Sunt de acord ca materialul elaborat de mine să fie difuzat liber conform licenței gnu a Documentației Libere

Problemele de morala

pe care le pune

utilizarea Internetului
Bivol Victor

"Sunt de acord ca materialul elaborat de mine să fie difuzat liber conform licenței GNU a Documentației Libere."
În analizele consacrate comunicaţiilor pe internet sunt puse de obicei în discuţie prezentarea materialelor cu caracter xenofob, pornografic, rasial, etc. Dar cu toate acestea, internetul pune mai întâi probleme de alt fel.

Dependenţa de internet

Mai întâi, este vorba de dependenţa pe care o generează utilizarea computerului. Cel care are un calculator (PC) va petrece ore în şir în faţa lui, iar dacă  are şi posibilitatea conectării la internet, numărul orelor se dublează cel puţin.

Un computer dotat cu o modestă placă de sunet şi una video poate înlocui biblioteca, televizorul, radioul, excursiile, muzeele, sălile de concert.

Este semnificativă reclama pe care o făcea o firmă de specialitate: „Lumea pe care o ştiai tu dispare. Fără radio, fără televizor, fără cinema, fără cărţi şi ziare. Doar internetul”.

Adevărul este că, de la pagini din Sfânta Scriptură până la imagini de pe Lună, monitorul computerului este gata să afişeze în câteva secunde orice te-ar interesa. Este un alt univers, în care ai acces pretutindeni şi niciodată nu te plictiseşti. Te poţi risipi în lucruri inutile şi păcătoase, dar la fel de bine ai acces la mii de pagini bune, pe care nu te mai saturi să le priveşti.

Trebuie să ştii când şi mai ales cum să te opreşti, pentru că altfel realitatea virtuală va predomina asupra realităţii imediate, conducând la o înfricoşată alienare şi în cele din urmă la moartea spirituală, precum în cazul televiziunii.

Problema dependenţei de internet a devenit o problemă de patologie medicală. Astfel, în San Francisco a luat fiinţă primul Net Hospital, o clinică pentru tratarea cyber-dependenţilor. Chiar simpla folosire iraţională a unui computer inhibă şi denaturează multe din preocupările spirituale, în special ale tinerilor: nevoia de lectură, de călătorie, de prietenie, de contemplare a naturii create de Dumnezeu etc.

Tinerii care folosesc mult computerul au tendinţa să se izoleze, apetitul firesc pentru comunicare şi cunoaştere fiindu-le inhibate de lumea virtuală.

Pentru a fi un instrument util, computerul trebuie să servească unor preocupări culturale, ştiinţifice sau de informare, care se cultivă în familie, şcoală şi societate.

Aneantizarea persoanei

Deşi milioane de oameni conversează pe Net, în special prin intermediul IRC, în realitatea virtuală nu există, de fapt, cel cu care conversezi, ca persoană fizică. Conversaţia este mono-dimensională, singura măsură în care se transformă totul fiind biţii de informaţie.

Pe internet nu există aproape sau departe, azi sau mâine, ci totul este un fel de „aici şi acum”.

În lumea internetului nu se mai vorbeşte de persoane, ci de utilizatori. Oamenii care utilizează internetul nu mai au nici sex, nici vârstă, nici altă trăsătură. Până şi numele lor sunt înlocuite de porecle  (nickname-uri). Există un vocabular al chat-urilor (puncte, virgule, linii etc.), prin care se mimează râsul, supărarea, sau se oferă flori…

Întâlnirile în spaţiul internetului au ceva ireal, pentru că nu se întâlnesc cu adevărat persoane, iar comunicarea se rezumă la scris. În schimb, aceste întâlniri pot perverti, prin acaparare, natura adevăratelor relaţii dintre oameni. Această alienare este îngrijorătoare, pentru că mulţi tineri îşi petrec timpul liber pe chat şi conversează ore întregi cu parteneri ocazionali, pe care îi vor uita imediat ce vor închide calculatorul. Internetul oferă numai iluzia electronică a aproapelui.

Chiar dacă internetul rezolvă problema comunicaţiilor între oameni, el nu va rezolva niciodată problema comunicării şi a sentimentelor interumane.

Nici o comunicare pe internet, chat, nu ne poate împlini nevoia sufletească de a ne afla lângă alt om, de a-l atinge, de a-i vorbi, de a-i simţi prezenţa şi sentimentele sale.

Nu există viaţă reală în afara acestor relaţii directe dintre oameni. Poţi informatiza orice, dar nu spiritul omenesc.

Pericolul anonimatului

Internetul este un spaţiu în care „nimeni” se poate confunda cu „cineva” şi „cineva” cu „nimeni”.

Orice om poate avea aici un site sau un forum, în care poate arăta sau spune orice, fără să aibă vreo răspundere pentru asta.

Pe canalele de chat unde se întâlnesc sute de persoane, nu poţi şti niciodată cu cine stai de vorbă. La capătul celălalt poate fi un criminal, un pedofil, un sodomit, un psihopat sau un traficant de droguri în căutare de noi victime, sau poate chiar un simplu robot care foloseşte în mod autonom un fond mare de fraze, creând astfel impresia unei conversaţii. Pe un chat te poţi ascunde sub anonimat şi în acelaşi timp să evoluezi într-un grup. De aceea, pe astfel de canale se pot auzi şi vedea lucruri obscene.

Pe de altă parte, o serie întreagă de psihopaţi, de la homosexuali până la pedofili, sadici şi criminali au găsit pe internet posibilitatea de a-şi face cunoscute obsesiile şi de a se întâlni cu oameni asemenea lor în cadrul newsgroup-urilor.

Psihologul francez Pascal Lebu, în studiul său „Sexualitate şi internet”, afirmă: „Dacă până la apariţia internetului astfel de obsesii erau bine ascunse, astăzi există tendinţa revendicării lor. Fiecare joacă pe identitatea grupului ales şi sfârşeşte prin a-şi găsi, la rândul său, o justificare. Cel care intră într-un astfel de grup se simte obligat să participe în mod activ la viaţa acestuia, altfel riscă să fie exclus”.

Astfel, prin această comuniune şi interacţiune de grup, patimile se amplifică.

Deşi orice comunicaţie pe internet poate fi receptată mai uşor decât o convorbire telefonică (serverele de internet pot monitoriza toate accesările de site-uri, iar programele pentru chat înregistrază automat orice conversaţie), deocamdată există puţine reglementări juridice pentru a sancţiona fărădelegile.

Ispita păcatelor pe internet

Sfinţii Părinţi au atras atenţia ucenicilor lor să fugă de locurile şi de lucrurile păcătoase. Internetul este un astfel de loc.

Diferenţa între pornografia difuzată prin mijloacele clasice (televiziune, cinematograf, reviste etc.) şi cea informatizată, transmisă pe internet, constă în posibilitatea imediată de acces şi în lipsa oricărei cenzuri morale sau legale.

Nu trebuie să cauţi în mod special pagini pornografice pe web, ceea ce presupune deja un comportament  psihopat, dar este posibil ca, navigând zilnic pe internet, chiar în căutarea celor mai serioase subiecte, să întâlneşti un link sau site pornografic.

Acelaşi lucru se poate întâmpla şi dacă formulezi o cerere de căutare utilizând termeni medicali sau biologici ori cuvinte ca : fotografie, filme, femeie, băiat.

O serie întreagă de site-uri pornografice sau cu parole pretind că, prin aceste condiţionări, nu sunt destinate marelui public. Dar tocmai ele pun în circulaţie materiale publicitare pornografice gratuite. Zeci de mii de e-mail-uri sunt efectiv bombardate cu astfel de oferte, pe care nu le cere nimeni, otrava desfrânării strecurându-se astfel în sufletele utilizatorilor, picătură cu picătură.

Pornografia pe internet

Sunt două tipuri de pornografie: „soft”, care oferă imaginea trupurilor goale şi „hard”, care oferă imagini şocante ale actului sexual. Studiul Rimm a indicat faptul că, din 917.410 imagini găsite la un moment dat pe internet, 83,5% (766.037) conţineau aluzii sexuale mai mult sau mai puţin explicite.

S-a constatat că cererea este foarte mare pentru genul de fotografii care din interdicţii legale nu se află în comerţul clasic, adică pentru cele cu conţinut pedofil (relaţii sexuale cu copii), zoofil (relaţii sexuale cu animale), necrofil (relaţii sexuale cu oameni morţi), sadomasochist etc.

Trei din patru navigatori pe internet, adică 87% din americani şi 50% din europeni s-au conectat cel puţin odată pe an la un site pornografic. Oferta cyber-pornografiei a început să crească ameţitor. Astfel, în absenţa oricărei cenzuri exterioare, ispita de a accesa la un moment dat un site pornografic este foarte mare, mai ales pentru un adolescent.

Intimitatea lucrului cu computerul şi posibilitatea imediată de acces nu au făcut decât să încurajeze patima. Pentru mulţi dintre ei, acest lucru nu s-ar fi petrecut dacă ar fi presupus un comportament public (vizionarea unui film la cinematograf sau oferta unei tarabe de ziare şi reviste). Din păcate, supravegherea internetului este foarte deficitară şi sunt puţine reglementări în ceea ce priveşte conţinutul site-urilor.

Iată topul principalilor ofertanţi: Flying Crocodile, portalul american cel mai puternic, găzduieşte peste 24.000 de site-uri pornografice, având o clientelă estimată la 32 de milioane de utilizatori şi un venit de un miliard de dolari anual, urmează Kara’s Adult Playground cu 5,9 milioane de utilizatori şi Team Steam cu 4,1 milioane de utilizatori. Acestea sunt site-uri cu abonament B.B.S.  Site-urile gratuite pentru amatori sunt accesate mai mult sau mai puţin constant de milioane de utilizatori, în special de adolescenţi. Pe primul loc în acest gen pornografic se situează Porn City, cu aproximativ 60 de milioane de utilizatori!

În anul 1999, industria pornografică pe internet a încasat 2 miliarde de dolari şi se estimează că în următorii ani încasările  vor creşte exponenţial.

Pornografia informaţională este o nouă şi mondială Sodomă. Reviste porno, cataloage porno on-line, site-uri de masturbare interactive în care imaginea pornografică este combinată cu sunete obscene, fotografii ale exhibiţioniştilor, cataloage întregi de filme, streaptease la cerere şi în direct. Una din cele mai vizitate companii pe net are sloganul publicitar: „sex în siguranţă pe web”.

Dar industria pornografică pe internet este de-abia la început!

Să ne ferască Prea Bunul Dumnezeu pe noi şi pe copiii noştri de ce va urma. În laboratoarele din Silicon Valley se lucrează pentru a fabrica o membrană specială informatizată care imită pielea şi care conectată la computer ar fi capabilă să primească şi să transmită senzaţii erotice. Desfrânare prin autosugestie şi curvie cu duhul diavolesc al internetului. Nu mai este nevoie de partener…

Pedofilii şi obsedaţii sexual

Cyber-sexualitatea are mai multe componente. Distanţa şi anonimatul îi fac pe pedofili să uite legislaţia în materie.

În ultimul timp, internetul a devenit şi salon al pedofililor şi bolnavilor sexual. Pe web se pot găsi acum imagini pornografice cu copii de la 3 ani în sus !

Dar cel mai grav lucru este că acum toţi aceşti perverşi sexuali au o modalitate în plus de a se cunoaşte şi a se organiza şi mai ales de a-şi racola noi adepţi şi victime. Depistarea site-urilor de pedofili este o activitate laborioasă. În anul 2000 s-a estimat că au fost peste 1,4 milioane de video-filme cu subiecte pedofilice, apreciindu-se o creştere de 20% pe an. Site-urile pedofilice sunt greu de interceptat, cele mai multe fiind la marginea marilor magistrale de net.

Dar cele mai multe materiale pornografice cu perversiuni sexuale se fac prin newsgroups sau forumuri, locuri de întâlnire pe internet a grupurilor de psihopaţi sexuali, clasificate tematic, care îngrijorează în mod deosebit autorităţile de pretutindeni.

Acestea funcţionează ca o cutie poştală electronică, în care utilizatorul poate lăsa sau găsi la rândul său tot ce vrea: mesaje, anunţuri, fotografii. Pe tot internetul există zeci de mii de astfel de newsgroups, puncte de întâlnire, grupate tematic.

Dacă în trecut aceste comportamente deviante erau bine ascunse, astăzi, la adăpostul anonimatului, ele sunt revendicate şi consumate cu voluptate în compania newsgroup-ului. Internetul le oferă tuturor anonimat, confort, siguranţă şi încurajare.

Dar odată cu revoluţia cyber-sexuală au apărut şi boli specifice. În Statele Unite, în Atlanta, în luna mai a anului 2000, a avut loc prima conferinţă medicală internaţională cu tema: „Dependenţa sexuală generată de pornografia pe net”. Cifrele prezentate au fost impresionante: în jur de 90% dintre vizitatorii site-urilor pornografice au stat conectaţi în medie câte 4 ore pe săptămână la aceste spurcăciuni !

O adevărată nebunie pătimaşă colectivă, care necesită un tratament rapid pentru a nu genera în alte tulburări sexuale de comportament la scară planetară. Sunt necesare măsuri ferme din partea societăţii civile pentru ca internetul, această realizare de mare importanţă culturală şi tehnică, să nu degenereze într-o reţea care să infesteze prin păcate viaţa noastră.

 Ce se poate face?

Pornografia este un aspect secundar al internetului, chiar dacă poate avea consecinţe dintre cele mai periculoase.

Trebuie spus că, mai înainte de toate, responsabilitatea utilizării internetului revine instituţiilor societăţii: şcoala, mass-media, Guvernul, Parlamentul şi în mod special Biserica Creştină.

Pornografia trebuie descrisă şi condamnată ca rea din toate perspectivele: religioasă, socială şi umană. Pornografia nu reprezintă o expresie a libertăţii de exprimare sau a drepturilor omului, ci o uriaşă afacere în mâna unui grup de oameni diabolici.

Pornografia însăşi este o formă de încălcare a demnităţii umane, prin „reducerea femeii la un obiect dezumanizat al obsesiilor altora” (J.Breck). De asemenea, industria informatică a fabricat deja o serie de „filtre internet”, care dau posibilitatea părinţilor de a bloca accesul copiilor la unele site-uri, în funcţie de cuvintele cheie alese: sex, violenţă etc. Alte site-uri au fost obligate să introducă parole de recunoaştere sau programe de identificare a vârstei utilizatorului. Totuşi, copiii care sunt buni informaticieni reuşesc să spargă de multe ori aceste site-uri.

O altă soluţie importantă este implicarea societăţii civile în votarea unor legi împotriva pornografiei pe internet şi în constituirea unor grupe de voluntari care să întreprindă activităţi de monitorizare a site-urilor pornografice.

Trebuie să se ceară administratorilor celor mai importante „motoare de căutare” (Yahoo, Google, Altavista etc.) să nu mai inventarieze pagini de web care conţin informaţii ce pot aduce atingere demnităţii şi integrităţii copiilor şi nu numai.

În sfârşit, trebuie creat un cadru legislativ de funcţionare a internetului (aşa după cum există unul de monitorizare şi control al audio-vizualului), care să interzică portalurilor de web difuzarea site-urilor cu conţinut obscen.