Sumar executiv 4 Introducere 16 Viziunea de dezvoltare a sectorului energetic național pentru anul 2030 19

27.17.Creșterea eficienței energetice

La nivelul UE, ținta pentru eficiență energetică pentru anul 2020 este raportată la cererea de energie primară, respectiv la o proiecție pentru 2020 a acestei cereri realizată cu modelul PRIMES în 2007. Astfel, ținta este una de reducere a cererii de energie primară cu 20% față de valoarea de referință calculată după metodologia descrisă mai sus. Utilizând acest indicator al CE, România și-a atins ținta pentru eficiență energetică pentru 2020, cererea de energie primară pentru 2020 fiind estimată la 36% sub nivelul de referință, mult sub ținta națională de reducere cu 19%.

Utilizând același indicator în 2030, prin eforturi susținute în creșterea eficienței energetice, România ar urma să-și păstreze reducerea cu 36% a cererii de energie primară, chiar în condiții de creștere economică susținută. Astfel, Scenariul Optim prezintă un nivel al cererii de energie primară în 2030 egal cu cel din 2015. Nivelul de 36% este superior țintelor avute în vedere pentru eficiența energetică la nivelul UE28 în 2030, de 27% (nivelul cel mai probabil) sau 30% (nivelul ambițios, asupra căruia se va lua o decizie cel târziu în 2020).

Menținerea cererii de energie primară în 2030 la un nivel apropiat de cel din 2015 este în interesul strategic al României. Acest lucru este necesar din considerente de securitate energetică (păstrarea unui grad redus de dependență de importuri), de competitivitate economică, de suportabilitate a prețurilor pentru consumatorii casnici și reducere a gradului de sărăcie energetică, precum și pentru a limita impactul asupra mediului înconjurător. România nu își va asuma o țintă națională globală pentru eficiența energetică, contribuind echitabil la atingerea țintei comune. Ținte sectoriale cu privire la eficiența energetică pot fi asumate la nivel național, pentru a încuraja realizarea la timp a investițiilor, dar fără ca acestea să constituie angajamente la nivel european.

27.18.Valori indicative ale țintelor pentru anii 2020, 2030 și 2050

Pe baza rezultatelor modelării, Strategia propune valorile indicative ale țintelor de decarbonare (Tabelul 6):

Tabel - Ținte indicative de decarbonare pentru anii 2020, 2030 și 2050

Indicatorul	U.M.	2015	2020	2030	2050
Reducerea emisiilor GES	% față de 1990	54	55	62	75
Reducerea emisiilor GES non-ETS	% față de 2005	8	0	2	30
Ponderea SRE	%	26.3	24	27	47
Ponderea SRE-E	%	43.7	44	55	78
Ponderea SRE-T	%	4.6	10	13	60
Intensitatea energetică în economie	tep/mil €2013	218	190	155	105
Intensitatea emisiilor – energie electrică și abur	g CO2/kWh	319	300	170	50

Sursa: Ministerul Energiei, pe baza rezultatelor modelării PRIMES

În ceea ce privește indicatorul principal pentru anul 2050, urmărit la nivel european – scăderea emisiilor de GES cu 80% față de 1990 – Scenariul Optim arată o contribuție echitabilă pentru România la această țintă de 75%. Nu este imposibilă atingerea țintei de 80% pentru România, dar rezultatele modelării arată că pentru creșterea eficienței energetice a locuințelor la standard de casă pasivă, respectiv accelerarea electrificării transporturilor și sprijinirea prin subvenții a SRE de primă generație, efortul investițional ar fi nejustificat de mare pentru puterea de cumpărare a consumatorilor.

România nu exclude reducerea cu 80% a emisiilor de GES în 2050, acest lucru fiind însă posibil doar prin maturizarea noilor tehnologii, cu rezultatul reducerii costurilor. Prin participarea cercetătorilor români la programe internaționale de cercetare-inovare în domeniul energiilor curate și prin dezvoltarea producției industriale de piese, componente și echipamente necesare tranziției energetice, la un nivel înalt de calitate și cost competitiv, pe baza unei forțe de muncă productive și bine calificate, România va fi un partener în atingerea obiectivelor de decarbonare.

Actualizarea periodică a Strategiei Energetice

Ministerul Energiei monitorizează în permanență sectorul energetic, inclusiv stadiul de implementare al Strategiei Energetice. Planurile de acțiune și măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor strategice vor fi urmărite îndeaproape, pentru a asigura sursele de finanțare și derularea în condiții optime a proiectelor de investiții.

Necesitatea actualizării periodice a Strategiei Energetice vine din schimbările care au loc atât pe plan local, european, cât și mondial. Transpunerea în practică a Strategiei Energetice depinde de contextul național și internațional, ambele evoluând în interdependență dinamică.

Schimbarea climatului economic, creșterile spectaculoase și crizele economice, aduc cu sine noi tendințe de dezvoltare a societății și implicit a nevoilor acesteia. Noile tehnologii și produse energetice reorientează alegerile de investiții, încrederea în procesele energetice, precum și structura sistemului electroenergetic.

Pentru a răspunde modificărilor de context, o dată la cel mult cinci ani, vor avea loc:

Actualizarea datelor și a analizei de sistem;

O nouă analiză calitativă a tendințelor din sistemul energetic național;

Redefinirea scenariilor și o nouă modelare cantitativă;

Revizuirea țintelor și a priorităților de acțiune.

Strategia Energetică se bazează pe dezvoltarea piețelor concurențiale de energie electrică, gaze naturale și alte resurse primare, ceea ce duce la nevoia de noi abordări, odată cu modificarea tendințelor piețelor.

Anexă – Metodologia elaborării Strategiei Energetice