Suport de Curs
Yüklə 0,7 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- C-20/03 Burmanjer
- Restricţiile cantitative la import şi orice măsuri cu efect echivalent sunt interzise între Statele Membre
- Cazuri bazate pe justificarea de limitare a circulaţiei bunurilor pe motiv de proteste
Cazul C-71/02 Karner Paragraful 42: dacă măsura este prea nesemnificativă pentru a afecta comerţul intre state, atunci ea nu este un aranjament de comercializare care se aplică de facto în mod diferit produselor importate şi celor naţionale. Aceeaşi prevedere a fost oferită şi în cazul C-20/03 Burmanjer paragrafele 30-31. Speţă Retailers and Traders Associates este o companie bine cunoscută de reţele de magazine şi de distribuţie en-gros care distribuie produse din toate părţile UE în diferite State Membre. Ea dispune de legături puternice cu diferiţi producători de cele mai des consumate produse. Ea utilizează internetul, achiziţiile prin poştă, distribuţiile cu amănuntul şi alte forme pentru a penetra piaţa comună. În acest scop, ea intenţionează să intre pe piaţa a trei State Membre. În Statul Membru A ea intenţionează să iniţieze comerţ cu băuturi alcoolice şi produse din tutun. În Statul Membru B ea intenţionează să iniţieze comerţ cu produse farmaceutice de primă necesitate, care nu au nevoie de prescripţie pentru consum, precum şi produse cosmetice pentru îngrijirea părului, a pielii, inclusiv pentru copii. Ea doreşte să iniţieze o activitate promoţională pentru o nouă gamă de produse de îngrijire a pielii pentru copii – “café latte”. Ea este pregătită să vîndă produse în pierdere pentru o perioadă scurtă de timp pentru a obţine acces pe piaţa respectivă. În Statul Membru C ea doreşte să comercializeze produse alimentare cerealiere pentru consum la micul dejun şi noul echipament electrocasnic – un nouă marcă de “I Robot”, capabilă să cureţe suprafeţe în mod automat în case şi apartamente, precum şi aparate de cafea, care utilizînd seminţe întregi de cafea, produc băuturi cu concentraţie scăzută de cofeină. Ea solicită consultaţii din partea companiilor de consultanţă din Statele Membre A, B şi C şi primeşte următoarele răspunsuri:
Consultaţi Retailers and Traders Associates cu privire la drepturile lor, dacă acestea sunt, ce reies din Dreptul Comunitar. Lecţia nr. 10 Restricţiile cantitative în baza articolului 28 al Tratatului şi derogările în baza articolului 30 al Tratatului Articolul 28 prevede: Restricţiile cantitative la import şi orice măsuri cu efect echivalent sunt interzise între Statele Membre Restricţiile cantitative, după cum s-a expus Curtea în cazul Henn şi Darby 34/79 este cea mai extremă formă de restricţie. Statele Membre nu pot stabili restricţii la importuri, cu excepţia cazurilor cînd aceste interdicţii de import pot fi justificate de Articolul 30 al Tratatului. Pentru măsurile echivalente cu restricţiile cantitative, care vor fi analizate într-un capitol aparte, Curtea a stabilit un set de justificări nelimitate, numite cerinţe obligatorii. Acum vom trece la analiza excepţiilor menţionate în articolul 30 al Tratatului Articolul 30 Prevederile articolelor 28 şi 29 nu se opun interdicţiilor sau restricţiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de moralitate publică, de ordine publică, de siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi vieţii persoanelor şi animalelor sau a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale. Cu toate acestea, interdicţiile sau restricţiile respective nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară şi nici o restricţie mascată în comerţul dintre statele membre. Această listă este exhaustivă şi trebuie interpretată în sensul ei strict. Dacă nu există armonizare într-un domeniu anume, atunci măsurile naţionale ce constituie restricţii cantitative pot fi justificate de excepţiile din articolul 30. Dacă însă acest sector a fost armonizat, excepţiile articolului 30 nu se vor aplica. Curtea a utilizat competenţa sa pentru a interpreta prevederile Tratatului în sens strict. Ea a stabili că:
Moralitate publică În cazul Henn şi Derbz 34/79 Curtea a stabilit că: “este de competenţa Statelor Membre să determine conform nivelului propriu de valori şi de forma selectată de aceasta care sunt cerinţele de moralitate publică pe propriul teritoriu”. Faptul că aceste filme şi reviste obscene au fost interzise pentru circulaţie în Marea Britanie pe motive de principii de moralitate publică ar putea fi de fapt utilizate pentru a justifica interdicţia. În cazul Conegate case 121/85 totuşi Curtea nu a fost la fel de indulgentă cu Marea Britanie, spunînd că: “Statul Membru subiect al discuţiilor nu aplică măsuri de ordin penal sau alte măsuri serioase şi efective intenţionate să prevină distribuţia unor astfel de bunuri pe propriu teritoriu faţă de aceleaşi bunuri produse sau comercializate pe propriul teritoriu”.
Paragraful 26: “Guvernul Italian în continuare menţine că, chiar dacă regulile în discuţie ar fi fost contrare articolului 28, ele ar fi fost oricum justificate în conformitate cu articolul 30 pe motive de ordine publică. De fapt, Guvernul pledează că măsurile adoptate au drept scop protejarea intereselor fundamentale ale Statului, protecţia monedei naţionale, care ar fi fost compromise dacă nu ar fi fost măsurile în discuţie”. Paragraful 27: “articolul 30 trebuie să fie interpretat restrîns şi excepţiile pe care le prevede nu pot fi extinse asupra altor cazuri decît celora care au fost enumerate în mod exhaustiv şi cu atît mai mult cu cît articolul 30 se referă la măsuri de ordin neeconomic”. Cazuri bazate pe justificarea de limitare a circulaţiei bunurilor pe motiv de proteste
1. Paragraful 32: “în ceea ce priveşte aplicarea articolului 30 Guvernul Francez s-a referit la ameninţarea ordinii publice şi securităţii rezultate din reacţiile violente care trebuie să fie aşteptate din partea comercianţilor afectaţi de concurenţa nerestricţionată. 2. Paragraful 33: “în acest sens, este suficient de menţionat că Guvernul Francez nu a demonstrat că nu ar fi fost în stare, utilizînd mijloacele aflate la îndemna sa, să înlăture consecinţele pe care o modificare a regulilor în discuţie în conformitate cu principiile expuse mai sus ar fi avut asupra ordinii şi securităţii publice”.
1. Paragrafele 33-35: Paragraful 33: În contextul din urmă, Statele Membre, care deţin competenţă exclusivă în ceea ce priveşte ordinea publică şi asigurarea securităţii interne, fără îndoială pot exercita margine de discreţie în determinarea care măsuri sunt cele mai bune pentru a elimina barierele la importul de produse în situaţia analizată. Paragraful 34: Este deci nu de competenţa instituţiilor Comunităţii să acţioneze în locul Statelor Membre şi să prevadă pentru ele măsurile pe care ele trebuie să le adopte şi să le aplice eficient pentru a asigura libera circulaţie a bunurilor pe teritoriile lor. Paragraful 35: Totuşi, ţine de Curte, luînd în considerare discreţia menţionată mai sus, să verifice în cazurile prezentate în faţa sa, dacă Statele Membre implicate au adoptat măsuri corespunzătoare pentru a asigura libera circulaţie a bunurilor. Paragraful 52: În contextul factorilor descrişi, Curtea, în timp ce nu ia în considerare situaţia complicată pe care le înfruntă autorităţile competente, care se ocupă de cazurile în discuţie în prezentul litigiu, nu pot decît să constate că, luînd în considerare frecvenţa şi caracterul serios al incidentelor identificate de Comisie, măsurile luate de Guvernul Francez au fost în mod manifest inadecvate pentru a asigura libertatea comerţului intra-comunitar pentru produsele agricole prin prevenirea şi convingerea răufăcătorilor să nu comită sau să nu repete infracţiunile comise. Paragraful 65: Luînd în considerare toate consideraţiunile de mai sus, rămîne de concluzionat că în prezentul litigiu Guvernul Francez s-a eschivat în mod direct şi continuu de la adoptarea măsurilor adecvate pentru a stopa actele de vandalism care periclitează libera circulaţie pe teritoriul său a unor anumite produse agricole care vin din alte State Membre şi a preveni repetarea unor astfel de acte.
Paragrafele 63-92: Paragraful 63: Trebuie de adăugat că obligaţia Statelor Membre este şi mai importantă cînd cazul ţine de o rută majoră de tranzit cum este autostrada Brenner, care este una dintre cele mai importante noduri terestre de comerţ dintre Europa de nord şi Italia de nord. Paragraful 64: În consecinţa celor menţionate mai sus, faptul că autorităţile competente ale Statului Membru nu au interzis o demonstraţie care a rezultat în închiderea completă a unei rute majore de tranzit după cum este autostrada Brenner pentru aproape 30 ore în şir este în stare să deci să restricţioneze comerţul intra-comunitar de bunuri şi deci trebuie considerat ca o măsură avînd efect echivalent cu restricţiile cantitative care este în principiu incompatibilă cu obligaţiile Dreptului Comunitar ce reies din articolele 28 şi 29 ale Tratatului, luate în comun cu articolul 5 al Tratatului, cu excepţia faptului cînd această situaţie cînd nu a fost interzisă demonstraţia să nu fie justificată obiectiv. Paragraful 69: După cum se vede din dosarul cazului autorităţile Austriei s-au inspirat de considerente de respect a drepturilor fundamentale ale demonstranţilor la libertate expresiei şi libertatea întrunirilor, care sunt incluse şi garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Constituţia Austriei. Paragraful 70. În acest sens, curtea naţională de asemenea ridică întrebarea dacă principiul de liberă circulaţie a bunurilor garantată de Tratat este superioară drepturilor fundamentale. Paragraful 74. Atît timp cît Comunitatea şi Statele Membre sunt solicitate să respecte drepturile omului, protecţia acestor drepturi este un interes legitim, care, în principiu justifică restricţionarea obligaţiilor impuse de Dreptul Comunitar, chiar şi faţă de o aşa libertate garantată de Tratat după cum este libertatea circulaţiei bunurilor. Paragraful 80: Spre deosebire de alte drepturi fundamentale incluse în acea Convenţie, cum este dreptul la viaţă sau eliminarea torturii şi tratamentului inuman şi degradant, care nu prevăd nici un fel de limitări, nici libertatea expresiei şi nici libertatea întrunirilor garantate de CEDO nu par a fi drepturi absolute dar trebuie privite în corelare cu scopul lor social. În consecinţă exerciţiul acestor drepturi poate fi limitat, cu condiţia că limitările de fapt corespund cu obiectivele de interes general şi nu constituie o implicare disproporţionată şi inacceptabilă, luînd în considerare scopurile limitărilor, mergînd împotriva însăşi a esenţei acestor drepturi garantate. Paragraful 81: În prezenţa acestor circumstanţe, interesele implicate trebuie cîntărite luîndu-se în considerare toate circumstanţele cazului pentru a determina dacă a fost făcută o balansare echitabilă dintre aceste interese. Paragraful 83. În ceea ce priveşte însăşi cazul, trebuie menţionat de la bun început că circumstanţele care le caracterizează sunt deja distincte de situaţia din cazul care a adus la decizia Comisia v Franţa, menţionată de Schmidberger ca un precedent relevant pentru acţiunile sale în judecată împotriva Austriei. Paragraful 84: Prin comparaţie cu faptele prezentate de Curte în paragrafele 38 şi 53 ale deciziei Comisia v Franţa, trebuie de menţionat că demonstraţia în discuţie a avut loc după ce a fost transmisă o solicitare de autorizare prezentată în baza legii naţionale şi numai după ce autorităţile naţionale au decis să nu o interzică. Paragraful 85. În al doilea rînd, datorită prezenţei demonstranţilor pe autostrada Brenner, traficul pe şosele a fost limitată pe o singură rută, cu o singură ocazie şi pe o perioadă de aproape 30 ore. Mai mult, obstacolul de liberă circulaţie a bunurilor rezultat din demonstraţie a fost limitat prin comparaţie atît la nivel de scară geografică cît şi de seriozitate cu cazul care a dus la emiterea deciziei Comisia v Franţa. Paragraful 86: În al treilea rînd, nu se pune la îndoială faptul că în acea demonstraţie, cetăţenii îşi exercitau drepturile lor fundamentale prin manifestare în public a unei opinii pe care ei o considerau de importanţă pentru societate, de asemenea nu se pune la îndoială faptul că scopul demonstraţiei publice nu a fost să limiteze comerţul cu bunuri de un anumit tip sau dintr-o anumită regiune. Prin comparaţie, în cazul Comisia v Franţa obiectivul urmărit de demonstranţi era evident de a preveni circulaţia unor anumitor bunuri care veneau din State Membre altele decît Republica Franceză, prin nu numai a obstrucţiona transportul bunurilor în cauză, dar şi a distruge aceste bunuri aflate în tranzit către sau prin Franţa, chiar şi cînd acestea ajungeau să fie puse la dispoziţie pentru vînzare în magazine în Statul Membru în discuţie. Paragraful 87. În al patrulea rînd, în prezentul caz au fost luate o serie de măsuri de diverse autorităţi pentru a limita pe cît de mult posibil perturbarea traficului pe şosele. Astfel, acele autorităţi în special poliţia, organizatorii demonstraţiei şi diverse organizaţii din sectorul auto au cooperat pentru a asigura ca demonstraţiile să se petreacă în mod paşnic. Cu mult timp înainte de data petrecerii evenimentului, a fost organizată o campanie extensivă de publicitate lansată de mass-media şi de organizaţiile auto, atît din Austria cît şi din statele vecine, şi au fost găsite diverse rute de ocolire, toate avînd rezultatul că toate întreprinderile implicate au fost informate din timp despre restricţionările legate de trafic aplicate la data şi la locul propus pentru demonstranţi şi au fost în poziţia de a luat din timp toate măsurile pentru a evita aceste restricţii. Mai mult, a fost asigurată securitatea la locul demonstraţiei. Paragraful 92: În acest sens, Republica Austriei spune, fără a fi contrată la acest capitol, că în orice caz toate soluţiile alternative care ar fi luate ar fi riscat să genereze reacţii care ar fi fost foarte dificil de controlat şi ar fi fost în stare să genereze perturbări şi mai mari a comerţului intra-comunitar şi a ordinii publice, după cum ar fi demonstraţiile neautorizate, confruntări dintre suporterii şi oponenţii grupului care organizează demonstraţia sau acte de violenţă din partea demonstranţilor care consideră că le-a fost încălcat dreptul de a-şi exercita drepturile sale fundamentale. Urmînd cazul Comisia v Franţa, Consiliul a adoptat Regulamentul 2679/98 care oferă posibilitate Statelor Membre să pună la îndoială acţiunile altor State Membre cu privire la încălcarea liberei circulaţii a bunurilor. Securitate Publică Cazul 72/83 “Campus Oil” Comisia v Irlanda, paragraful 34: Trebuie menţionat în acest context că produsele din petrol, datorită importanţei lor excepţionale ca sursă de energie într-o economie modernă, sunt de o importanţă fundamentală pentru existenţa unei ţări deoarece nu doar economia sa dar şi toate instituţiile sale, serviciile sale publice esenţiale şi chiar supravieţuirea locuitorilor săi depind de acestea. O întrerupere în aprovizionarea cu produsele din petrol, cu pericolele rezultante pentru existenţa ţării, ar putea deci să afecteze în mod serios securitatea publică pe care articolul 30 permite statului s-o protejeze. Cazul C-398/98 Comisia v Grecia, paragrafele 6,16, 18, 21, 26, 30: Paragraful 6: Începînd cu ianuarie 1996, companiile de distribuţie au primit dreptul de a-şi transmite obligaţia lor, în întregime sau în parte, către rafinăriile din Grecia de unde acestea cumpărau produse în timpul anului calendaristic anterior. Transferul se poate face pînă la volumul total egal cu volumul de produse de fiecare categorie livrată companiilor de distribuţie în timpul perioadei de 90 zile din anul precedent de fiecare dintre rafinăriile cu care acestea au afaceri. Paragraful 16: Comisia nu pune la îndoială faptul că rezervele pentru cazuri de urgenţă pot fi păstrate la rafinării, dar consideră că obligaţia de a cumpăra produse de petrol de la rafinăriile stabilite în Grecia, care este impusă pe companiile de distribuţie ca o condiţie de putea transfera obligaţia lor de păstrare a rezervelor, constituie un obstacol pentru libera circulaţie a bunurilor. În practică, obligaţia în mod evident discriminează în favoarea produselor naţionale în detrimentul celor străine. Importul de produse petroliere, deşi nu este interzis, este cu siguranţă foarte mult descurajat, deoarece, dacă companiile de distribuţie ar fi obţinut livrările lor din alte State Membre, acestea ar fi pierdut posibilitatea de a transfera obligaţia lor de păstrare a rezervelor către rafinării. Paragraful 18: Comisia spune că legislaţia în discuţie nu poate fi justificată în baza articolului 30 al Tratatului pentru că scopul urmărit de autorităţile Greciei, adică asigurarea continuităţii livrării de produse petroliere, ar putea fi atinse prin măsuri mai puţin restrictive. Paragraful 21: Guvernul spune că obiectivul nu poate fi atins prin măsuri mai puţin restrictive. Dreptul fundamental al rafinăriilor de libertate economică va fi direct limitat dacă ele ar fi fost impuse să deţină rezerve minime de produse petroliere, şi deci să-şi asume obligaţia companiilor de distribuţie, dacă ultimele nu ar fi obligate în schimb să achiziţioneze produsele respective de la rafinării. Paragraful 26: Concluzia este că condiţionarea transferului obligaţiei de a păstra rezerve de petrol de achiziţia acestuia de la rafinăriile stabilite în Grecia constituie discriminare faţă de produsele petroliere din rafinăriile aflate în alte State Membre, ceea ce duce faptul că distribuţia lui se face mai greu. Deşi companiile de distribuţie se pot elibera de această obligaţie de a păstra rezerve la instalaţiile lor dacă obţin livrări de petrol de la rafinăriile stabilite în Grecia, ele nu pot s-o facă dacă achiziţionează produse petroliere din rafinăriile situate în alte State Membre. Paragraful 30: Argumentele aduse de Guvernul Greciei menţionate la paragraful 21 al prezentei decizii sunt pur economice în natura lor şi pot fi niciodată considerate ca justificare la restricţiile cantitative în sensul articolului 30 al Tratatului. Cazul C-367/89 Richardt – Curtea a examinat un caz de tranzit de bunuri prin teritoriul Luxemburgului, considerate strategice pentru acest Stat Membru. Aceste bunuri au fost confiscate. Reclamantul a pledat pentru faptul că articolul 28 al Tratatului a fost încălcat. Guvernul Luxemburgului a pledat pentru faptul că securitatea publică a fost periclitată, acesta fiind una din excepţiile prevăzute de articolul 30 al Tratatului. Curtea a concluzionat că: Paragraful 22: În acest sens, este necesar de menţionat, alături de Comisie şi Statele Membre care au prezentat observaţiile sale către Curte, că conceptul de securitate publică în sensul articolului 30 al Tratatului acoperă atît securitatea internă a Statului Membru cît şi securitatea sa externă. Se cunoaşte că importul, exportul şi tranzitul de bunuri capabile să fie folosite pentru scopuri strategice pot afecta securitatea publică a Statului Membru, care, în consecinţă este îndreptăţit să o protejeze în conformitate cu articolul 30 al Tratatului. Paragraful 23: Respectiv, pentru a verifica natura bunurilor descrise drept material strategic, Statul Membru este îndreptăţit în baza articolului 30 al Tratatului să supună tranzitul de bunuri unui proces de acordare a unei autorizaţii speciale. Paragraful 24: În ceea ce priveşte penalităţile prescrise pentru încălcarea obligaţiei de a obţine o autorizaţie, trebuie menţionat, după cum s-au expus Comisia, LAS şi Dl. Richardt, că măsura în cauză care a presupus arestul sau confiscarea bunurilor poate fi considerată neproporţională cu obiectivul urmărit, şi deci incompatibilă cu articolul 30 al Tratatului, în cazul în care întoarcerea bunurilor către Statul Membru de origine ar fi fost suficientă. Protecţia sănătăţii şi vieţii oamenilor, animalelor sau plantelor Cazul de puritate a berii 178/84 Comisia v Germania – Curtea a stabilit că interdicţia totală pentru berea care conţine orice aditive, nu doar careva dintre ele, este neproporţională cu scopurile pe care le urmăreşte. Argumentul Guvernului German că astfel de măsuri au fost intenţionate pentru a proteja sănătatea populaţiei datorită nivelului înalt de consum al berii a fost considerat irelevant atît timp cît comunitatea internaţională cunoştea că unele din ele nu prezintă nici un pericol pentru sănătate, în timp ce nu se interziceau alte produse decît berea care conţineau aceleaşi aditive, care se interziceau pentru utilizare în bere. În cazul DocMorris C-322/01 Curtea a aplicat aceeaşi verificare minuţioasă a acţiunilor Guvernului German, analizînd interdicţia impusă pentru vînzarea medicamentelor prin poştă. Curtea a fost de acord că acele medicamente care necesitau o prescripţie medicală nu urmează a fi vîndute prin poştă, în timp ce acelea care nu necesită o prescripţie medicală pentru consum se aflau într-o situaţie de restricţii excesive şi deci nu putea fi considerate compatibile cu prevederile articolului 28 sau 30 al Tratatului. În cazul Comisia v Danemarca C-192/01 Curtea a explicat poziţia sa faţă de principiul de precauţiune. Curtea a spus că Statele Membre pot exercita analize detaliate sau interdicţii complete pentru cazuri unde ştiinţa încă nu este încă gata să răspundă la întrebarea dacă anumite produse au efecte dăunătoare. Aceasta s-ar materializa în termeni practici în faptul că aplicarea interdicţiilor este justificată în cazuri speciale cînd există neclaritate cu privire la efectele negative ale bunurilor asupra sănătăţii oamenilor. Cazul Bluhme C-67/97 a avut de afacere cu o situaţie de protecţie a sănătăţii animalelor. Importul oricărei specii de albine pe insulele Daneze a fost interzisă datorită efectului pe care le pot genera, cel mai rău scenariu fiind exterminarea totală a unei specii de albine care existau numai în Danemarca. Interdicţia a fost justificată în baza articolului 30 al Tratatului. Cazul Preussen Elektra C-379/98 – cerinţa de a cumpăra energie electrică de la surse de energie renovabile nu este în contradicţie cu prevederile articolului 28 al Tratatului. Yüklə 0,7 Mb. Dostları ilə paylaş:
|