Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor
(nr.01-6/1444 din 08.05.2014)
|
Cu referire la Proiectele de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor propune următoarele modificări şi completări la Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior şi la Legea nr. 221 din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar- veterinară:
- La Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior se propune a modifica şi completa Anexa nr. 4 cu privire la „Lista activităţilor desfăşurate de unităţile comerciale pentru care se eliberează autorizaţii sanitar-veterinare de funcţionare" după cum urmează:
Anexa nr.4
Lista
activităţilor desfăşurate de unităţile comerciale pentru care se eliberează autorizaţii sanitar-veterinare de funcţionare
Clasa CAEM
|
Denumire activitate
|
51.23
|
Comerţul cu ridicata al animalelor vii
|
51.24
|
Comerţul cu ridicata al pieilor brute şi pieilor prelucrate
|
51.32
|
Comerţul cu ridicata al cărnii şi produselor din carne
|
51.33
|
Comerţul cu ridicata al laptelui şi produselor lactate, ouălor, uleiurilor şi grăsimilor
|
51.38
|
Comerţul cu ridicata al altor produse alimentare de origine animala şi vegetală
|
51.46
|
Comerţul cu ridicata al produselor farmaceutice de uz veterinar
|
|
Comerţul cu ridicata al mierii şi produselor apicole
|
|
Comerţul cu ridicata al peştelui şi produselor din peşte
|
|
Comerţul cu ridicata a subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman
|
|
Comerţul cu ridicata a hranei pentru animale
|
|
Comerţul cu amănuntul al animalelor vii
|
|
Comerţul cu amănuntul al pieilor brute şi pieilor prelucrate
|
|
Comerţul cu amănuntul al cărnii şi produselor din carne
|
|
Comerţul cu amănuntul al laptelui şi produselor lactate, ouălor, uleiurilor şi grăsimilor
|
|
Comerţul cu amănuntul al produselor farmaceutice de uz veterinar
|
|
Comerţul cu amănuntul al mierii şi produselor apicole
|
|
Comerţul cu amănuntul al peştelui şi produselor din peşte
|
|
Comerţul cu amănuntul a hranei pentru animale
|
|
Comerţul cu amănuntul al altor produse alimentare de origine animala şi vegetală
|
|
Unităţi de alimentaţie publică
|
|
Se acceptă. Proiectul legii menține obligația comerciantului de a obține autorizația sanitar-veterinară de funcționare în cazul unităților de alimentație publică.
|
- La Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar- veterinară, nu se acceptă excluderea punctului 51 şi modificarea punctelor 48 şi 52 din Anexa nr. 6 la prezenta lege, dat fiind faptul, că unităţile menţionate în acestea fac obiectul controlului sanitar-veterinar de stat şi sunt supuse autorizării sanitar-veterinare, indiferent de implicarea sau neimplicarea obiectelor date în procesul de comerţ.
|
Se acceptă. Punctele 48 și 51 au fost modificate în conformitate cu avizul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Conținutul pct.52 urmează să fie stabilit în dependență de reglementările Uniunii Europene în domeniul siguranței alimentare (a se vedea punctul anterior).
|
|
|
Biroul Naţional de Statistică
(nr.14-05/25 din 12.05.2014)
|
|
Vă comunicăm, că începînd cu ianuarie 2014, în sistemul statistic naţional s-a implementat pe scară largă noua versiune a Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM, rev.2 este plasat pe pagina WEB a BNS la adresa: www.statistica.md la compartimentul formulare şi clasificări).
|
Se acceptă.
|
|
|
Agenţia Turismului
(nr.01-8/381 din 08.05.2014)
|
|
-
În Art. I:
-
În p. 4, art. 6, alineatul 5, litera j) cuvintele „localităţile de interes turistic” se substituie cu cuvintele „ locurile (destinațiile) de interes turistic”.
|
Se acceptă.
|
-
În p. 12, art. 14, alineatul 21, se completează cu litera j), cu următorul conţinut:
„ j) Actul de clasificare - pentru unităţile de cazare”. Conform art.18, alineatul 2) din Legea 352 din 24.11.2006 cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova, „Structurile de primire turistică sînt obligate să obţină de la Agenţia Turismului actul de clasificare.” Experiența dovedește că examinarea condițiilor de care dispune structura de cazare și eliberarea actului de clasificare este oportună a fi efectuată pînă la eliberarea autorizației de funcționare. În caz contrar, avem situația cînd din cele peste 257 de structuri de cazare doar o treime sunt clasificate.
|
Obligativitatea prezentării actului de clasificare duce la situația în care comerciantul este obligat mai întîi să obțină acest act, iar apoi – autorizația de funcționare. O astfel de condiționare este inutilă, iar întreprinzătorul trebuie să decidă de sine stătător, în dependență de modul de organizare a activității, cînd este momentul potrivit pentru obținerea actului de clasificare (înainte sau după obinerea autorizației de funcționare). De menționat, că în lipsa actului de clasificare comerciantul nu va fi în drept să inițieze desfășurarea activității de comerț, iar Codul contravențional prevede sancțiunile respective pentru desfășurarea activităților în lipsa actelor permisive. Ca urmare, obligativitatea de a deține actul de clasificare pînă la obținerea autorizației de funcționare este lipsită de necesitate.
Atragem atenția, că în conformitate cu prevederile propuse la art.13 alin.(3) ale proiectul legii, „autorizaţia de funcţionare nu se suprapune cu licenţele și actele permisive prevăzute de lege, comerciantul fiind obligat să obțină actele în cauză pînă la inițierea activității de comerț”
|
Se include un punct nou în următoarea redacţie: „Din anexa la Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior - „Lista activităţilor de comerţ cu produse alimentare, nealimentare şi de prestări servicii conform Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM)” - se exclude „secţiunea I, Transporturi şi comunicaţii, grupa 63.3 Activităţi ale agenţiilor de voiaj şi ale ghizilor”.
|
Se acceptă.
|
-
După articolul VII se include un articol nou în următoarea redacţie:
„Art. VIII. Legea nr. 352 din 24.11.2006 cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 14-17, art. 40), cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:
- Art.18 se completează cu un alineat nou în următoarea redacție: „5) Agenția Turismului sesizează APL (autoritatea emitentă a autorizaţiei de funcţionare), în cazul constatării nerespectării criteriilor de clasificare, în scopul suspendării sau retragerii autorizaţiei de funcţionare”.
|
Nu se acceptă. Autorizația de funcționare nu interferează cu alte acte permisive, inclusiv actul de clasificare emis de Agenția Turismului. În cazul în care comerciantul nu deține actul de clasificare, acesta nu va putea presta servicii turistice, conform Legii cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova, iar Agenția Turismului urmează să aplice sancțiunile de rigoare conform legislației.
|
Din anexa nr.6 (cazurile în care este necesară autorizația sanitară de funcționare) de exclus hotelurile, taberele pentru tineret și baze turistice, campinguri și alte mijloace de cazare, avîndu-se în vedere că unitățile în cauză sînt supuse supravegeherii de către Agenția Turismului, iar legislația în vigoare stabilește standardele de calitate pe care trebuie să le întrunească comercianții care dispune de astfel de unități.
|
Se acceptă.
De remarcat că anexa nr.6 se referă la activitatea în comerț. În cazul în care autorizația sanitară de funcționare necesită a fi eliberată taberelor pentru tineret și baze turistice, campinguri și alte mijloace de cazare care nu aparțin comercianților, dar unor instituții publice sau sociale (insituții școlare, instituții publice, asociații profesionale etc.) astfel de prevederi urmează a fi incluse în alte acte legislative speciale, dar nu în Legea cu privire la comerțul interior.
|
|
|
Academia de Ştiinţe a Moldovei
(nr.803-08/7 din 12.05.2014)
|
|
În viziunea noastră iniţiativa de diminuare a presiunilor birocratice şi eliminarea constrîngerilor critice din comerţul interior prin optimizarea procedurilor de autorizare în baza principiului "ghişeul unic"este oportună.
|
Se acceptă.
|
|
|
Consiliul Concurenţei
(nr. DJ-08/223-863 din 20.06.2014)
|
|
La art. 211 (4):
potrivit căruia comercianţii sunt obligaţi să aloce cel puţin 30 % din suprafaţa comercială pentru vînzarea produselor alimentare autohtone.
Menţionăm că astfel de norme pot fi stabilite în cazul cînd sunt susţinute de politica statului în domeniu, cu argumentarea corespunzătoare, care urmează a fi inclusă în nota informativă a proiectului. Astfel, considerăm necesar de a argumenta suplimentar necesitatea includerii acestor norme în proiect pentru a se analiza oportunitatea acestora, potenţialul de a denatura concurenţa şi impactul economic.
Totodată, menţionăm că în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, statul urmează să asigure libertatea activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi apărarea drepturilor şi intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor contra practicilor anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale.
|
Se acceptă.
Argumentările respective sunt incluse în AIR.
|
La alin. (2) din art. 219 al pct. 20 din proiect, propunem ca sintagma ”Este interzis oricărui comerciant să ofere sau să vîndă produse în pierdere, cu excepţia vînzărilor promoţionale, precum şi în cazul produselor aflate în pachete de servicii” să fie substituită cu sintagma ,,Vînzările cu preţ redus se pot realiza şi în pierdere, cu excepţia situaţiilor în care au un efect anticoncurenţial, caz în care se aplică prevederile Legii concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012.”, din următoarele considerente.
Potrivit art. 3 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012, preţurile la produse se determină în procesul liberei concurenţe, pe baza cererii şi ofertei.
Astfel, din punct de vedere al concurenței, impunerea unui preţ minim de vînzare nu este niciodată justificată, efectele asupra bunăstării consumatorilor fiind negative.
Vînzarea sub costuri, sub forma practicării preţurilor de ruinare, este deja reglementată şi interzisă de art. 11 alin. (2) lit. e) din Legea concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012. În acest sens, sunt vizate companiile cu poziţie dominantă pe piaţă, care, din poziţia deţinută, pot astfel înlătura concurenţii. Doar o asemenea situaţie poate conduce la afectarea negativă a sistemului concurenţial şi, în final, a consumatorilor.
Forţele pieţei nu ar trebui îngrădite prin reglementări de natură să limiteze, într-un mod sau altul, libertatea relaţiilor comerciale dintre părţi. Doar prin întărirea gradului de concurenţă, prin creşterea intensităţii acesteia şi prin manifestarea puternică a presiunilor concurenţiale pe piaţă, creşte gradul de competitivitate al întreprinderilor, fapt ce conduce la diminuarea preţurilor în piaţă.
|
Se acceptă.
|
În același context, reieșind din motivația expusă anterior, urmează a fi exclusă lit. a) de la alin. (1) al art. 2112, care prevede interzicerea efectuării vînzărilor promoţionale în pierdere.
|
Se acceptă.
|
Recomandăm expunerea lit. b) a alin. (3) din art. 1 al Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior, după cum urmează:
,,încurajarea liberei iniţiative, protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei, asigurarea circulaţiei libere a produselor şi serviciilor comerciale”.
|
Se acceptă.
|
Referitor la modificările ce se intenționează a fi operate la alin. (5) al art. 274 al Codului Contravențional, care prevede sancționarea încălcării de către comerciant a normelor de desfăşurare a vînzărilor cu preţ redus, considerăm necesar de a expune norma dată în sensul prevederii de la art. 2116 din proiect. Astfel, în vederea evitării diverselor interpretări la aplicarea acestei norme, urmează de indicat că se consideră contravenție ”încălcarea de către comerciant a regulilor de indicare şi comunicare a preţurilor la vînzările cu preţ redus”.
|
Se acceptă.
|
Conform art. XII din proiect, tabelul din anexa la Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, se completează cu poziția 34, care stabilește dreptul autorităţilor administraţiei publice locale inclusiv de a iniţia controale în vederea verificării respectării legislaţiei privind plasarea publicităţii exterioare.
De asemenea, reieșind din prevederile art. 364 alin. (51) și art. 400 alin. (1) din Codul Contravențional, Ministerul Afacerilor Interne are competența de a verifica respectarea prevederilor ce țin de difuzarea publicităţii exterioare care nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege.
În acest context, la definitivarea proiectului, autorul urmează să țină cont de prevederile actelor legislative enunțate, în scopul evitării conflictelor de competență dintre autoritățile menționate, la aplicarea normelor în cauză.
|
Se acceptă.
|
Menţionăm că autorii nu au prezentat Analiza impactului de reglementare a proiectului, cerinţă imperativă stabilită de art. 13 din Legea nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, care stabileşte că actul de analiză a impactului de reglementare este parte integrantă a notei informative a proiectului de act normativ, în vederea asigurării respectării drepturilor şi intereselor agenţilor economici
|
Se acceptă.
|
|
|
Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală
(nr.979 din 17.05.2014)
|
|
1. Cu referire la art. I ce ţine de modificarea Legii nr.231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior (Legea nr.231/2010), propunerea de completare a art.2 din această lege cu alin.(3), necesită a fi revăzută, în special, expunerea lit. e), având în vedere reglementările normative în domeniul proprietăţii intelectuale. Astfel, propunem lit. e) de expus în următoarea redacţie: „e) obiectele dreptului de autor şi drepturilor conexe, comercializate de către persoanele fizice, titularii acestora, precum şi drepturile de proprietate intelectuală ce rezultă din activitatea inventivă;”.
|
Se acceptă.
|
Privitor la completarea art.14 al Legii nr.231/2010 (pct.12 al art. I din proiect) cu alineatele (41)-(44), considerăm logică expunerea iniţială a motivelor refuzului de primire a cererii de eliberare a autorizaţiei de funcţionare, fapt după care se va reglementa procedura de înştiinţare privind acest refuz, drept urmare fiind necesară plasarea după alin.(42) a conţinutului din alin.(44), alin.( 43) devenind respectiv alin. (44) şi invers.
|
Se acceptă.
|
La pct.16 al art. I din proiect, prin care se propune introducerea art.171-174 în Legea nr.231/2010, atragem atenţia că sunt doar 3 articole noi, şi, respectiv, urmează a fi rectificată numerotarea acestor articole în 171-173.
|
Se acceptă.
|
Referitor la pct.20 al art. I din proiect, privind completarea Legii nr.231/2010 cu Capitolul V1, la art.219 de corectat numerotarea lit. k) din alin.(1) în lit. j), astfel racordându-se la trimiterea din alin.(4) la alin.(1) lit. j). Tot aici, la art.2112 de exclus numerotarea alineatului, deoarece este constituită dintr-un alineat unic, iar art.2113 necesită a fi modificat redacţional, prin precizarea conţinutului normativ al acestuia şi indicarea condiţiilor de vânzări accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapidă, similar celorlalte articole noi din acest capitol.
|
Se acceptă.
|
La pct.21 al art. I din proiect, prin care se expune în redacţie nouă alin.(3) din art.22 al Legii nr.231/2010, la lit. f) după cuvântul „contravenţiilor” de completat cu cuvântul „prevăzute”. De asemenea, după alin.(3) de indicat că articolul se completează cu alin.(4).
|
Se acceptă.
|
La pct.24 al art. I din proiect, privind completarea Legii nr.231/2010 cu anexele 2-7, propunem titlul anexei nr.2 după cuvântul „funcţionare” de completat cu textul „depusă de comerciant”, iar titlul anexei nr. 3 – de completat, respectiv, cu textul „depusă de micul comerciant”, în scopul delimitării cererilor de eliberare a autorizaţiei de funcţionare. La fel, în titlul anexei nr.6 de completat cu textul „eliberată comerciantului”, iar în titlul anexei nr.7 – cu textul „eliberată micului comerciant”.
|
Se acceptă.
|
2. La art. VI şi VIII din proiect, a se ţine cont la definitivarea lor, că Legile nr.105-XV din 13.03.2003 şi nr.221-XVI din 19.10.2007 au fost republicate, astfel fiind necesară rectificarea izvorului publicării lor.
|
Se acceptă.
|
3. Dat fiind faptul că la art. IX din proiect se propune completarea art.274 al Codului contravenţional, în modificările propuse la art.402 al acestui cod de substituit textul „art.273” cu textul „art.274”.
|
Se acceptă.
|
4. La art. XI din proiect, ce ţine de modificarea art.3 al Legii nr.160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, textul „la alineatul (4)” urmează de substituit cu textul „la alineatul (2)”, având în vedere că textul propus pentru excludere se află la alin.(2) al art.3 şi faptul că art.3 conţine doar trei alineate.
|
Se acceptă.
|
|
|
Primăria mun.Chişinău
(nr.04-114/3019 din 16.05.2014)
|
|
La Art. I. – Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior:
în articolul 2, alineatul (3) de exclus lit. a) şi c), dat fiind faptul că noţiunile de „staţie de alimentare cu combustibil” şi „farmacie” sunt incluse în Nomenclatorul unităţilor comerciale care desfăşoară comerţ cu amănuntul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 931 din 08.12.2011 „Cu privire la desfăşurarea comerţului cu amănuntul”. Totodată, farmaciile comercializează nu doar medicamente, dar şi un sortiment larg de produse cosmetice, parfumerie, hrană pentru copii, apă minerală, sucuri, scutece etc.
|
Se acceptă parțial. Conform art.2 alin.(3) autorizația de funcționarea nu va fi necesară dacă unitatea comercială vinde bunurile stabilite de alin.(3). Pentru a evita interpretările greșit art.2 se completează cu următoarele prevederi:
„Unitățile comerciale stabilite de alin.(3) obțin autorizație de funcționare, dacă suplimentar bunurilor prevăzute de alin.(3) lit.a)-g), au ca obiect de activitate vînzarea unor altor bunuri.”
|
în articolul 3:
- la noţiunea de “unităţi mobile” de exclus cuvântul “pavilioane”, deoarece amplasarea acestora se efectuează în baza deciziei Consiliului municipal Chişinău cu aprobarea darii în exploatare a pavilionului şi stabilirea unor relaţii funciare (titlu, arendă) ;
|
Se acceptă.
|
- şi de inclus cuvintele “autovehicole, autoremorci instalaţii specializate”
|
Se acceptă.
|
- se propune de a completa articolul 3 cu noţiunea de “unitate de prestări servicii”.
|
Nu se acceptă. Conform modificărilor propuse, sintagma „activitate de comerț” se referă la activitatea de vînzare a bunurilor și/sau de prestare a serviciilor, iar sintagma „unitate comercială” se referă la unitățile care vînd bunuri și/sau prestează servicii.
Includerea unei noțiuni separate pentru „unitățile de prestări servicii” nu este necesară, dat fiind că Legea cu privire la comerțul interior nu prevede particularități specifice pentru unitățile care prestează servicii.
|
în Articolul 6
Deoarece se clasifică după tip nu doar unităţile de alimentaţie publică, dar şi unităţile de comerţ (magazin, supermagazin, hipermagazin, depozit, secţie, centru comercial, casă de comerţ, magazin mixt, magazin - depozit, magazin specializat, hală etc. ), conform Nomenclatorului unităţilor comerciale care desfăşoară comerţ cu amănuntul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 931 din 08.12.2011 “Cu privire la desfăşurarea comerţului cu amănuntul”, dar şi unităţile de prestări servicii (frizerie, salon cosmetic, cabinet cosmetic, atelier auto, staţie de reparaţie auto, centru de deservire auto etc.), se propune ca
- alineatul (1) lit. g) să fie expus în următoarea redacţie:
“g) stabilesc tipologia unităţilor ce comercializează produse şi servicii”.
|
Se acceptă.
|
Este de neînţeles faptul excluderii din lege a unor principii generale de desfăşurare a activităţii de comerţ şi de prestare a serviciilor, cum ar fi necesitatea prezenţei unei forţe de muncă profesioniste în domeniul comerţului cu amănuntul şi a celor ce urmează să presteze servicii. Astfel, se subînţelege că nici în domeniul prestărilor de servicii (frizerie, cosmetologie, reparaţii, traduceri, curăţătorii chimice şi alt spectru larg de servicii) nu este obligatoriu ca „forţa de muncă ce urmează să presteze servicii” să fie specialişti cu studii profesioniste în domeniul practicat, nici pentru lucrătorii din comerţ nu este necesară pregătirea profesională.
Pornind de la cele expuse, propunem:
- Articolul 8 alineatul (2) să fie completat cu lit. e) în următoarea redacţie:
“e) deţinerea pregătirii speciale în domeniu şi respectarea eticii profesionale”;
|
Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.
|
- Din aceleaşi considerente, propunem ca în pct.8 al proiectului, cu referinţă la Art. 10, să fie exclusă sintagma „alineatul (2), litera a) se exclude”;
|
Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.
|
în Articolul 11, de exclus sintagma „alineatul (2), litera b) se exclude”;
|
Nu se acceptă. Autorizarea sanitară a unităţilor de alimentaţie publică de către Centrului Naţional de Sănătate Publică, Centrele raionale sau municipale de sănătate publică se suprapune cu funcțiile și atribuțiile Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, fapt ce contravine art.4 alin.(4) din Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
|
la Articolul 12 alineatul (21) după cuvintele „regulamentul pieţei” de conpletat cu sintagma „coordonat cu autoritatea APL”, în continuare după text;
|
Nu se acceptă. Regulamentul-tip de funcţionare a pieţelor este stabilit prin Hotărîrea Guvernului nr.955 din 21.08.2004. Activitatea piețelor este reglementată de art.12 din Legea cu privire la comerțul interior și alte reglementări aplicabile. Astfel, Regulamentul pieței trebuie să corespundă acestor reglementări, fără a fi necesară o coordonare suplimentară cu autoritatea administraței publice locale.
|
la Articolul 13, alineatul (6), litera a) sintagma „- în cazul unităţilor de alimentaţie publică” să se excludă, deoarece pregătirea profesională este necesară nu doar în alimentaţia publică.
|
Se acceptă. Proiectul legii a fost completat cu obligația deținerii pregătirii profesionale și în alte cazuri ce implică activități de risc. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.
|
Dat fiind faptul că în Extrasul din Registrul de stat al persoanei juridice, eliberat de către Camera Înregistrării de Stat, sunt indicate activităţile de comerţ ale agentului economic, considerăm inoportun şi nerezonabil de a indica şi în autorizaţia de funcţionare a unei unităţi comerciale concrete o informaţie inutilă cum ar fi „activitatea de comerţ şi codul respectiv conform CAEM”. Astfel, la articolul 14 alin. (21) considerăm necesar de a modifica lit. b) în următoarea redacţie:
„b) sortimentul mărfurilor preconizate pentru comercializare sau serviciilor prestate (se indică separat comercializarea băuturilor alcoolice şi a articolelor din tutun)”;
|
Se acceptă parțial. La articolul 14 și alte articole a fost adăugat textul:
„sortimentul mărfurilor preconizate pentru comercializare sau serviciilor prestate (se indică separat comercializarea băuturilor alcoolice şi a articolelor din tutun)”.
În același timp, menținerea în cerere a informației privind codul CAEM este necesară din următoarele considerente:
1. conform Codului Civil, persoanele juridice pot desfășura activități care nu sînt prevăzute statutul acesteia, și respectiv nu sînt indicate în Extrasul eliberat de CÎS;
2. extrasul eliberat de CÎS stabilește activitățile ce pot fi desfășurate de o persoană juridică; iar în cadrul unei unitări comerciale a perosanei juridice pot fi desfășurate toate sau doar o parte din activitățile indicate în extras;
3. indicarea codului CAEM în cerere va permite operativ de a stabili dacă genul de activitate desfășurat de unitatea comercială este prevăzut de anexele la Legea cu privire la comerțul interior.
|
Articolul 14 alin.(22) să fie completat cu lit. g) şi h) în următoarea redacţie:
“g) documentul ce confirmă dreptul de proprietate sau de locaţiune asupra unităţii comerciale;
h) procesul-verbal de recepţie finală a pieţei – în cazul solicitării autorizaţiei de funcţionare pentru pieţe”;
|
Nu se acceptă. Proiectul propus (art.13 alin.(2)) prevede că autorizaţia de funcţionare eliberată comerciantului nu confirmă dreptul titularului autorizaţiei de a deţine în proprietate, posesiune și/sau utilizare încăperea sau spaţiul în care este amplasată unitatea comercială, comerciantul urmînd a deţin actele necesare care îi oferă aceste drepturi. Suplimentar, conform modificărilor propuse la art.15 alin.(2) lit.b), autoritatea administraţiei publice locale va verifica datele privind adresa unităţii comerciale sau locul pentru vînzare se verifică prin accesarea datelor din resurselor informaţionale deţinute de Î.S. “Cadastru”.
Respectiv, prezentarea documentului ce confirmă dreptul de proprietate sau de locaţiune asupra unităţii comerciale este lipsită de necesitate.
La fel, procesul-verbal de recepţie finală a pieţei nu poate fi prevăzut de lege, avînd în vedere că în prezent Parlamentul examinează un proiect de lege privind excluderea din actele legislative de a procesului-verbal de recepţie finală.
|
în Alineatul (23), sintagma „se anexează actul“ de substituit cu sintagma “se anexează copia actelor” şi în continuare după text.
|
Se acceptă.
|
Alineatul (23) să se completeze cu următorul alineat:
“(2) licenţa pentru activitate în domeniu (pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii care practică activităţi supuse licenţierii, conform legislaţiei în vigoare);
|
Nu se acceptă. Obligativitatea prezentării copiei licenței duce la situația în care comerciantul este obligat mai întîi să obțină licența, iar apoi – autorizația de funcționare. O astfel de condiționare este inutilă, iar întreprinzătorul trebuie să decidă de sine stătător, în dependență de modul de organizare a activității, cînd este momentul potrivit pentru obținerea licenței (înainte sau după obinerea autorizației de funcționare). De menționat, că în lipsa licenței comerciantul nu va fi în drept să inițieze desfășurarea activității de comerț, iar Codul contravențional prevede sancțiunile respective pentru desfășurarea activităților în lipsa licenței. Ca urmare, obligativitatea de a deține licența pînă la obținerea autorizației de funcționare este lipsită de necesitate.
Atragem atenția, că în conformitate cu prevederile propuse la art.13 alin.(3) ale proiectul legii, „autorizaţia de funcţionare nu se suprapune cu licenţele și actele permisive prevăzute de lege, comerciantul fiind obligat să obțină actele în cauză pînă la inițierea activității de comerț”
|
La Articolul 15, alineatul (2), litera c) de exclus;
|
Nu se acceptă. Art.15 alin.(2) lit.c) descrie mecanismul de aplicare a ghișeului unic de către autoritățile administrației publice locale.
|
La Articolul 15, alineatul (4), literele a)-e) vor avea următorul cuprins:
“a) pe un termen de 5 ani - pentru unităţile comerciale şi /sau de prestări servicii amplasate în spaţii proprietate privată;
b) pe durata contractului de locaţiune - pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii amplasate în încăperi închiriate;
c) pentru gherete şi pavilioane – pe un termen de 3 ani sau, la solicitarea comerciantului, pe un termen mai mic;
d) pentru unităţile de comerţ ambulant - pe un termen de până la 1 an”;
e) pentru autorizaţiile de funcţionare eliberate micilor comercianţi – pe un termen de 3 luni sau, la solicitarea comerciantului, pe un termen mai mic.”;
|
Nu se acceptă. Stabilirea unui termen de valabilitate pentru autorizația de funcționare este lipsită de necesitate, dar care implică cheltuieli și timp pentru comerciant. Un astfel de termen reprezintă doar o pîrgie de a obliga comerciantul să interacționeze cu autoritățile administrației publice locale și să re-obțină periodic (de regulă, anual) autorizație de fucționare. Remarcăm, că după obținerea autorizației, comerciantul este obligat să achite o taxă anuală, care va permite identificarea unităților comerciale viabile și celor care nu mai desfășoară activități de comerț.
În același timp, conform modificărilor propuse, autorizațiile de funcționare pentru unități comerciale care desfășoară activitiăți cu caracter provizoriu (comerțul ambulant, micul comerciant) vor fi eliberate pe un termen de valabilitate limitat.
|
La Articolul 16
- Alin. (1) lit. d) de expus în următoarea redacţie:
“d) amplasarea unităţii comerciale în locul stabilit de comerciant contravine prevederilor deciziei autorităţii administraţiei publice locale privind restricţiile la amplasarea unităţilor ce practică jocuri de noroc stabilite conform Legii nr. 285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc – în cazul desfăşurării activităţii de comerţ legate de jocurile de noroc şi pariuri;”
|
Se acceptă.
|
- să se excludă alineatele e) şi f), dat fiind faptul că în cazul în care comercializarea băuturilor alcoolice şi/sau a articolelor din tutun contravine legislaţiei în vigoare – autoritatea administraţiei publice locale nu acordă dreptul de a comercializa aceste grupuri de mărfuri, dar nu închide întreprinderea (prin neeliberarea autorizaţiei). Totodată, este imposibil de a stabili că amplasarea unităţii comerciale contravine legislaţiei în vigoare fără verificarea la faţa locului.
|
Se acceptă parțial. Punctele e) și f) prevăd că autoritatea administrației publice locale nu va elibera autorizații de funcționare în cazul în care comerciantul sau unitatea comercială nu întrunește cerințele stabilite de Legea nr.1100-XIV din 30 iunie 2000 cu privire la fabricarea și circulaţia alcoolului etilic și a producţiei alcoolice sau Legea nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 cu privire la tutun și articolele din tutun.
În caz contrar, dacă punctele e) și f) vor fi excluse, autoritatea administrației publice locale va fi obligată să emite autorizații de funcționare în cazul în care comerciantul/unitatea comercială nu corespunde legilor menționate.
|
La Articolul 171 alin. (3) de exclus;
|
Se acceptă parțial. Acordul vecinilor are destinața de a proteja proprietarii de apartamente în blocuri locative de incomoditățile pe care le poate provoca o unitate comercială (nivel înalt al sunetului și vibrației, ocuparea spațiilor de parcare și zonelor adiacente, flux mare de persoane etc.). În cazul în care vecinii vor acorda un astfel de acord, aceștia își vor accepta consecințele posibile în legătură activitatea pe care o va desfășura unitatea comercială în cauză. Unii comercianți ar putea comunica vecinilor că desfășoara unele activități care incomodități minore vecinilor, pentru a obține acordul acestora. Însă ulterior, în temeiul acestui acord, comercianul în cauză ar putea solicita o autorizație care presupune desfășurarea unor alte activități care vor afecta interesele vecinilor. Pentru a evita astfel de situații, este necesar ca la schimbarea genului de activitate sau alte elemente similare, comerciantul să obțină un nou acord al vecinilor. Se propune reducerea cazurilor în care este necesară obținerea unui nou acord al vecinilor.
|
Articolul 174 de exclus, dat fiind faptul că taxele locale pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii se achită de către comercianţi conform prevederilor Titlului VII al Codului Fiscal, iar taxa pentru unităţile stradale de comerţ este anulată prin Legea nr. 47 din 27.03.2014 „Pentru modificarea unor acte legislative”.
|
Nu se acceptă. Prevederile propuse au ca scop ajustarea Legii cu privire la comerțul interior la normele Codului fiscal în privința taxelor achitate pentru unitățile comerciale.
În același timp, art. 174 alin.(3) are ca scop excluderea situațiilor, întîlnite în prezent, în care autoritățile administrației publice locale, percept diverse plăți pentru eliberarea sau reperfectarea autorizațiilor de funcționare.
|
La Articolul 21 alin.(4) cuvântul „demisol” de substituit cu sintagma „demisol/subsol”;
|
Se acceptă.
|
La Articolul 212 alin.(3) de completat cu sintagma „executat în formă de casetă (text tipărit încadrat într-un chenar);
|
Nu se acceptă. Includerea unei astfel de norme va impune comercianții să modifice formatul existent al textului care indică orarul de funcționare, însă impunerea unei astfel de norme este discutabilă și incertă ca necesitate.
|
La Articolul 213 alin.(3) lit. b), cuvintele „stabilite de art. 174” să fie substituite prin cuvântul „locale”;
|
Se acceptă.
|
La Articolul 215 în alin.(1), cuvântul „dacă”, alineatele lit. a), b) şi alin. (2) de exclus, deoarece pentru amplasarea unităţilor mobile (chioşcuri, gherete, terminale de autoservire (automate pentru vânzări), rulote, standuri, tarabe, tejghele, tonete, cărucioare, autovehicule, autoremorci şi alte unităţi de acest fel) se efectuează în mod obligatoriu în conformitate cu schema de amplasare elaborată de autoritatea administraţiei publice locale;
|
Se acceptă.
|
La Articolul 216 alin. (2) lit. b) cuvintele „stabilite de art. 174” de substituit prin cuvântul „locale”;
|
Se acceptă.
|
La Articolul 216 alin. (3) de exclus;
|
Se acceptă.
|
Articolul 218 :
- alin. (3) lit. c) să se expună în următoarea redacţie:
„c) denumirea şi tipul unităţii comerciale”;
|
Se acceptă.
|
- alin. (4) de expus în următoarea redacţie:
“ (4) Acordul vecinilor se semnează de către proprietarul bunului imobil sau de reprezentantul acestuia. Semnăturile vecinilor se fac în cadrul unui singur acord sau în acorduri separate pentru una sau mai multe persoane“.
|
Nu se acceptă. Acordul vecinilor are destinața de a proteja proprietarii de apartamente în blocuri locative de incomoditățile pe care le poate provoca o unitate comercială (nivel înalt al sunetului și vibrației, ocuparea spațiilor de parcare și zonelor adiacente, flux mare de persoane etc.).
În practică sînt conoscute numeroase cazuri în care astfel de acorduri nu sunt semnate de persoanele respective sau semnăturile acestora sînt falsificate. Pentru a evita astfel de cazuri, urmînd practica unor situații similare, se propune ca semnăturile să fie autentificate notarial.
|
Articolul 22 (4) alin. f) de expus în următoarea redacţie:
“f) tipul unităţii comerciale și/sau categoria unităţii de alimentaţie publică a comerciantului nu corespunde tipului și/sau categoriei indicate în autorizaţia de funcţionare;
|
Se acceptă.
|
În Anexa nr. 2, la sfârşitul cererii de eliberare a autorizaţiei de funcţionare este obligatorie aplicarea ştampilei „L. S”.
|
Se acceptă.
|
Lista activităţilor desfăşurate de unităţile comerciale pentru care se eliberează autorizaţii sanitar - veterinare de funcţionare, indicate în Anexa nr. 4 să fie completată cu următoarele activităţi:
52.22 Comerţul cu amănuntul al cărnii şi produselor din carne
52.23 Comerţul cu amănuntul al peştelui
52.24 Comerţul cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie şi de cofetărie
52.27 Alte tipuri de comerţ cu amănuntul al produselor alimentare în magazine specializate
55.30 Restaurante
55.50 Cantine şi desfacerea alimentelor gata
55.40 Baruri
|
Se acceptă conform propunerilor ANSA.
|
Lista activităţilor desfăşurate de unităţile comerciale pentru care se eliberează autorizaţii sanitare de funcţionare, indicate în Anexa nr. 5 de completat cu următoarele activităţi:
93.04 Activităţi de întreţinere corporală
55.30 Restaurante
55.40 Baruri
55.50 Cantine şi desfacerea alimentelor gata
|
Se acceptă parțial. În anexa nr.5 se introduce următorul text:
„93.04 Activităţi de întreţinere corporală”
Celelalte activități nu se introduc, dat fiind că controlul activității restaurantelor, barurilor și cantinelor ține de competența și atribuțiile Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor. Includerea acestor activități în anexa nr.5 va duce la suprapunerea funcțiilor CNSP cu funcțiile ANSA, fapt ce contravine art.4 alin.(4) din Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
|
La Anexa nr. 6, după sintagma „Comercializarea cu amănuntul a producţiei alcoolice” de completat cu sintagma „Comercializarea cu amănuntul a berii”.
|
Se acceptă. În anexa nr.6, sintagma se expune cu următorul suprins:
„Comercializarea berii”.
|
La Anexa nr. 6 şi Anexa nr. 7, după cuvântul „suprafaţa” de completat cu cuvântul „comercială” (pentru unităţile comerciale) şi „ocupată” (pentru locul de vânzare).
|
Se acceptă.
|
La Anexa nr. 7, de exclus cuvântul „solicitat” la compartimentul „Termenul de valabilitate a autorizaţiei”
|
Se acceptă.
|
|
|
|
|
|