnologii de producere curată și eficientă a energiei; rețele inteligente și sisteme de procesare și transmisie a datelor; pile de combustibil; fizica plasmei și laseri de mare putere; cabluri și echipamente electrice speciale; fluide de foraj; biotehnologie etc.

Între institutele naționale de cercetare din sectorul energetic se numără Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE) – București; Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Domeniul Energiei (ICEMENERG) – București; Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice (ISPH) – București; Institutul de Cercetări și Proiectări Tehnologice (ICPT) – Câmpina, specializat în industria petrolului; Institutul de Cercetări Electrotehnice (ICPE) – București; Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară (RATEN) – Pitești, cu Centrul pentru Tehnologia și Ingineria Proiectelor Nucleare (RATEN-CITON) – Măgurele; Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Criogenie și Cercetări Izotopice (ICSI) – Râmnicu Vâlcea. Se adaugă centrele specializate de cercetare în energie din cadrul universităților tehnice (București, Iași, Cluj și Timișoara), ale Universității de Petrol și Gaze din Ploiești (UPG), ale Universității din Petroșani, precum și cele asociate facultăților de geologie din principalele universități.

Schimbarea tehnologică promovată de Strategia Energetică nu se bazează pe import de tehnologie și know-how. Este importantă promovarea acestor instituții de cercetare de către statul român prin facilitarea unor programe internaționale de cooperare – atât prin intermediul Ministerului Energiei, cât și al Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice. Accesul la granturi europene și la alte surse naționale și internaționale de finanțare a cercetării presupune și susține, într-un cerc virtuos, existența unor resurse umane adecvate – cercetători cu rezultate validate prin publicații și brevete de recunoaștere internațională.

În dimensiunea sa aplicată, cercetarea în sectorul energetic are nevoie, de asemenea, de parteneriate cu industria energetică. Astfel, cercetarea românească va putea contribui la menținerea unui nivel ridicat al învățământului de profil, la asigurarea resurselor umane necesare atât sectorului public, cât și celui privat și, implicit, la creșterea securității energetice a României.