Tabelul divergenţelor la proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

Nu se acceptă, deoarece urmează a fi promovată o singură politică de reglementare.

Considerăm necesară atribuirea serviciilor administraţiei publice locale de competenţa cărora ţine domeniul comerţului a statutului de agent constatator şi completarea Art. IX al proiectului de lege în cauză cu pct. 4, în următoarea redacţie: „4. Codul Contravenţional se completează cu un articol nou în următoarea redacţie: Articolul 423 . Serviciile administraţiei publice locale de competenţa cărora ţine domeniul comerţului Contravenţiile prevăzute la art. 91 alin.(2), art. 273 pct. 2),4) ,6), 9), 11), 15) art. 274 alin. (2)-(6) şi art. 286 alin. (l)-(4) se constată şi de către serviciile administraţiei publice locale în domeniul comerţului. Au dreptul să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale şefii secţiilor serviciilor administraţiei publice locale de competenţa cărora ţine domeniul comerţului şi adjuncţii lor, specialiştii principali şi superiori ai serviciilor respective. Procesele-verbale cu privire la contravenţii se remit spre examinare organelor afacerilor interne". Totodată, având în vedere prevederile Articolului 22 alin. (3) al Legii nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior "Autoritatea administraţiei publice locale efectuează controale pentru verificarea corespunderii unităţii comerciale cu datele stabilite de autorizaţia de funcţionare" şi completările la Legea nr. 131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, conform căreia autorităţile administraţiei publice locale sunt abilitate cu funcţii de control privind „corespunderea comerciantului cu datele stabilite de autorizaţia de funcţionare", considerăm necesară completarea Articolului 273 cu alin. 15, în următoarea redacţie: „15) necorespunderea unităţii comerciale cu datele stabilite de autorizaţia de funcţionare se sancţionează cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale."	Nu se acceptă. Conform prevedrilor propuse calitatea de agent constatator urmează a fi deținută de organele de interne.
Ministerul Finanţelor (nr.05-17/26 din 29.05.2014)
La art. I – Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior: 1) La pct. 1, cu referire la completările alineatului (3) din art. 2, se propune a fi revizuită inițiativa de exceptare de la prevederile Legii sus-menţionate a activității de turism.	Se acceptă parțial. Conform solicitării Agenția Turismului, exceptările se vor aplica doar în cazul vînzării pachetelor turistice.
2) La pct. 2, la noțiunea „mic comerciant” sintagma „intereselor economice private proprii” se propune a fi substituită cu sintagma „intereselor economice proprii”.	La solicitarea autorităților din noțiunea „mic comerciant” a fost exclus textul „și urmărind în mod exclusiv satisfacerea intereselor economice private proprii”
La noțiunea „loc pentru vînzare”, se propune a fi revizuită redacția acesteia, dat fiind existența în cadrul prevederii a două mențiuni „în cadrul”. Din aceleași considerente, la noțiunea „acordul vecinilor”, cuvîntul „acord” se va substitui cu cuvîntul „consimțămînt”.	Se acceptă.
La noțiunea „zonă comercială”, nu este clar sensul sintagmei „în condiții de concurență relativ omogene” din momentul în care art. 5 al Legii cu privire la comerțul interior, stipulează că, autorităţile administraţiei publice centrale asigură dezvoltarea armonioasă a reţelei comerciale şi a modurilor de distribuţie a produselor şi serviciilor comerciale, oferind condiţii egale de activitate pentru toţi comercianţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. În contextul dat, se propune revizuirea noțiunii de „zonă comercială”.	Se acceptă. Noţiunea de „zonă comercială” se exclude, deoarece nu se utilizează pe parcurs.
Totodată, nu se consideră necesar a include noțiunea „vînzare în pierdere” în conținutul art. 3, întrucît din însăși titlul acesteia este înțeles sensul sau autorii proiectului vor include și noțiunile celorlalte tipuri de vînzări prezentate în proiectul de lege.	Se acceptă. Se exclude noţiunea respectivă din art. 3.
3) La pct. 4, vis-a-vis de modificarea lit. g), alin. (1) din articolul 6, se recomandă revizuirea trimiterii efectuate la art. 11 alin. (3), (4) și art. 15 alin. (5^2) întrucît nu corespunde subiectului invocat în litera g).	Se acceptă.
4) La pct. 5, nu este clar motivul propunerii de excludere a sintagmei „și principiile generale” din titlul alineatului (1) și alineatului (2) al articolului 7, scopul acestei redactări nefiind indicat în nota informativă, fapt pentru care nu se susține.	Nu se acceptă. Scopul proiectului legii este de a stabili cerințe clare și transparente privind desfășurarea activității de comerț. Art.7 stabilește „principii generale” fără a specifica cine trebuie să îndeplinească aceste „principii generale”, care sînt cazurile cînd aceste norme trebuie respectate, care sunt limitele și dimensiunea acestor norme etc. Atragem atenția că cerințele pe care trebuie să le respecte comercianții sînt stabilite de Capitolul V din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerţul interior. Dacă sînt necesare cerințe suplimentare privind desfășurarea activității de comerț, atunci acestea urmează să fie incluse în Capitolul V.
Suplimentar menționăm că, luînd în considerare propunerea de completare a art. 7 cu litera d) comerțul cash and carry, se consideră oportună includerea unui nou articol în capitolul III „Desfășurarea activității de comerț” al Legii cu privire la comerțul interior, prin care vor fi stabilite cerințele specifice pentru forma dată de comerț și alte aspecte necesare a fi reflectate, inclusiv faptul că: - comerţul de produse alimentare şi nealimentare se desfăşoară pe bază de autoservire, permiţînd clientului alegerea mărfii şi punerea ei în cărucior în vederea cumpărării; - clienţii sînt persoane fizice şi persoane juridice; - toţi clienţii sînt înregistraţi în baza de date electronică, ţinută de comerciantul vînzător, în care se înregistrează în mod corect şi complet toate operaţiunile încheiate cu fiecare client. După înregistrarea în baza de date, clientului i se eliberează o legitimaţie de acces cu fotografie ce nu va fi transmisibilă; - accesul în cadrul suprafeţelor de vînzare este permis numai persoanelor care deţin legitimaţie de acces; - scopul achiziţionării produselor este utilizarea acestora pentru uzul personal (consum final) sau pentru prelucrarea, revînzarea lor către alţi comercianţi/utilizatori profesionali ori colectivi etc.	Nu se acceptă. Toate criteriile propuse (autoservire, legitimaţie de acces, baza de date, persoane fizice şi juridice, scopul vînzării) sunt prevăzute în definirea noţiunii „cash and carry” în art. 3.
5) La pct. 6, nu este clar raționamentul pentru care art. 8 și art. 9 al Legii cu privire la comerțul interior sunt comasate într-un articol nou „comerțul cu produse”, din momentul în care art. 7 al Legii prenotate stabilește expres formele principale ale comerțului (cu ridicata, cu amănuntul, serviciile comerciale, inclusiv alimentația publică, precum și comerțul cash and carry).	Art. 7 „Comerţul cu amănuntul” şi art. 8 „Comerţul cu ridicata” se propun a fi comasate într-un articol, deoarece principiile generale de desfăşurare a acestor forme de comerţ, inclusiv comerţul cash and carry sunt practic identice (respectarea tehnologiei comerciale: recepţie, păstrare, comercializare). Ulterior, prin acte guvernamentale se vor desfăşura normele primare cu unele particularităţi.
De asemenea, prin redactarea alineatului (2) din articolul 8 au fost omise un șir de reguli specifice stabilite pentru comerțul cu ridicata și comerțul cu amănuntul, cum sunt: - existenţa unor încăperi de depozitare dimensionate şi dotate tehnic, corespunzătoare volumului şi naturii produselor stocate. În cazul comercializării produselor alimentare, unitatea comercială dispune, după caz, de utilaj frigorific, iar în cazul activităţii de prelucrare (ambalare) a produselor – de utilajul corespunzător acestor activităţi; - respectarea cerinţelor tehnice privind vecinătatea locurilor de depozitare şi expunere a mărfurilor; - gestionarea stocurilor de mărfuri – soluţionarea problemelor tehnice specifice profilului de comerţ (metode de stocaj, dispuneri spaţiale, expunerea mărfurilor); - asigurarea condiţiilor specifice de păstrare şi comercializare a unor mărfuri etc. În contextul dat, se consideră necesar argumentarea excluderii prevederilor respective, concomitent cu revizuirea regulilor de desfășurare a comerțului cu ridicata și cu amănuntul.	Vezi argumentele pct. precedent. Toate aceste reguli sunt prevăzute de proiect, art. 8 „Comerţul cu produse”: dotarea tehnică a unităţilor comerciale, respectarea regulilor de comercializare (asigurarea sortimentului de produse, respectarea vecinătăţii produselor, etc.)
Totodată, evidențiem faptul că, potrivit redacției actuale a alineatului (4) din art. 8 al Legii, lit. j) stabilește că, licenţele necesare pentru comerţul combinat (conform propunerilor – comerțul cash and carry) corespund cu licenţele pentru comerţul cu ridicata. În proiectul elaborat de autori aceste mențiuni nu se regăsesc, motiv pentru care nu este clar în baza la care licențe este permis comerțul cash and carry. Astfel, se consideră necesar luarea în considerare a aspectelor enunțate anterior și efectuarea clarității în acest sens.	Actual, norma prevăzută în alin. (4) este una declarativă, deoarece toţi comercianţii potrivit Legii date, inclusiv şi cei care practică comerţ cash and carry dispun de autorizaţii de funcţionare eliberate de AAPL. Licenţierea activităţilor din comerţ se efectuează conform prevederilor Legii nr. 451 / 2002.
6) La pct. 8, vis-a-vis de excluderea literei a) din alineatul (2) al articolului 10 și, la pct. 9 – a literei b) din alineatul (2) al articolului 11, nu este clar raționamentul modificărilor respective, din momentul în care nota informativă la proiect nu conține argumente în acest sens.	Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 21^5 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.
7) La pct. 11: - la alin. (3) art. 13 din redacţia propusă, se consideră oportun a menține obligativitatea de absolvire a unui curs în materie de igienă pentru comercianții care comercializează bunuri sau servicii în cadrul unităților de alimentație publică;	Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 21^5 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.
- la alin. (4) lit. b) art. 13, sintagma „să ceară” se va substitui cu sintagma „să solicite” și în continuare după text, precum și în toate cazurile în care a fost utilizată sintagma respectivă.	Se acceptă.
Concomitent, nu este clar de ce autorii proiectului propun excluderea sintagmei „a unității comerciale” din litera c), alineat (6) al art. 13, dacă alin. (2), art. 14 al Legii cu privire la comerțul interior stabilește că autorizaţia de funcţionare se eliberează comerciantului pentru fiecare unitate comercială separat, în baza unei cereri depuse la autoritatea administraţiei publice locale.	Se acceptă.
8) La pct. 12: - la alin. (2^2) din art. 14 din redacţia propusă, nu este clar raționamentul pentru care a fost exclusă din setul de acte care urmau a fi atașate la cererea de eliberare a autorizației de funcționare, prevederea: „acordul administratorilor zonei de vînzare, obţinut conform prevederilor legale în vigoare, pentru desfăşurarea comerţului în aeroporturi, gări, staţii şi alte zone publice”. Respectiv autorii proiectului vor revizui inițiativa dată, vor include în setul de acte acordul administratorilor zonei de vînzare sau vor argumenta excluderea acestei prevederi;	Nu se acceptă. La desfășurarea activității de întreprinzător, comercianții utilizează diverse acte și documente de ordin administrativ, civil, coporativ etc. La eliberarea unui act permisiv, autoritatea publică solicită și verifică acele documente care sînt strict necesare pentru aceste atribuții. Acordul administratorului zonei de vînzare este un act civil între comerciant și entitatea care oferă spațiul în cadrul căruia se desfășoară activitatea de comerț. Un astfel de act nu vizează în mod direct procedura de autoritare și nu trebuie să fie solicitat de autoritatea publică locală care emite autorizația de funcționare. Atragem atenția că conform art.13 alin.(2) al proiectului legii „Autorizaţia de funcţionare eliberată comerciantului nu confirmă dreptul titularului autorizaţiei de a deţine în proprietate, posesiune și/sau utilizare încăperea sau spaţiul în care este amplasată unitatea comercială, comerciantul urmînd a deţin actele necesare care îi oferă aceste drepturi”.
- la redacţia propusă a alin. (4) la art. 14, nu este clar din ce considerent nu a fost menținută varianta actuală a alineatului și care va fi procedura în cazul reamplasării unității comerciale sau extinderii activității de comerț.	Se acceptă menținerea art.14 alin.(4). În cazul reamplasării nu este necesară o procedură suplimentară, dat fiind că se aplica procedura standardă.
La textul alineatului (4^4), lit. a) din pct. 12 al proiectului, autorii vor revizui referințele făcute la alineatele indicate și vor exclude referința alineatului (2^2) întrucît este prevăzută ulterior, iar sintagma „după caz” se va exclude ori va fi amplasată corespunzător.	Se acceptă.
De asemenea la litera b), alin. (4^4), după sintagma „alin. (2^2)” se va include sintagma „(2^3)”.	Se acceptă.
Concomitent, la substituirea propusă pentru alineatul (5) din art. 14 se vor ajusta referințele la alineatele cuvenite conform modificărilor operate în proiectul legii.	Se acceptă.
9) La pct. 13: - la art. 15, alin. (2), litera a), sintagma „Î.S. „Registru” se va substitui cu sintagma „Î.S. „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”, precum și în textul proiectului de lege unde este utilizată sintagma respectivă. Totodată, menționăm că, în textul literei a) se regăsesc mențiunile „după caz” și „în toate cazurile” fapt care creează confuzie nefiind clar în ce cazuri se consultă datele din Registrul de stat al populației deținut de Î.S. „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”;	Se acceptă.
- la alin. (4) din redacţia propusă se consideră necesar a specifica termenul de valabilitate a autorizației de funcționare pentru unitățile comerciale care vînd mărfuri alimentare, inclusiv cu sortiment mixt și pentru unitățile de alimentație publică ce dețin titlu de proprietate, reieșind din impactul social pe care îl pot avea aceste unități în caz de nerespectare a legislației în vigoare.	Termenul de valabilitate al acestor unități este stabilit de lit.a). În cazul în care comerciantul încalcă legislația, față de acesta se vor aplica penalizățile de rigoare, implicit retragerea autorizației de funcționare, indiferente de termenul de valabilitate a autorizației. Includerea unui termen limitat de valabilitate a autorizației este lipsită de necesitate și servește doar ca pîrgie de a impune comerciantul să efectueze vizite la autoritatea publică locală în vederea solicitării și primirii unei noi autorizații. Atragem atenția că în practică, cca.90% din autorizații se emite pe un termen de un an, astfel întreprinzătorii sunt impuși anuală să reînoiască autorizația de funcționare. Stabilirea unui termen limitat de valabilitate a autorizației nu este necesar din următoarele considerente: pe întreaga durată de valabilitate a autorizației, conform Codului fiscal, comerciantul va achita anual taxa pentru unitățile comerciale pe durata valabilității autorizației (inclusiv în cazul în care autorizația e emisă pe termen nelimitat). Astfel, autoritățile vor cunoaște că unitatea comercială există și activează. Iar în cazul în care comerciantul nu desfășoară activități, el va fi pus în situația să solicit retragerea/suspendarea autorizației de către autoritatea publică locală – în caz contrar comerciantul va fi obligat să achite taxele respective; pe întreaga durată de valabilitate a autorizației, autoritățile de control vor supraveghea și realiza atribuții de control a comerciantului și unității comerciale, fapt ce va garanta corespunderea cu prevederile legislației.
- la alin. (5) se propune a indica în autorizația de funcționare eliberată comerciantului categoria de încadrare conform nomenclatorului tip al unităților comerciale aprobat de Guvern, în condițiile alin. (3) din art. 8 inclus în proiectul legii.	Se acceptă.
- la alin. (5^2) propus spre includere în conținutul art. 15, se va revedea referința făcută la art. 14 alin. (2^2) și se va substitui cu referința „art. 14 alin. (2^1), lit. i)”.	Se acceptă.
10) La pct. 14: - la alin. (1), lit. d) art. 16, autorii proiectului vor face referință la documentul de politici relevant care indică asupra amplasării unității comerciale care desfășoară activitate în domeniul jocurilor de noroc, întrucît Legea nr. 285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc nu include prevederi care ar reglementa acest fapt. Din considerentul dat, va fi revizuită și litera g), alin. (4), art. 22, prezentată la punctul 21 al proiectului. Nu în ultimul rînd menționăm că, conform art. 14 al Legii prenotate, autorităţile administraţiei publice locale pot impune restricţii în ceea ce priveşte amplasarea şi regimul de lucru al sălilor de joc din teritoriul lor;	Se acceptă.
- la art. 16, alineat (2), se consideră necesar a specifica în cît timp de la depunerea cererii se stabilește refuzul de eliberare a autorizației. De asemenea, la alin. (3) cuvîntul „eliberare” se va substitui cu cuvîntul „solicitare”.	Se acceptă. Completările au fost incluse la art.15 alin.(2) al proiectului legii.
11) La pct. 15 se consideră oportun a include prevederile indicate la literele a)-d) din alin. (1), art. 17 din varianta originală a Legii cu privire la comerțul interior, în conținutul art. 22 alin. (4) redactat de către autorii proiectului.	Se acceptă parțial: art.17 alin.(1) lit.c) din varianta originală a legii este echivalent art. 22 alin.(4) lit.a) din proiectul legii propuse; art.17 alin.(1) lit.d) varianta originală este echivalent art. 17 alin.(2) lit.a) din proiectul legii propuse; art.17 alin.(1) lit.a) și b) din varianta originală nu necesită a fi menținute în opinia noastră. Indiferent de faptul dacă comerciantul desfășoară sau nu activitate de comerț, comerciantul va achita taxele locale prespective, dacă deține autorizați de funcționare. Ca urmare, este irelevant ca autoritatea administrației publice locale să aplice carevă măsuri de penalizare în cazul în care comerciantul nu desfășoară activități de comerț pe perioada valabilității autorizației de funcționare
Suplimentar, la alin. (2^1) propus spre includere în art. 17, urmează a fi revăzută sintagma „ordinea publică”, întrucît acest fapt se asigură de către Ministerul Afacerilor Interne.	Se acceptă.
12) La pct. 16: - la art. 17^1, alin. (2) se consideră oportun a indica conform cărui model se va depune cererea de reperfectare a autorizației, iar sintagma „art. 14 alin. (2^2) și alin. (3^1)” se va substitui cu sintagma „art. 14 alin. (2^2), alin. (2^3) și alin. (3^1)”;	Se acceptă.
- la art. 17^3, alin. (4), sintagma „actului permisiv” se va substitui cu sintagma „autorizației de funcționare” și, similar cererii de reperfectare, se va concretiza, dacă este necesar, conform cărui model se completează cererea de eliberare a duplicatului.	Se acceptă.
Totodată, se va indica dacă la eliberarea duplicatului autorizației de funcționare se stabilește o taxă sau se eliberează gratuit;	Se acceptă. Conform art.17^3 alin.(3) al proiectului propus „Autoritatea administraţiei publice locale nu este în drept să perceapă plăţi pentru eliberarea, perfectarea, reperfectarea, suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare”
- la art. 17^4, se propune excluderea alin. (1) şi (2) reieşind din considerentele că, scopul Legii în cauză constă în stabilirea cadrului juridic corespunzător desfăşurării activităţilor de comerţ, iar reglementările ce vizează aspectele fiscale se regăsesc în Codul fiscal şi, respectiv, în legile pentru punerea în aplicare a titlurilor respective ale Codului fiscal. Astfel, avînd în vedere argumentele menţionate, urmează a fi modificată denumirea articolului şi conţinutul alin. (3). Totodată, se menţionează că, prin intermediul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 47 din 27 martie 2014, taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor a fost anulată.	Se acceptă parțial. Proiectul legii a fost ajustat la prevederile Codului fiscal, avîndu-se în vedere modificările și completările efectuate conform Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 47 din 27 martie 2014. Nu se acceptă excluderea alin.(1) și (2). Proiectul legii nu reglementează taxele pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii. Art. 17^3 alin. (1) şi (2) face referință la legislația fiscală. În acest mod se stabilește că comercianții vor achita doar aceaste taxe, însă se interzice perceperea unor alte taxe la eliberarea, perfectarea, reperfectarea, suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare. În lipsa art. 17^3 se va ajunge la situația actuală în care unele autorități publice locale aprobă taxe „pentru reperfectarea autorizației”, deși Legea nr.231 stabilește că autorizația de funcționare se eliberează gratuit.
Concomitent, autorii proiectului vor revizui numerotarea articolelor incluse după art. 17, precum și corectitudinea referințelor efectuate pe întreg textul proiectului elaborat la articolele 17^1-17^4.	Se acceptă.
13) La pct. 19: - la art. 21^2, alin. (6), se propune a substitui sintagma „de a modifica” cu sintagma „să modifice”, în vederea prezentării unei formulări laconice a textului normei incluse;	Se acceptă.
- art. 21^6, alin. (3) sintagma „mutatis mutandis” se va exclude;	Se acceptă.
- la art. 21^8, se va revizui numerotarea alineatelor, precum și referințele efectuate în conținutul alineatului (1).	Se acceptă.
14) La pct. 20: - la art. 21^9, alin. (1), va fi revizuită numerotarea literelor incluse, precum și numerotarea tuturor articolelor incluse în capitolul V^1 „Practici Comerciale”. La alin. (2) a prezentului articol se propune de substituit sintagma „în pierdere” cu sintagma „sub costul acestora”. La alin. (5) se propune excluderea sintagmei „şi se reflectă în actele contabile”, dat fiind faptul că în conformitate cu art. 17 alin. (1) al Legii contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, deţinerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de provenienţă a acestora şi a faptelor economice fără documentarea şi reflectarea acestora în contabilitate se interzic. Respectiv, sintagma nu trebuie menţionată, existînd prevederile generale în Legea contabilităţii;	Se acceptă.
- la art. 21^10, alin. (6) din redacţia propusă se propune excluderea sintagmei „care este obligat să justifice cu documente legale provenienţa produselor respective”, dat fiind faptul că prevederile respective sunt menţionate în art. 19 alin. (1) şi 20 al Legii contabilităţii nr. 113 din 27.04.2007;	Se acceptă.
- la art. 21^11 „Vînzarea de soldare”, alin. (3) se propune reducerea perioadelor de soldări cu 1 lună sau 0,5, întrucît reieșind din capacitatea unităților de comerț existente în Republica Moldova perioade promoționale pentru 2,5 luni nu se petrec. Suplimentar, autorii proiectului, la alineatul (7) fac referință la anexa nr. 6 pentru vizualizarea formularului listei de inventar pentru mărfurile propuse pentru soldare, fapt care nu s-a constatat, anexa nr. 6 fiind reprezentată de modelul autorizației de funcționare pentru comerciant, formularul listei nefiind inclus în proiectul Legii elaborat. Astfel, se va urmări prezentarea formularului în anexa nr. 8 și menționarea acestui fapt la alineatul (7) din art. 21^11;	Nu se acceptă micşorarea perioadelor de soldare, acestea au fost stabilite prin prisma practicii internaţionale. Formularul listei de inventar pentru vînzările de soldare va fi prezentat în anexă.
- la art. 21^11 „Vînzările efectuate în magazinele de fabrică sau depozit de fabrică”, care conform numerotării urmează a fi 21^12, menționăm că, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 931 din 08 decembrie 2011 cu privire la desfășurarea comerțului cu amănuntul, nu a fost regăsită noțiunea de „depozit de fabrică”. În contextul dat, se propune revizuirea articolului respectiv vis-a-vis de utilizarea noțiunii enunțate sau substituirea acesteia cu noțiunea de „magazin-depozit”;	Se acceptă.
- la art. 21^12, se propune a menționa că, vînzările promoționale au loc cu ocazia anumitor evenimente, cum ar fi: sărbători sezoniere/naționale, aniversări, deschiderea unității comerciale etc.	Se acceptă.
Totodată, considerăm necesar, includerea în conținutul capitolului V^1 „Practici Comerciale” a prevederilor (articolelor) caracteristice fiecărui tip de vînzare cu preț redus: vînzări ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, după ce evenimentul a trecut, iar produsele respective nu mai pot fi vîndute în condiții normale; vînzări ale produselor care într-o perioadă de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vîndute, precum și celelalte tipuri pentru care nu au fost stabilite cerințe specifice.	Pentru respectivele tipuri de vînzări nu se impun norme specifice de desfăşurare, cu excepţia regulilor de indicare şi comunicare a preţurilor la vînzările cu preţ redus (art. 21^16).
- art. 21^15 se propune a fi suplinit cu următoarele prevederi: „Loteriile publicitare nu necesită obţinerea unei licenţe pentru desfăşurarea activităţii în domeniul jocurilor de noroc. Simpla declaraţie a agentului economic sau a organizatorului care realizează acest gen de loterii nu poate constitui temei pentru calificarea unei activităţi sau promoţii ca fiind loterie publicitară. Loteriile publicitare care conţin elementele specifice sau care constituie prin efectele produse o formă a unor loterii obişnuite urmează a fi licenţiate în conformitate cu legislaţia în vigoare (sub sancţiunea ca întreg fondul de cîştiguri să fie făcut venit la bugetul de stat). Un tarif telefonic sau un serviciu de mesagerie va fi considerat ca fiind achiziţionat la un preţ normal dacă taxa preluată cu ocazia participării nu va depăşi cel mai mic preţ pentru asemenea gen de operaţiune în cadrul serviciilor de telefonie prestate participantului (indiferent de faptul că operatorul percepe în cadrul altor pachete, tarife mai mari)”.	Se acceptă.
- la art. 21^16 se propune concretizarea documentelor justificative care vor atesta veridicitatea preţului de referinţă, deoarece în unităţile de comerţ contabilitatea preţurilor poate fi ţinută conform diferitor metode alese de entitate, cu specificarea acesteia în politicile sale contabile. Totodată, se consideră inoportun efectuarea precizărilor cu privire la semnificația prețului de referință în conținutul alin. (1) și alin. (5) lit. a), dat fiind faptul că semnificaţia acestui termen este explicată în pct. 2 al prezentului proiect de lege prin modificările propuse la art. 3 al Legii cu privire la comerţul interior.	Se acceptă.
Totodată, se recomandă aplicarea unei abordări unice în ceea ce priveşte utilizarea sintagmelor „documente legale justificative”, „documente justificative legale”, „documente legale care justifică” în punctul dat, prin înlocuirea acestora cu sintagma „documente justificative”.	Se acceptă.
15) La pct. 21: - la art. 22, alin. (1), după cuvintele „economico-financiar” din redacţia propusă se propune de înlocuit sintagma „se substituie” cu sintagma „se completează”, iar sintagma „iar în final se completează cu cuvintele „şi se efectuează în conformitate cu prezenta lege şi Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător” se propune de exclus, dat fiind faptul că art. 1 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 prevede expres că dispoziţiile prezentei legi nu se extind asupra controalelor efectuate în domeniile fiscal, vamal şi financiar (bancar şi nebancar).	Se acceptă.
- modificările propuse la alin. (2) se propune a fi expuse în următoare redacţie: „sintagma „şi de colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne” se substituie cu sintagma „, iar controlul fiscal - de către Serviciul Fiscal de Stat din subordinea Ministerului Finanţelor”;	Art.22 a fost modificat.
- la alin. (3), litera f), sintagma „în lit. a)-f)” se va substitui cu sintagma „în lit. a)-e)”. Suplimentar, după textul literei f) din alineatul (3) se vor include mențiunile: „se completează cu alin. (4) cu următorul conținut” și în continuare după text.	Se acceptă.
16) La pct. 24, sintagma „anexele nr. 2-5” se substituie cu sintagma „anexele 2-8”, unde în anexa nr. 8 va fi indicat formularul listei de inventar pentru mărfurile propuse pentru soldare, conform articolului 21^11 „Vînzarea de soldare”.	Se acceptă.
La art. III – Legea nr. 835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului 1) La pct. 1, se consideră necesar excluderea sintagmei „alineatul (1)” din motiv că, art. 52 al Legii nr. 835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului nu dispune de alineate.	Se acceptă.
2) La pct. 3, urmează a fi revizuită referința făcută la art. 53 lit. a) și b), întrucît nu corespunde subiectului invocat.	Se acceptă.
La art. IX – Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din octombrie 2008 - la art. 274 alin. (5) se propune excluderea sintagmei „plăţilor care nu sunt incluse în costul de achiziţie a produselor alimentare”, deoarece imediat urmează lista exhaustivă a acestor plăţi, astfel considerăm mai oportună prezentarea concretă a taxelor şi plăţilor fără generalizarea domeniului la care se referă.	Nu se acceptă, deoarece lista dată nu include toate taxe şi plăţile solicitate / practicate de către comerciant.
- la art. 402 din redacţia propusă, sintagma „art. 273 alin. (5) și (5^1)” se substituie cu sintagma „art. 274 alin. (5) și (5^1)”.	Se acceptă.
La art. XI – Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizație a activității de întreprinzător La pct. 1, sintagma „alineatul (4)” se substituie cu sintagma „alineatul (2)”.	Se acceptă.
La art. XII- Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător La pct. 2, redacţia propusă se completează cu excluderea pct. 1 şi 3 din lista organelor abilitate de a iniţia controale şi de a acorda mandate de control în domeniile aferente, dat fiind faptul că art. 1 alin. (4) lit. c) din legea dată prevede expres că dispoziţiile prezentei legi nu se extind asupra controalelor efectuate în domeniul fiscal, vamal şi financiar (bancar şi nebancar).	Nu se acceptă. Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător prevede că dispozițiile legii nu se extind asupra controalelor efectuate în domeniile fiscal, vamal şi financiar. Astfel, prevederile legii nu se aplică în privina modului de efectuare a controlului în domeniile enumerate. În același timp, legea prevede toate autoritățile de control și competența acestor autorități.
La art. XIII – Legea nr. 113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor și a cerințelor generale ale legislației privind siguranța alimentelor Nu se susține excluderea prevederii ce ține de nivelul de cunoștințe al personalului privind normele de igienă, reieșind din specificul și impactul social al activității unităților de alimentație publică.	Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 21^5 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.
Totodată, se consideră necesar revizuirea integrală a textului proiectului de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, în vederea corectării erorilor gramaticale și de ortografie, precum și a numerotării articolelor și alineatelor incluse în textul acestuia.	Se acceptă.
Concomitent, conform art. 20, lit. e) al Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, nota informativă a proiectului de act legislativ include şi actul de analiză a impactului de reglementare, în cazul în care actul legislativ reglementează activitatea de întreprinzător. În cazul în care autorul proiectului nu a elaborat o Analiză a impactului de reglementare, unde să fie dezvăluită oportunitatea adoptării unui nou act legislativ şi reliefat costul şi mai ales beneficiul noilor prevederi, devine imposibilă expunerea asupra necesităţii promovării acestuia. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art.13 al Legii nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 „Cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător”, proiectul în speţă urmează a fi însoţit de Analiza impactului de reglementare, care urmează să fie prezentat grupului de lucru al Comisiei de Stat pentru Reglementarea Activităţii de Întreprinzător. Alte comentarii la prezentul proiect de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, Ministerul Finanţelor nu are.	Se acceptă.