Sven Hassel

Sonţe nisenco

Spiciu do tebe

Vecir blisenco

Leciu do tebe⁵¹.
Vede pe jos un con de pin, îl driblează ca un fotbalist şi îl şutează înspre santinelă, care l opreşte isteţ şi l pasează înapoi. În clipa următoare e mort. Câteva zvâcnituri din mâini şi din picioare. Legionarul strânge laţul de oţel ceva mai tare. Cară trupul în tufele de rododendroni, îi golesc buzunarele şi iau tot ce le poate fi de folos.

— Idioţii, oftează Legionarul. Imediat ce se pomenesc departe de linia frontului, îşi închipuie că nu mai e nici o primejdie şi se plimbă ca orătăniile într o ogradă. C'est la guerre!

Porta îi ia locul santinelei moarte, dar se ţine la umbră în caz c ar veni cineva care l cunoaşte pe rus.

Un orologiu somnoros sună, din turnul său, ora fixă şi cântă o mică melodie.

Dinspre castel vine un grup de ofiţeri râzând zgomotos. Unul dintre ei se împiedică şi se dă de a berbeleacul pe scări.

— O ho, Nicolaevici, nu poţi să iei tu şampania tovarăşului Oltin?

Porta îşi saltă automatul pe umăr şi şi lipeşte călcâiele.

Un ofiţer gras, cu o blană verde aruncată pe umăr, îşi pocneşte cu degetul vârful bonetei. Un nor de şnaps şi de usturoi învăluie ceata care dispare în direcţia unei clădiri lungi, cântând împleticit.

— Porci beţi, Untermenschen, murmură Heide cu dispreţ. E întins sub unul dintre camioane, cu puşca mitralieră pregătită.

Porta culege un măr dintr un pom şi muşcă din el zgomotos.

— E nebun, şopteşte Bătrânul, face o gălăgie ca un cal care mănâncă o gulie îngheţată.

Patru femei în uniforma Armatei Roşii apar chicotind din club. Una dintre ele îşi ridică poalele fustei şi se aude un pleoscăit vesel.

— Maică Precistă din Kazan, Isuse Atotputernic, exclamă Micuţul, în şoaptă. Ca din tun! Ia să le luăm noi şi p astea laolaltă cu Hromoiul ăla nenorocit.

Fetele se opresc lângă Porta şi dansează în jurul lui, provocator. Îi promit tot felul de bunătăţi dacă va trece pe la ele după schimbarea gărzii.

— De n ar încerca, murmură Bătrânul, îngrijorat.

— Doamne, mormăie Micuţul, văzând că una dintre fete îşi strecoară mâna între picioarele lui Porta şi scoate un ţipăt de plăcere, astea s curve de calibru mare!

Din club apar câţiva ofiţeri şi fetele pleacă val vârtej. Au cu ei şi un câine. Acesta se opreşte, se uită în direcţia noastră, adulmecând aerul, şi începe să urle.

Rasputin, care şade în cabina unuia dintre camioane, se apucă să sară în sus şi n jos. Arcurile scârţâie. Îşi arată colţii la câine, care aleargă spre noi.

O voce tăioasă îl cheamă înapoi.

Unul dintre ofiţeri îl priveşte atent pe Porta, în timp ce trece pe lângă el, şi i ordonă să se tundă. Soldaţii ruşi sunt tunşi zero.

Ne despiedicăm armele, dar ofiţerul pleacă fără alte comentarii.

— La dracu', geme Bătrânul. Nu mai suport situaţia asta.

— E palpitant, aşa i? spune Micuţul, trăgând adânc aer în piept. E grozav să te gândeşti că stăm tolăniţi aici, în chiar mijlocul vizuinei lui Ivan. Destul de aproape ca să l scuipăm între ochi, numai să vrem.

— Ăştia s ar căca cărămizi, dac ar şti că suntem aici, rânjeşte Gregor, nepăsător.

— Că veni vorba, cât o să mai atârnăm pe aici? întreabă Micuţul, nerăbdător. Dac aş conduce eu plutonul, aş da năvală, aş umfla prada şi aş şterge o.

— Da, încearcă numai o atare tâmpenie şi o s o ştergi cu o divizie întreagă pe cap, şuieră Bătrânul, îndesând furios tutun în pipa sa cu căpăcel de argint.

Vântul se înteţeşte. Luna intră între nori şi bezna e desăvârşită.

— Dumnezeul german e cu noi, şopteşte Barcelona, în zeflemea.

— Pe bune că e! Aşa scrie şi pe paftalele noastre, râde Bivolul.

Un grup de ofiţeri zgomotoşi coboară, tropăind, pe scări. Un locotenent pipernicit îl muştruluieşte pe Porta pentru cizmele murdare şi părul lung.'

— Te prezinţi la mine dimineaţa pentru două ore de instrucţie de pedeapsă, piuie locotenentul. Cum te cheamă?

— Soldat Serpelin, domnule! răspunse Porta imediat, pocnind din călcâie.

— O să te ţin minte, promite locotenentul şi pleacă.

— Fii sigur că l vei ţine minte, rânjeşte Gregor, cu convingere.

— Picioarele mele vor să adoarmă, se vaită Barcelona.

— Eu stau întins pe un bolovan, spun eu.

— Dă l la o parte, mă sfătuieşte Gregor, căscând din toată inima.

— Sau mişcă te tu, spune Bătrânul, pe un ton iritat.

Mă rostogolesc într o parte de pe bolovanul imens pe care stau şi mi cade automatul, care pleacă zornăind, în jos, pe povârniş.

Dintr un copac, o pasăre scoate un ţipăt pătrunzător. Ceilalţi mă înjură furioşi şi mă spurcă. Doar Micuţul râde. Nu i pasă ce se ntâmplă atâta vreme cât se ntâmplă ceva. E ca un copil mare, unul care îşi închipuie că nu i se poate întâmpla nimic rău.

Rasputin e neliniştit. Se lipeşte de parbriz, care dă să sară din loc. Gregor trebuie să se ducă să l potolească.

Pentru câtva timp e linişte, doar dinspre castel răzbate sunet de melodii şi cântece. Un câine urlă prelung şi lugubru. O patrulă a gărzii trece pe drum. Auzim comenzi aspre şi zornăit de arme.

— Drace, exclamă Barcelona, suntem în rahat până la gât! Porta nu poate ieşi din post. Chiar dacă ăştia se şterg la cur cu pietriş şi nu cred în Dumnezeu, tot or să descopere, în curând, că nu i unul de al lor!

— O s o şteargă înainte de a ajunge ăia la el. Micuţul e optimist. Nici unul care n are doar rahat între urechi n ar sta să i aştepte pe vecini să le spună că el e din tarlaua ailaltă.

Bătrânul îşi împinge automatul în faţă.

— Crezi c ar putea fi schimbul?

— Posibil, dar ar putea fi şi o patrulă. O să aflăm.

Porta mărşăluieşte încolo şi ncoace, călcând cu piciorul întins, în stil rusesc. Cheamă o pisică care tocmai trecea, cu coada în sus, peste spaţiul descoperit. Aceasta se apropie încet de el. O ridică şi se apucă s o mângâie.

— O să l sugrum pe nemernic dacă va căra înapoi cu el o mâţă sovietică, şuieră Bătrânul.

— O să i spălăm creierul ticălosului şi o să facem din el un bun nazist, rânjeşte Micuţul, fericit. Scoatem noi ideologia comunistă din el! Am rezolvat şi cazuri mai grave decât un biet ţărănoi „roşu". Îl vom face să înveţe Mein Kampf pe de rost.

Câteva tancuri pornesc să se încălzească. Aerul vibrează de zgomotul motoarelor grele Otto.

— T 34, spune Heide, cunoscător.

În capătul celălalt al oraşului, duduie camioane grele. Se fac auziţi paşi alergători şi răsună comenzi.

Ne ciulim urechile şi ascultăm, dar nu poate fi nimic grav de vreme ce în club continuă petrecerea.

Ferestrele sunt larg deschise şi luminile inundă terenurile din jurul castelului. Nimănui nu pare să i pese de camuflaj. Probabil că nu mai consideră aviaţia germană ca fiind periculoasă.

Voci de femei ţipă încântate. Desluşim râsete şi cântece. Un acordeon lucrează din plin şi femeile ţipă din nou. Se aude tropăitul dansurilor ruseşti.

— Acum se dezbracă, face Micuţul, lingându se pofticios pe buze. Nu există nimic mai distractiv ca atunci când o pun cu toţii grămadă în mijlocul duşumelei şi toate fundurile goale ţopăie în sus şi n jos, ca un cârd de heringi zbătându se sub soarele de august.

— Porc neruşinat, îl ocărăşte Bătrânul. N ai nimic altceva în cap?

— Hai să mergem să aflăm ce se ntâmplă, propune Micuţul. Îmi place să fiu, cum se spune, un voyeur.

— Ar fi haios, râde Bivolul, încântat la acest gând. Pe urmă, când păgânii îşi vor fi terminat treaba, putem începe noi.

— Am auzit că putorilor ruseşti le place deasupra bărbatului, mărturiseşte Micuţul. Dacă ne am vârî niţel ochii acolo, am putea lămuri problema o dată pentru totdeauna.

Ne uităm cu invidie la Porta, care stă tăcut şi priveşte prin fereastra deschisă. Se întoarce, se uită la noi şi plescăie din limbă:

— Nu credeţi c ar trebui să crestăm niţel javra asta de comisar ruso german când om pune mâna pe el? întreabă Micuţul, nerăbdător.

— Potoleşte te, îl previne Bătrânul, tăios.

Am senzaţia că stăm întinşi aici de ore în şir; tot corpul mă mănâncă şi mă furnică.

Câteva bufniţe fâlfâie din aripi printre copaci. O cucuvea cu coarne ţipă sinistru.

Deodată îşi face apariţia, în capul scărilor castelului, o siluetă masivă, înfăşurată într o mantie amplă. Bărbatul îşi trece mâna peste capul cu desăvârşire chel. Soldatul care aleargă în întâmpinare îl salută, oferindu i chipiul şi tocul pistolului.

— C'est lui⁵², şopteşte Legionarul, răguşit. Fiţi gata!