Sven Hassel

— Nimeni nu poate, râde Micuţul, confidenţial. Nu când vii de pe Reeperbahn şi l ai avut pe şeful Nass drept dascăl!

După amiază, Micuţul e chemat la biroul comandantului, unde se mai află şi un ofiţer magistrat.

— Ai fost singur cu Hauptfeldwebel Blatz în postul de mitralieră grea! Ce s a întâmplat?

— Herr Hauptfeldwebel s a năpustit asupra mea, pentru că mă ţineam la adăpost sub peretele tranşeei.

— Se trăgea?

— Nu, domnule, doar dacă erai destul de ţicnit pentru a scoate căpăţâna la iveală. De aceea mă ţineam la fereală. Am încercat să i explic asta şi domnului Hauptfeldwebel. N a vrut să creadă ce i spuneam şi a zis că s un nemernic laş, căruia îi este frică de Untermensch. A zis să iau poziţia de drepţi, şi am luat o. Ordinu i ordin, domnule!

— Şi tu n ai fost lovit? îl priveşte ofiţerul magistrat, bănuitor.

— Nu, domnule! Eu luasem poziţia de drepţi stând în genunchi, să trăiţi! Herr Hauptfeldwebel n a vrut să creadă că existau cu adevărat lunetişti, aşa cum îi spuneam eu, şi a vrut să i vadă cu ochii lui. I am arătat cu degetul pe unde stau cuibăriţi diavolii ăia cu ochi mijiţi şi cu pocnitorile lor şi Herr Hauptfeldwebel şi a iţit capul ca să se uite la ei. Dacă i a văzut sau nu, asta nu vom afla niciodată, domnule, nu credeţi? În orice caz, s a auzit o bubuitură faină şi figura domnului Hauptfeldwebel dispăruse, să trăiţi!

— Nu cumva l ai ridicat tu deasupra parapetului? întreabă ofiţerul magistrat, ameninţător.

— Domnule, se poate? face Micuţul, profund jignit.

— Mă rog! Tu şi cu Hauptfeldwebelul Blatz nu eraţi tocmai ceea ce se cheamă prieteni, nu i aşa? Cel puţin din câte am auzit.

— A avut Hauptfeldwebelul ceva cu mine? întreabă Micuţul, uimit. Mie mi era simpatic! Glumeam adesea împreună.

Ofiţerul magistrat ridică din umeri, dă din cap resemnat şi l priveşte nesigur pe Hauptmann von Pader.

— Şterge o! Să te ferească Ăl de Sus dac o să fac vreodată rost de dovezi împotriva ta.

După ce Micuţul a plecat, von Pader loveşte furios cu pumnul în masă.

— Totul îmi spune c a fost crimă! Nu putem găsi nici o dovadă? Ar fi cea mai fericită zi din viaţa mea, ziua în care l aş vedea pe individul ăla îngrozitor legat de un stâlp, în faţa plutonului de execuţie.

— Ucigaşii sunt decapitaţi, spune ofiţerul magistrat, cu răceală.

— Şi mai bine! strigă von Pader. Aş avea plăcerea să fiu martor.

— Herr Hauptmann, în primul rând noi nu avem ucigaşi...

— Obergefreiter Creutzfeldt e un ucigaş, ţipă von Pader, cu un licăr sălbatic în ochi.

— Nu mai mult decât tu sau eu. E de dorit să fie cum spui tu. Dar nu există dovezi. Dimpotrivă. Îl cred pe Creutzfeldt că spune adevărul. Hauptfeldwebel Blatz era în stare să se poarte atât de prosteşte.

Von Pader îşi toarnă coniac şi goleşte rapid două pahare. Nu bagă de seamă că ofiţerul magistrat nu s a atins de al lui.

— Prietene, spune von Pader confidenţial, aplecându se asupra mesei. Am relaţii la Berlin. Ţi ar plăcea să vii în curând cu mine la Berlin, să lucrezi acolo? Trebuie numai să inspectez puţin linia frontului când va fi niţică vânzoleală. Pe urmă, voi avea experienţă de front şi pot pleca.

— Nu prea înţeleg ce vreţi să spuneţi, Herr Hauptmann.

— Oare n am putea noi doi să găsim dovezi pentru crimă?

Ofiţerul magistrat se ridică brusc şi şi îmbracă mantaua.

— Herr von Pader, cred că eşti porcul cel mai infam pe care l am întâlnit în viaţa mea. Mi e ruşine că port aceeaşi uniformă cu a dumitale. Ţine minte, fiecare cuvânt al acestei discuţii va fi raportat colonelului Hinka. Presupun că vei avea nevoie de relaţiile tale de la Berlin.

— N ai nici un martor, ţipă von Pader, roşu la faţă ca sfecla.

— Vom vedea noi pe cine va crede Oberst Hinka. Nu prea ţi ai făcut prieteni cât ai stat în Regimentul 27 Panzer!

Ofiţerul magistrat trânteşte uşa cu destulă forţă pentru a face tencuiala albă din tavan să ningă pe podea.

Hauptmann von Pader sare în Kübelul său şi goneşte spre staţia de transmisiuni de la Kowel, unde trimite o chemare specială către Bendler­strasse.

Prietenul său, SS Brigadeführer Ahlendorf, şeful SD ului din Interior, îi promite o legătură urgentă cu Berlinul şi o adresă către SS.

În culmea bucuriei, von Pader se întoarce la companie şi se hotărăşte să mai arunce pentru ultima oară o privire asupra liniei frontului. Cine ştie? Poate că i se va ivi ocazia să încheie socotelile cu Creutzfeldt.

— Încotro, domnule? întreabă şoferul său, Obergefreiter Bluhme.

— Pe front!

— Unde? exclamă Bluhme, nevenindu i să şi creadă urechilor.

— Ai jeg în urechi? Am spus pe front!

— Bineînţeles, domnule, cum să nu! rânjeşte Bluhme, şi ţâşneşte cu o viteză de parcă nu l ar putea duce pe von Pader acolo destul de repede.

— Păstrează ţi observaţiile tâmpite pentru tine!

În tranşee se iscă o agitaţie generală când observăm că von Pader a venit la noi.

Se plimbă ţanţoş prin tranşeea de legătură, inspectează avanpostu­rile, priveşte prin periscop.

— Aşadar, ăsta i bastionul care ţine la distanţă valul mongol.

Dintr o dată se simte parcă mai mare. Îşi aranjează noua lui cască de oţel.

— Unde e duşmanul? îl întreabă pe Barcelona.

— La două sute de metri mai încolo, domnule, rânjeşte Barcelona.

— Se ţin departe de vedere, porcii ăia laşi. Untermenschen, asta sunt.

— Să nu credeţi că s au săturat de viaţă, domnule, zâmbeşte Barcelona. Dacă Herr Hauptmann ar sta de partea cealaltă şi ar privi prin periscoapele lor, n ar vedea nici aici nimic. Asta dacă n ar fi vreun dobitoc precum Hauptfeldwebel Blatz.

— Ţine ţi gura, şuieră von Pader, veninos. Simte inima bătându i puternic în piept. Iată l aici! Un ofiţer din armata Führerului. Un cruciat german luptând împotriva hoardelor păgâne ale Asiei. Cântă încetişor „Wacht am Rhein".

Barcelona îl urmăreşte mirat. Von Pader continuă să meargă prin tranşeea de comunicaţie, unde se împiedică de Micuţul care şade pe fundul tranşeei cu o găleată de cartofi fierţi în faţă.

— Ţi se apropie sfârşitul, Creutzfeldt. Von Pader face un gest semnificativ cu degetul de a curmezişul beregatei.

— Herr Hauptmann e cumva vreun prezicător? vrea să ştie Micuţul, pocnind din călcâie din poziţie aşezat.

Dintr o dată, ciocănitul gongului umple tranşeele de zgomot.

— Alarmă! Alarmă, Panzer!

— Ce se ntâmplă? întreabă von Pader, neliniştit, privind la Micuţul care continuă să şi îndese cartofi în gură.

— Sunt maimuţele alea galbene care vin cu ceva blindate, bag seamă, răspunde Micuţul, nepăsător, oferindu i lui von Pader un cartof fierbinte. Furios, acesta îl azvârle cât colo.

Micuţul se ridică încet şi dă jos prelata de pe mitraliera lui grea. Într o clipă, tranşeea e plină de oameni.

Aerul vibrează la uruitul ameninţător al motoarelor. Un zid de foc se înalţă la mică distanţă în spatele poziţiilor. Un baraj. Şuieră obuze şi tună. Dar asta nu i nimic deosebit pentru nişte veterani ai liniei frontului. Un baraj obişnuit la foc continuu, aşa cum fac ruşii de obicei înainte de a lansa un atac local de blindate. Lui Hauptmann von Pader i se pare că s au deschis larg porţile iadului. Clănţănind din dinţi, se aruncă la pământ, alături de Porta şi Micuţul care l privesc încântaţi.

— Acum iar se cacă pe el, bălălăul, face Micuţul, plesnind de bucurie.

Von Pader îşi apucă disperat casca de oţel.

— Se ţine de ţăcălia lui de tinichea şi uite l cum tremură ca o piftie, râde Porta.

Cad obuze de mortier, aruncând pământ asupra lor.

Von Pader dă un ţipăt de groază, convins că i a sosit ultima clipă. Nu şi dă seama că ăsta nu i decât începutul. A ştiut dintotdeauna că în război mor oameni mulţi. Era un fel de a muri pe care l a considerat întotdeauna ca fiind ceva ales şi nobil, dar şi foarte dureros. Acea minunată moarte de erou pe care le a descris o în atâtea rânduri cadeţilor ofiţeri. Ce se ntâmplă aici e însă cu totul diferit. Aici nu i nimic minunat. Noroi. Schije ţipătoare de oţel. Rămăşiţe de hoituri! Braţe şi picioare smulse! Gura i se umple de fiere. Îi iese pe nas şi i se scurge pe bărbie. Frumoşii lui pantaloni cenuşii de călărie făcuţi la comandă îi sunt plini de mult.

Suflul îl aruncă ceva mai încolo, în tranşee. Porta îl târăşte înapoi şi l împinge în cuibul de mitralieră.

— Doamne, cum pute! spune el, ţinându se delicat de nas. Aşa se ntâmplă cu toţi puţoii ăştia puşi la şapte ace. Vin păşind ţanţoşi şi pleacă târându se ca păduchii!

— Nu mă lăsaţi, camarazi! plânge von Pader.

— O să te aruncăm în faţa unui T 34, când vor veni încoace, promite Micuţul.

— Camarazi, suntem camarazi!

— Sigur, sigur, camarade Herbert, zâmbeşte Porta, numai să nu uiţi asta când s o opri gălăgia, bine?

Von Pader plânge şi şi ţipă nenorocirea în acord cu tunetul bombar­damentului.

Mitraliera grea răpăie înspre valul de atac în kaki, ce se apropie încet cu urlete guturale.

— Uraaa Stalino! Uraaa Stalino!

— Ridică te şi priveşte şi tu, îl sfătuieşte Porta, înghiontindu l cu piciorul pe căpitanul care plânge. Vecinii vin să ne viziteze. Cu tine vor să stea de vorbă!

Dar bravul ofiţer al Führerului stă trântit în noroiul tranşeei, implorând doi porci împuţiţi de front să l ajute.

Un nou val kaki de ruşi năvăleşte peste reţeaua de sârmă ghimpată. Sclipesc lopeţi şi baionete. Prin aer zboară grenade. Tancuri T 34 se rostogolesc înainte, peste brazdele adânci tăiate de obuze ca o turmă de zimbri sălbatici. Cu o bufnitură asurzitoare, grelele vehicule ajung în faţa sârmei ghimpate.

Se opresc pentru a trage. Un fulger orbitor, şi obuzele spulberă siluetele cenuşii în zdrenţe.

Panzerfausturile latră furioase. Giganţi de oţel se rup în bucăţi. Turele zboară prin aer, împreună cu bucăţi de trupuri omeneşti.

Bezna devine şi mai deasă. Deodată, întreaga scenă e scăldată într o mare albă de lumină orbitoare. Tancurile T 34 şi au aprins farurile. Un lucru pe care l fac numai ruşii: are un sinistru efect psihologic.

Puştile mitralieră urlă. Soldaţi în uniforme cenuşii sunt azvârliţi înapoi, zdrobiţi sub şenilele late ale tancurilor.

— Servus, Herr Hauptmann, rânjeşte Micuţul, smulgând mitraliera grea de pe afet.

Porta aruncă vreo câteva grenade, îşi salută cu nonşalanţă comandantul de companie şi l urmează pe Micuţul dincolo de buza tranşeei.

— Nu plecaţi! Nu mă părăsiţi, camarazi! ţipă ofiţerul Führerului care, timp de cinci ani, a propovăduit onoarea şi gloria de a muri pentru Führer şi Vaterland. Se ridică şi priveşte înspre monştrii urlători de oţel care se apropie de el, legănându se şi sărind.

Fascicule de lumină se opresc asupra lui.

— Camarazi, ajutaţi mă! Nu vreau să mor!

Raza unui far îl urmăreşte încontinuu. Îşi astupă urechile cu mâinile, urlând nebuneşte.

Turela unui tanc se răsuceşte încet. Un obuz explodează şi l acoperă cu pământ pe ofiţerul îngrozit. Cu ghearele şi cu dinţii îşi croieşte drum afară şi se târăşte, urlând ca un animal rănit, de a curmezişul câmpului de bătălie.

Un T 34 se apropie cu toată viteza, dar trece cu puţin pe lângă el, fără a l zdrobi.

Se ridică în picioare şi aleargă înainte prin lumina orbitoare a faruri­lor, cu ambele mâini apăsate pe urechi. Casca şi a pierdut o. Zgomotul e îngrozitor. Oriunde se întoarce, nu află decât explozii de obuze de la T 34 şi răpăit de puşti mitralieră.

Sare într un şanţ, aleargă ţipând prin tranşeele de legătură, fără a şti încotro se îndreaptă. Nu observă un T 34 care soseşte zburând pe deasupra unei ridicături de pământ şi aterizează, cu un trosnet, la câţiva paşi în urma lui.

În clipa următoare, e la pământ. Şenilele late îl înhaţă, îl dau peste cap, zdrobindu i picioarele şi mâinile. Nu l mai invocă pe Führer sau pe vreunul dintre oamenii şi lucrurile pe care le a venerat. Strigă, plângând, după mama lui, de ale cărei lacrimi şi a bătut joc când a intrat în Armată.

Tancurile T 34 răscolesc linia germană a frontului şi se întorc la bază în cursul nopţii. Soarele răsare şi colorează cerul în roşu deasupra frontului liniştit.

Plutonul 2 şade, bucurându se de razele firave ale soarelui de toamnă. În curând va veni iarna, cumplita iarnă rusească.

Porta împarte cărţile. Jucăm tabinet. Din când în când aruncăm o privire prin periscop. Astăzi sunt mai multe trupuri acolo, afară. Unii dintre ei nu sunt încă morţi, dar nu putem să ieşim să i aducem. Se vor ocupa de ei lunetiştii siberieni.

Chiar în faţa locaşului mitralierei grele, e o moviliţă îmbibată de sânge. În masa cenuşiu roşiatică sclipeşte un epolet de argint, cu două stele aurii. E tot ce a mai rămas din mândrul ofiţer al Führerului, Hauptmann von Pader.

                        

1 Cincisutişti — trupe disciplinare

2 Untermensch (om inferior) — termen pe care naziştii îl foloseau pentru popoarele de „rasă inferioară" — slavi, evrei, asiatici, negri —, opus celui de Herrenvolk (popor de stăpâni) cu care se desemnau pe ei înşişi şi alte popoare de „rasă superioară", ariană — germanicii, anglo saxonii, nordicii.

3 RD — Regiment disciplinar

4 Walhalla — în mitologia nordică — locul ceresc de popas al celor căzuţi în luptă

5 Andrei Andreevici Vlasov — general rus care a constituit o armată redutabilă din prizonieri ruşi din lagărele germane, cu care s a alăturat armatelor lui Hitler în lupta împotriva comunismului. La sfârşitul războiului, s a predat împreună cu armata lui americanilor, aceştia dându i pe toţi pe mâna lui Stalin. Generalul Vlasov a fost spânzurat, iar soldaţii săi ucişi până la ultimul.

6 Poilu (în fr.) — „păros", termen folosit în jargonul soldăţesc pentru recruţi. La noi îşi are echivalentul în „biban", „tilicar", „pufarez" etc.

7 Au fost doi legionari/ Michael şi Robert,/ Părăsiseră fortul/ Şi căutau drumul înspre mare./ Nu mai voiau să meargă niciodată în patrulă/ Şi niciodată să mai stea planton./ Au fost doi Legionari/ Michael şi Robert/ Adio, domnule general/ Adio, domnule locotenent...

8 Dacă ceva nu i in regulă, atunci spun fără tăgadă,/ Aşa cum se spune: „Patria a dat poruncă."/ E atât de bine să nu porţi nici o vină/ Şi să te numeşti pur şi simplu Soldat.

9 Fieseier Storch — avion triloc multifuncţional, capabil de a decola şi ateriza pe spaţii mici, putând zbura şi planat; atingea înălţimi mari şi avea câmp vizual în toate direcţiile. A fost folosit îndeosebi ca avion de legătură între comandamentele de trupe.

10 NSFO — Nationalsozialistischer Führungsoffizier — ofiţerul politic

; Gefepo — Geheime Feldpolizei — Poliţia secretă de campanie

11 Barras — argou pentru Armată

12 Torgau, Glatz, Fort Zittau — oraşe germane în care se aflau închisori militare cărora le mersese faima în timpul războiului datorită regimului de detenţie extrem de dur şi chinurilor inumane la care erau adesea supuşi deţinuţii

13 Ausbildungskompanie — companie de instrucţie

14 * „Kraft durch Freude" (în traducere: Forţă prin plăcere) — organizaţie specială, creată în 1934, în cadrul „Frontului German al Muncii", menită să asigure membrilor ei petrecerea timpului liber şi al vacanţelor într un mod plăcut prin excursii, călătorii, sport, programe culturale.

15 Volksdeutsche — în traducere liberă: germani din popor — persoane de origine germană şi vorbitori de limbă germană, cetăţeni ai altor state

16 GROFAZ — poreclă dată lui Hitler, reprezentând iniţialele expresiei „Grösster Feldherr aller Zeiten" (Cel mai mare conducător de oşti al tuturor timpurilor).

17 Aluzie la generalul roman Caius Marius, care în anul 101 î.Hr. a zdrobit armatele cimbrilor la Vercellae (azi Vercelli). Fondator al armatelor profesioniste romane, pe lângă o serie de alte inovaţii organizatorice şi tactice, a folosit în lupta corp la corp şi câini de război, obicei practicat de altfel şi de către triburile celtice, galice, iberice, germanice şi chiar de către greci.

18 Suomi — denumire dată în jargon pistoalelor mitralieră finlandeze

19 Jaegers — vânători

20 Loviţi tare, băieţi ai Nordului!

21 La despărţire spune încetişor servus

22 Atât de lung, atât de lung e drumul înapoi în patrie...

23 Fraţilor, spre libertate, spre soare... — cântec comunist german

24 Eliberaţi strada, mărşăluieşte SA...

25 Astăzi suntem roşii/ Mâine suntern morţi

26 Chiar dacă moartea merge alături de noi,/ Şi ne urmează la fiecare pas,/ Chiar dacă vântul bate peste lunca mohorâtă/ Soarele nostru nu va apune.

27 * „Zufall"   „coincidenţă".

28 Străduindu se încontinuu să perfecţioneze armele pe care le aveau şi să proiecteze, altele noi, germanii ajung în ultima parte a războiului să construiască un nou tip de tanc, mai mare şi mai eficient decât cele de până atunci; acesta a primit denumirea de „Tigru regal", constituind replica germană la redutabilul „T 34" al ruşilor.

29 Urare de noroc tipic nemţească, însemnând, în traducere directă: „Să ţi rupi gâtul şi picioarele".

30 Ananas   grenadă defensivă, denumită astfel datorită striaţiilor orizontale şi verticale pe care le are, pentru a produce în momentul exploziei cât mai multe schije.

31 HJ — Hitler Jugend — Organizaţia tineretului hitlerist

32 ** SCHUPO — Schutzpolizei — Poliţia de apărare. Poliţia germană era împărţită în două secţiuni majore: Poliţia de siguranţă (Gestapo şi Kripo), care nu purta uniformă, şi Poliţia de ordine, în uniformă (Schupo, Poliţia de circulaţie, Poliţia de pază contra incendiilor etc.)

33 Panzerfaust — armă antitanc, un fel de aruncător de grenade. Îndeosebi în ultima parte a războiului, nemţii îi făceau acestuia o intensă publicitate, motivând că e lesne de mânuit de către toată lumea, de la copii până la bătrâni.

34 Victoria a trecut pe lângă noi,/ Ne a fript degetele./ La sărbătoarea morţii curge vodca/ Dar nimeni nu s a îmbătat...

35 Primul pahar e pentru noroc/ Şi acestuia îi urmează al doilea/ Al cincilea şi al zecilea — pe urmă/ Cel amar, al despărţirii...

36 Alik — denumirea rusească în jargon pentru organul sexual masculin.

37 Krupkii diavol — diavol nebun

38 Diadia (ruseşte) — unchiule

39 Durac (ruseşte) — prost

40 Secret

41 Urgent

42 St GB — Strafgesetzbuch — Codul penal.

43 Şeful Poliţiei de Siguranţă şi al Serviciului de Siguranţă

44 Feldgrau — cenuşiu de câmp — culoarea uniformei soldaţilor din Wehrmacht

45 Voienkom (ruseşte) — Comisarul de divizie

46 Vino încoace!

47 Sampolit — ofiţer politic, politruc

48 Bineînţeles că da, domnule sergent

49 ** Hromoi — diavol şchiop

50 Patrie, stelele tale...

51 Soarele asfinţeşte,/ Mă grăbesc spre tine./ Seara e aproape,/ Zbor acasă la tine.

52 El e!

53 Lângă uşa de la scara din dos,/ Denumită şi uşa dosnică/ Trăieşte în casă, un motan negru,/ Care şi a găsit acolo adăpost.

54 Cioară — denumirea dată în jargon soldăţesc avionului rusesc de recunoaştere Polikaspov PO—2.

55 Prim locotenent

56 Ţărănoiule, ai grijă, mistreţule!

57 ** Mi ai promis/ Că mă vei iubi veşnic;/ Nicicând să nu iubeşti pe altul/ Să nu te uiţi la altul,/ Să trăieşti doar pentru mine.

58 Opreşte! Cine i acolo?

59 Veniţi încoace repede, nemţilor!

60 Reichswehr — Armata germană în anii următori Tratatului de la Versailles (1919—1935).