Suport de curs Ortopedie-Traumatologie- nursing
Yüklə 259,05 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Imobilizarea provizorie a fracturilor
- Principiile unei imobilizări corecte
- Mijloacele pe care le putem folosii pentru imobilizarea provizorie a fracturilor
- Tehnica imobilizării provizorii a fracturilor (Vezi Urgențe medico-chirurgicale Lucretia Titircă pag.354-372) Fracturile deschise
- Simptomatologia
- Profilaxaia antitetanica
- Schema de desensibilizare
- Imobilizarea definitiva a fracturilor Tipuri de imobilizare definitiva : I. Metoda ortopedica
- II. Metoda extensiei continue
- III. Metoda functionala
- Ingrijirea pacientului imobilizat în aparat gipsat
- Îngrijirea pacientului cu extensie, tracțiune
- Îngrijirea pacientului cu amputație
TRAUMATISMELE MEMBRELOR Dintre traumatisme în general 75% interesează extremităţile. Agenţii vulneranţi pot determina:
Rareori aceste leziuni apar izolate: de obicei sunt multiple, interesând mai multe ţesuturi (os, muşchi etc.). În funcţie de mecanismul de producere a traumatismului asupra sis temului osteoarticular deosebim:
Mecanismul indirect de ruptură a unui ţesut (os, muşchi, ligament, capsulă articulară etc.) se poate exercita prin: mişcări violente de îndoire, de tracţiune, de presiune, de răsucire. Leziuni posttraumatice pot să intereseze osul, care se poate rupe (fractura) şi pot să intereseze articulaţiile, dând entorse, subluxaţii sau luxaţii. Alaturi de entorsă sau luxaţie poate să coexiste şi o fractură. Este aşa numita fractura-luxaţie articulară. Aceste trei tipuri de leziuni (fractură, entorsă, luxaţie) sunt uneori froarte greu diagnosticate la locul accidentului sau într-un cabinet medical. Există totuşi semne care de multe ori pot să informeze destul de exact asupta leziunii pe care o are accidentatul. Fracturile Prin fractură se înţelege o întrerupere totală sau parţială a continuitatii unui os, apărută în urma unui traumatism. Fracturile se împart în: — fracturi închise- (segmentele osoase sunt acoperite integral de piele);
-fracturi fără deplasare (când nu a avut loc deplasarea fragmentelor osoase), -fracturi cu deplasare (când fragmentele osoase sunt deplasate între ele longitudinal, lateral, prin răsucire etc.). 
Fracturile închise Simptomatologie: -Semne clinice generale :stare generala alterata, hipertermie, puls filiform transpiratii reci - Semne locale, care se împart la rândul lor în semne de probabilitate şi de certitudine Semne locale de probabilitate: -durerea ,apărută din primul moment poate avea sediul în focarul de fractură sau pot apărea dureri reflectate, ca de exemplu: durerile reflectate la genunchi, pe care le acuză bolnavii cu leziuni pri mare ale şoldului. Pentru precizarea diagnosticu lui de fractură uneori este nevoie să provocăm durerea: astfel, durerea în punct fix se depistează pipăind regiunea cu un deget din aproape în aproape.- Vom provoca o oarecare durere, care arată suferinţa părţilor moi traumatizate; în clipa în care degetul ajunge la locul unde este frac turat osul, bolnavul va acuza o durere mai vie. -echimozele pot fi comune si în entorse, contuzii sau luxaţii. Spre deosebire de cele din entorse, în fracturi echimozele apar tardiv, la 24-48h -deformarea regiunii -scurtarea segmentului anatomic (comună şi unor luxații)
-crepitaţiile osoase (frecătură osoasă) se constată odată cu provocarea mobilităţii anormale. Această frecătură este aspră, se percepe atât la mână, cât şi la auz. Vor fi avute în vedere doar dacă se percep în mod întâmplător, fiind interzisă provocarea lor cu scop diagnostic. -lipsa transmiterii mişcărilor dincolo de fractură (o mişcare pe care bolnavul o poate face într- o parte a segmentului fracturat nu se transmite celeilalte părţi); -întrerupere (netă, constatabilă) a continuităţii unui os (exemplu rotulă ruptă în două). Bineînţeles că numai examenul radiologic poate certifica fractura, oferind şi detalii asupra ti pului fracturii.
Imobilizarea provizorie a fracturilor are scopul diminuării durerilor şi evitarea complicării leziunilor iniţiale. Manevrele de prim ajutor care trebuiesc avute în vedere inaintea aplicarii mijloacelor de imobilizare sunt: - eliberarea sau degajarea membrului accidentat (îndepărtarea de cărămizi, scânduri, etc) - executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importanță vitală: resuscitare cardio-respiratorie, apliacrea garoului, îndepărtarea imbrăcăminții este necesară doar când suspicionăm prezența unor plăgi care trebuiesc curățate și pansate - când este accidentat membrul superior , indiferent de nivelul traumatismului, trebuiesc scoase de pe degete inelele( daca inelul se află pe degetul fracturat se taie inelul cu aprobarea bolnavului)
-de a împiedica mișcările active și pasive, pentru a pune în repaus organele și țesuturile traumatizate - de a menține axarea corectă a membrului, atunci când fragmentele nu sunt deplasate - de a diminua durerea - de a evita complicațiile pe care le poate provoca mișcarea în focar a unui fragment osos rupt și devenit tăios: - secționări ale unor nervi și vase - sfâșierea musculaturii din jurul osului - perforarea tegumentului și transformarea fracturii închise într-una deschisă
- asigurarea funcțiilor vitale (are prioritate față de alte manevre) - se va căuta obținerea unei axări relative a segmentului de imobilizat, prin tracțiune atraumatică și progresivă în ax în momentul aplicării imobilizării - imobiliazare trebuie să prindă în mod obligatoriu articulațiie situate deasupra și dedesubtul focarului de fractură - să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidntate - aparatul gisat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive, pentru a nu îngreuna circulația sanguină într-un segment în care există deja tulburări circulatorii secundare traumatismului Mijloacele pe care le putem folosii pentru imobilizarea provizorie a fracturilor: -atele Cramer (confecționate din sârmă)-sunt lungi și pot fi mulate pe membrul rănit.În vederea aplicării atelei în scopul imobilizării, se așează un strat de vată pe una din fețele atelei ce vine în contact cu tegumentul, strat ce se fixează la atelă cu ture circulare de fașă - atele de lemn căptușite cu vată - atele din material plastic simplu sau gonflabil - și alte mijloace improvizate ( scândurele de lemn, schiuni, scoarță de copac, bețe, umbrele, bastoane etc.) Fixarea segmentului care urmează a fi imobilizat la atelă se face cu fașă sau cu alte mijloace improvizate (cearșaf, baticuri, fulare, centuri etc) -cea mai bună atelă pt. imobilizare este atela gipsată. Tehnica imobilizării provizorii a fracturilor (Vezi Urgențe medico-chirurgicale Lucretia Titircă pag.354-372) Fracturile deschise Fracturile deschise sunt fracturile în care segmentele osoase fracturate comunică direct cu exteriorul. În aceste cazuri, odată cu fractura, se produc şi leziuni de diferite grade ale părţilor moi (tegument, muşchi, aponevroze, vase, nervi), care devin poartă de intrare pentru microbi. Deşi nu comportă un risc vital imediat, infecţia osoasă este cea mai redudabilă complicaţie a fracturiilor deschise, datorită dificultăţii deosebite pe care le ridică în calea vindecării Fracturile deschise pot fi produse fie din interior spre exterior, leziunile fiind provocate de capetele tăioase ale fragmentelor fracturate, fie dinspre afară înăuntru, când sunt determinate de violenţa impactului cu agentul vulnerant (obiecte dure, tăioase, gloanţe etc.). Deschiderea focarului se face, de obicei, odată cu producerea discontinuităţii osoase, dar, există cazuri în care un capăt osos perforează părțile moi într-un al doilea timp. Uneori aceasta se datorează manevrelor incorecte de prim ajutor sau transport. Simptomatologia : -este aceeaşi ca şi a fracturilor închise, la care se adaugă simptomele provocate de prezenta plăgii: durere, sângerare etc. Primul ajutor: O fractură deschisă este o urgenţă care trebuie rezol vată integral în primele 6 ore de la accident. -îndepărtarea complicaţiilor generale şi locale, care ameninţă viaţa traumatizatului (stoc cardiorespirator, embolii, hemoragii externe etc.) dacă este cazul. -îmbrăcămintea sau încălţămintea din segmentul rănit vor fi tăiate cu un cuţit, lamă, foarfecă etc. pentru a nu provoca suferinţe inutile bolnavului. Plaga va fi inspectată (aspectul plăgii) pentru a constata dacă există impurităţi (pământ, lemn, ţesături etc.). Atenţie! Explorarea instrumentală a plăgii cutanate (la locul accidentului), în scopul precizării comuni cării acesteia cu focarul de fractură este interzisă. -Toaleta fizică şi chimică a tegumentului din jurul plăgii (cu apă şi săpun, degresare cu eter sau ben zină şi dezinfectare cu alcool, tinctură de iod). -Toaleta fizică şi chimică a plăgii:
Atenţie! Nu trebuie pudrate plăgile cu antibiotice. -Se mai sterilizează o dată tegumentul în jurul plăgii (alcool, tinctură de iod). -Se aplică comprese sterile (pansament) în caz de hemoragii care interesează vasele mici, hemostaza se face cu un pansament compresiv. -Înfaşarea se aplică în mod diferit, în funcţie de regiunea anatomică în care există rana. -Imobilizarea provizorie Se face profilaxia antitetanică; este o .măsură de urgenţă, dar ea poate fi făcută şi la eşalonul următor (dispensar, spital). -Când funcţiile vitale nu sunt afectate şi când nu există un traumatism abdominal, vor fi adminis trate antalgice (algocalmin, mialgin în injecţii i.m.). -Transportul la spital în cele mai bune condiţii într- un serviciu de traumatologie. Atenţie! Toate manevrele se vor face cu maxi mum de menajare a traumatizatului, cu multă blândeţe şi atenţie spre a nu genera complicaţii (ruptura unor vase sau nervi din vecinătate, per forarea unui viscer etc.). De asemenea, toate aceste manevre nu trebuie executate în complexitatea lor, nici la locul acci dentului, nici în camera de gardă, decât în cazul când se ştie că dintr-un motiv sau altul, bolnavul nu va putea fi operat în primele 4-5 ore de la accident. în mod normal, aceşti bolnavi trebuie operaţi imediat, toaleta riguroasă a plăgii fiind făcută de chirurg în sala de operaţie ca un timp operator esenţial, premergător fixării osului frac turat. în aceste situaţii, care sunt curente, primul ajutor la locul accidentului şi în camera de gardă, pe care îl execută cadrele medii trebuie să se limiteze la spălarea rapidă prin jet a plăgii cu soluţii antiseptice şi acoperirea ei cu un pansa ment compresiv, cu dublu rol: hemostatic şi de izolare a plăgii faţă de mediul exterior contaminat. Profilaxaia antitetanica Este o măsură de urgență dar se poate face și la eșsntionul următor(spital) Se face profilaxia antitetanică la orice plagă care s-a produs în urmă cu 6-9 ore -se aplică diferențiat: La persoanele sigur vaccinate sau revaccinate se administrează: ATPA=anatoxină tetanică, intramuscular 0,5 ml.o singură doză, la aceste persoane nu se administrează ser antitetanic, excepție fac politraumatizații gravi cu stare de șoc și hemoragie, la care se administrează o doză unică ser antitetanic 3000-15.000UAI. -la persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete :-ser antitetanic 3000-15000UAI intramuscular în doză unică după desensibilizare -ATPA intramuscular în altă zonă decât serul antitetanic in doză de o,5 ml.
-se injectează subcutanat 0,1ml. Sol 1/10 Ser antitetanic+ ser fiziologic.Se așteaptă 30min. Dacă nu apar reacții locale și generale se injecteză subcutanat încă 1 ml ser antitetanic.Se așteaptă 30min. Dacă nu apar reacții locale și generale se administrează restul cantității de ser antitetanic Asistenta medicală va avea pregătită trusa de urgență pentru tratarea eventualelor accidente serice( șoc anafilactic)
• reducerea fracturii sub anestezie locala sau generala medicul stabileste; reducerea se face prin extensie - tractjune si contraextensie; • imobilizare in aparat gipsat, care trebuie sa întruneasca urmatoarele calitati: • sa fie bine mulat; • sa cuprinda articulatja de deasupra si dedesubtul focarului de fractura; • sa lase extremitafile membrelor libere pentru a se asigura circulatia; sa nu fie prea strans; sa fie aplicat Tn pozifie functionala. • dupa scoaterea aparatului gipsat recuperearea functionala.
• Mijloace de extensie: sistem compus din broșa, potcoava, cablu, scripeti, greutati. • Contraextensia se realizeaza prin înclinarea patului și greutati. • Extensia continua poate dura 2-3 saptamani reducerea facandu-se treptat. • Atele speciale: tip Braun- Bohler, tip Rieunau, cu tractjune bipolara.
• fracturi care nu se pot reduce, fracturi asociate cu leziuni ale vaselor si nervilor, fracturi cu multiple focare. Ingrijirea pacientului imobilizat în aparat gipsat Aparatele gipsate imobilizează bolnavul ceea ce poate duce la atrofii musculare,favorizează formarea trombozelor și emboliilor, de aceea în cazul imobilizări membrelor inferioare, unde este posibil, se aplică aparat gipst pentru mers. Un aparat gipsat incorect aplicat poate duce la escare de decubit, necroze ,paralizii, sau vindecări în poziții vicioase a osului. Se urmărește: -apariția durerii, apare când reducerea fracturii nu este corectă,când ap.gipsat este scurt și nu asigură imobilizarea capetelor osoase rupte, - culoarea tegumentelor din jurul ap.gipsat, care în caz de stază sunt ceanotice și în caz de ischemie palide -temperatura si aspectul extremităților (degetelor) - mișcarea la nivelul segmentelor distale( tulburări în mișcarea degetelor indică compresiunea sau lezarea unor trunchiuri nervoase) - mirosul emanat la nivelul aparatului gipsat( mirosul fetid denotă prezența escarei de decubit sau infecția plagii) Asistenta medicală: - ajută pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale - aplică măsurile de combatere a efectelor imobilizării - educă pacientul asupra modului de folosire a mijloacelor auxiliare de deplasare și de schimbare a poziției, modului de efectuare a unor mișcări fără a pejudicia procesul de vindecare -îl ajută să efectueze exerciții în perioada de recuperare Îngrijirea pacientului cu extensie, tracțiune - verificarea frecventă a dispozitivului de tracțiune - verificarea poziției membrului - urmărirea culorii și temperaturii membrelor, sesizarea oricăror modificări apărute - aplicarea măsurilor de prevenire a complicațiilor imobilizării - ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale - încurajarea pacientului - educația pacientului:- necesitatea tracțiunii pt. vindecarea membrului - modul de realizarea a amplitudinii mișcărilor permise - poziționarea corectă a corpului în timpul tracțiunii Îngrijirea pacientului cu amputație -suport pshihic al pacientului și familiei - educarea pacientului în ceea ce peivește modul de pansare a bontului și prevenirea contracturilor prin poziționarea corectă a segmentului.
In funcţie, de violenţa mişcării, entorsele pot fi uşoare (de gradul I - o întindere bruscă a țesuturilor) sau grave (de gradul II şi III = rupturi ale unora sau mai multor structuri conjunctive şi ligamente periarticulare. Caracteristic entorselor este faptul că, indiferent, de gravitatea leziunilor existente în părţile moi, oasele care formează articulaţia rămân în poziţia lor normală şi nu au suferit rupturi (fracturi).
Luxaţiile Dacă extremităţile osoase care alcătuiesc o articulaţie sunt îndepărtate (prin traumatism) de la raporturile lor normale şi sunt menţinute permanent în această situaţie, înseamnă că au suferit o luxaţie (când cele două suprafeţe articulare nu mai au nici un contact între ele = luxaţie completă; dacă mai există un oarecare contact, leziunea se numeşte luxaţie incompletă sau sub luxaţie). Simtomatologie: - Durere, care se măreşte odată cu tentativa de mişcare. - Impotenţă funcţională. - Tumefierea regiunii (edem). - Deformarea regiunii - Hemartroze, echimoze subcutanate. - Scurtarea eventuală a segmentului unde s-a pro dus leziunea. - Uneori parestezii, paralizii, uşoară cianoză (datorită unor compresiuni nervoase şi vasculare). - Pentru precizarea diagnosticului luxaţiei şi a eventualelor asocieri lezionale este indispensabil exmenul radi ografic.
Atenţie! Atât în luxaţii cât şi în entorse, în cazul suspiciunii de asociere cu fracturi, leziuni nervoase sau vasculare, acestea vor fi semnalate bolnavului înaintea executării oricăror manevre, pentru a nu plana asupra cadrului mediu sau asupra medicului acuzaţia de a le fi provocat în timpul manevrelor efec tuate. De asemenea, ele vor fi consemnate pe fişa bolnavului. În acest sens vor fi explorate şi notate pulsul arterei radiale în lezi unile membrului superior şi pulsul arterei pedioase în fracturile membrelor inferioare, după cum se va explora integritatea funcţională a unor nervi pe riferici - n. circumflex, n. radial, plexul brahial - în cazul luxaţiilor scapulo-humerale, n. sciatic comun sau sciatic fesier extern, în cazul luxaţiilor șoldului sau genunchiului. Yüklə 259,05 Kb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||