Strategia Energetică a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050 este rezultatul unui amplu demers consultativ și analitic al Ministerului Energiei, desfășurat pe parcursul anului 2016. Ea trasează direcțiile de dezvoltare ale sectorului energetic național pentru următoarele decenii, oferind autorităților publice și investitorilor repere necesare în întemeierea deciziilor strategice.
Strategia Energetică are cinci obiective strategice fundamentale, descrise pe scurt în capitolul I, alături de viziunea de dezvoltare a sectorului energetic până în anul 2030. Capitolul II prezintă elementele relevante de context internațional, european, regional și național, care condiționează planificarea strategică.
Obiectivele strategice fundamentale structurează întregul demers de analiză și planificare în orizontul de timp al anilor 2030, respectiv 2050 și sunt prezentate detaliat în capitolul [OP2]: securitate energetică, piețe de energie competitive, energie curată și sustenabilitatea sectorului energetic, modernizarea sistemului de guvernanță energetică, respectiv protecția consumatorului vulnerabil și reducerea sărăciei energetice.
Obiectivele strategice trebuie îndeplinite în mod simultan, prin realizarea unui set de obiective operaționale (prezentate în capitolul III) care, la rândul lor, au subsumate acțiuni prioritare eșalonate în timp – pe termen scurt, mediu și lung. Realizarea obiectivelor strategice presupune o abordare bine ancorată în realitatea sectorului energetic național și o alocare înțeleaptă a substanțialelor cheltuieli de investiții. În identificarea acțiunilor prioritare, Strategia se bazează și pe concluziile Strategiei energetice a României pentru perioada 2007-2020, actualizată pentru perioada 2011-2020 – inclusiv din punct de vedere al prevederilor de mediu și biodiversitate.
Pentru o solidă întemeiere a opțiunilor strategice, a fost realizat un studiu complex și detaliat de modelare cantitativă macroeconomică, cu simularea numerică și compararea a numeroase scenarii de dezvoltare. Punctul focal al Strategiei este anul 2030, în jurul căruia gravitează planificarea strategică și analiza de detaliu a sectorului energetic. Proiecțiile pentru anul 2030 sunt bazate pe o analiză minuțioasă.
Totodată, Strategia oferă și perspectiva anului 2050, care plasează România într-un context larg al tendințelor tehnologice, economice și de politici energetice estimate, în prezent, a caracteriza următoarele trei decenii. Fiind afectate de un grad mai mare de incertitudine, proiecțiile anului 2050 sunt relevante mai ales din punct de vedere al tendințelor generale, punând obiectivele strategice pentru 2030 într-o perspectivă de termen lung.
Strategia reunește recomandările experților și ale părților interesate din sectorul energetic, dublate de o bună fundamentare cantitativă a obiectivelor strategice, a acțiunilor prioritare și a țintelor propuse. Concret, parcursul metodologic de realizare a Strategiei a cuprins trei mari etape:
(i) Actualizarea analizei de sistem, publicată în februarie 2016, o „radiografie” a stadiului actual al sectorului energetic românesc.
(ii) Analiza calitativă a sectorului energetic, desfășurată prin reunirea în grupuri de lucru a circa 300 de specialiști reputați din principalele sectoare ale energiei. Raportul consolidat de analiză calitativă, publicat în luna iulie 2016, analizează punctele forte și elementele de vulnerabilitate ale sectorului energetic național, contribuind decisiv la trasarea viziunii de dezvoltare pentru 2030.
(iii) Analiza cantitativă, realizată de un consultant internațional (consorțiul Ernst & Young – E3Modelling), în care suita de modele matematice și macroeconomice PRIMES/GEM-E3, utilizată și de Comisia Europeană (CE), a fost întrebuințată pentru simularea și compararea unor scenarii de dezvoltare, definite de Ministerul Energiei:
a) Scenariul de Referință, ce presupune că România nu își asumă alte ținte de politici energetice în afara obligațiilor curente pentru anul 2020;
b) Scenariul Politici 2030, ce presupune că România își asumă în mod indicativ, pentru 2030, țintele colective europene de reducere cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), de pondere a surselor regenerabile de energie (SRE) în structura producției totale de energie (27%), și de eficiență energetică (27%), cu asumarea până în 2050 a politicilor energetice europene;
c) Scenariul Politici 2030 Maximal, care presupune că, în orizontul anului 2030, România își asumă ca obligatorii la nivel național țintele europene pentru GES, SRE și eficiență energetică, prezentate mai sus, precum și ținta indicativă de reducere a emisiilor de GES pentru 2050 (80% față de 1990).
Fiecare scenariu a fost rulat în diferite variante de preț al combustibililor, pentru orizontul de timp definit. Analiza comparativă a scenariilor și a unui număr mare de senzitivități (variații de scenariu prin modificarea unui număr restrâns de parametri) a permis identificarea elementelor unui mix energetic optim, în orizontul de timp 2030 și în perspectiva anului 2050, definit din punct de vedere al minimizării costurilor de investiții, sub constrângerea îndeplinirii obiectivelor de securitate energetică, competitivitate a piețelor de energie și decarbonare a sectorului energetic.
Au fost realizate proiecții privind prețurile, consumul, producția și importurile/exporturile de energie, precum și necesarul de investiții, nivelul emisiilor etc. Rezultatele analizei cantitative sunt prezentate în detaliu în capitolul IV, ca evoluții estimate ale sectorului energetic până în 2030, respectiv în capitolul V, ca tendințe de dezvoltare pentru intervalul 2030-2050.
Capitolul VII oferă o analiză a efortului pe care România și-l poate asuma pentru participarea echitabilă la atingerea colectivă a țintelor europene de decarbonare, creștere a ponderii SRE și eficiență energetică, în perspectiva anilor 2030 și 2050.
Strategia este însoțită de o anexă a metodologiei modelării cantitative, care descrie modelele utilizate, datele de intrare și categoriile de date de ieșire, precum și scenariile și senzitivitățile rulate.
Ministerul Energiei subliniază necesitatea actualizării periodice a Strategiei Energetice, prin revizuire cel puțin o dată la cinci ani.
Un număr mare de experți ai sectorului energetic, reprezentând mediul academic, agențiile de reglementare, companiile energetice, asociațiile profesionale și cele ale societății civile au contribuit cu dedicație și competență la clarificarea numeroaselor aspecte analizate în elaborarea Strategiei. Ministerul Energiei își exprimă recunoștința pentru colaborare și pentru efortul susținut. Eventualele erori factuale sau de interpretare revin în totalitate echipei de proiect.
