Tartalomjegyzék

Spiritualitate cu sens -

Împlinirea existenţială ca factor preventiv în criza vocaţională.

Mai 2010

Psih. Homa Ildikó

Trăim într-o epocă în care cuvântul spiritualitate poate să însemne practic orice şi ne putem convinge uşor despre acest lucru, dacă vizităm în diferitele librării rafturile cu eticheta Spiritualitate, Autoeducare, Psihoterapie sau chiar Psihologie. Unii autori susţin că postmodernismul este responsabil pentru această căsătorie dintre spiritualitate şi psihologie. În ultimele două decenii problematica spiritualităţii a cucerit teren în diferitele domenii, cum ar fi consilierea, pedagogia, asistenţa socială, sistemul sanitar sau terapia adicţiilor. Putem vedea această tendinţă şi în DSM IV, unde problemele religioase şi spirituale reprezintă o categorie clinică separată.

În această lucrare, bazată pe o cercetare empirică am încercat să identific elementele unei spiritualităţi autentice care poate să vină în ajutorul persoanelor consacrate lui Dumnezeu prin voturile monahale. Cercetarea şi-a propus să studieze corelaţiile dintre spiritualitate, singurătate şi împlinirea existenţială în grupuri de persoane religioase, nereligioase şi călugări/călugăriţe.

Trăim vremuri de criză pe toate planurile. În monahismul apusean fenomenul de apostazie, de părăsire a institutelor de viaţă monahală a devenit alarmant după cel de-al II-lea Conciliu Vatican, şi constituie o reală problemă şi în ziua de azi. Factorul declanşator al crizei vocaţionale este deobicei sentimentul singurătăţii. Criza vocaţională poate duce la părăsirea institutului în lipsa unei solide baze personal-existenţiale. În acest context se subliniază importanţa calităţii formării la viaţa monahală care ar trebui să pună accent mai mare pe dezvoltarea competenţelor existenţiale care să facă posibilă resimţirea împlinirii existenţiale.

Cercetarea a avut ca scop şi validarea empirică a Scalei Existenţiale.
Cuvinte cheie: spiritualitate, împlinire existenţială, competenţe personale şi existenţiale, criza vocaţională, singurătate, fenomenul de apostazie, formare la viaţă monahală, Scala Existenţială

Cuprins

Spiritualitate cu sens - 1

Împlinirea existenţială ca factor preventiv în criza vocaţională. 1

Cuprins 3

Introducere 5

1. Spiritualitate 6

1.1. Definiţia spiritualităţii 6

1.2. Vocaţia – un concept teologic 8

1.3. Spiritualitate şi sănătate 10

1.4. Viaţa monahală ca viaţă spirituală 12

1.5. Crize în viaţa vocaţională 16

2. Sensul vieţii 19

2.1. Conceptul „sensul vieţii” 20

2.2. Dimensiunile sensului 22

2.3. Modele de sens 24

2.3.1. Modelul religios 24

2.3.2. Modelul existenţial 26

2.3.3. Modelul umanistic 28

2.3.4. Modelul relativist 28

2.4. Împlinirea existenţială personală 29

2.5. Căutarea sensului final 30

3. Singurătatea 31

3.1. Fenomenologia singurătăţii 31

3.2. Aspectele emoţionale, cognitive, comportamentale şi motivaţionale ale singurătăţii 33

3.3. Singurătate şi sănătate 35

3.4. Factori definitori în singurătate 36

3.5. Modele de singurătate 38

3.6. Singurătate, a te simţii singur, a fi singur 39

3.7. Singurătatea în context teologic 40

4. Corelaţiile dintre singurătate, sensul vieţii şi spiritualitate 41

5. Metodologia cercetării 42

5.1. Obiectivele cercetării 42

5.2. Ipoteze 42

5.3. Planul cercetării 43

5.4. Prezentarea persoanelor participante în cercetare 43

5.5. Prezentarea scalelor folosite 43

5.5.1. Scala Existenţială (ESK) 44

6. Prezentarea şi interpretarea rezultatelor 47

6.1. Prezentarea rezultatelor 47

Tabelul 6.1.2. : Corelaţiile dintre sensul vieţii şi spiritualitate 48

tabelul 6.1.3.: Corelaţiile dintre singurătate şi spiritualitate 49

figura 6.1.4. : Mediile de spiritualitate în cele trei grupe 49

tabelul 6.1.4. : Rezultatele analizei de varianţă efectuată pe mediile de spiritualitate ale celor trei grupe 50

figura 6.1.5.: Mediile de singurătate în cele trei grupe 51

51

tabelul 6.1.5. : Rezultatele analizei de varianţă efectuată pe mediile de singurătate ale celor trei grupe 52

figura 6.1.6.: Mediile „sensului vieţii” în cele trei grupe 52

tabelul 6.1.6.: Rezultatele analizei de varianţă efectuată pe mediile de „sensul vieţii” ale celor trei grupe 53

tabelul 6.1.7. : Mediile de vârstă şi proporţia femeilor în cele trei grupe 54

tabelul 6.1.8. : Mediile de auto-distanţare şi bunăstare existenţială în grupa bărbaţilor şi a femeilor 54

tabelul 6.1.9.: Corelaţia dintre vârstă şi „sensul vieţii” 54

tabel 6.1.10.: Rezultatele analizei de regresie lineară efectuată pe relaţia dintre spiritualitate şi sensul vieţii, precum şi pe singurătate şi sensul vieţii 55

tabelul 6.1.11.: Rezultatele analizei de regresie multidimensională pe grupe 56

figura 6.1.11.1: Liniile de regresie dintre sensul vieţii şi singurătate în cele trei grupe 57

figura 6.1.11.2: Liniile de regresie dintre spiritualitate şi singurătate în cele trei grupe 57

6.2. Az eredmények értelmezése 57

6.2.1. Prima ipoteză 58

6.2.2. A doua ipoteză 59

6.2.3. A treia ipoteză 60

7. Concluzii şi perspective 62

7.1. Concluzii 62

7.2. Perspective 64

BIBLIOGRAFIE 65

Anexă 72

Anexa 1. 72

Egzisztencia Skála – Scala Existenţială (limba maghiară) 72

Introducere

În psihologie cercetarea singurătăţii, ca şi temă autonomă, a luat avânt numai în anii 70. Dar cu această problemă ne întâlnim mult mai devreme. „Nu este bine să fie omul singur” – scrie în Cartea Genezei. (Gen 2, 18). Cu toate acestea unele persoane trăiesc în singurătate pentru că aşa au ales în mod liber, să trăiască, „pentru Împărăţia Cerurilor”. (Mt 9,12). Acestă alegere liberă însă poate deveni un motiv de criză.

Mai ales în societăţile de Vest, dar şi la noi, au crescut apostaziile, abandonarea vocaţiei de persoana consacrată lui Dumnezeu sau a vocaţiei de preot. În acest context cel mai frecvent factor de stres indicat este singurătatea.

Spiritualitatea, la fel ca şi sensul vieţii sunt concepte noi în cercetările empirice ale psihologiei, amândouă de fapt sunt chemate descoperite de era postmodernă. Deşi este o puternică legătură între sensul vieţii şi spiritualitate, cele două entităţi sunt diferite, diferenţa este dată de elementul meteafizic. Construcţia de sens are relevanţă clinică şi potenţial vindecător, precum şi spiritualitatea.

Conform cercetărilor psihologice în procesul de a face faţă singurătăţii, spiritualitatea joacă un rol important, dar poate sentimentul de sens, de împlinire existenţială joacă un rol şi mai important. Spiritualitatea trebuie să fie o spiritualitate cu sens, adică să fie existenţială, să implice toată persoana noastră. Persoanele consacrate lui Dumnezeu sunt chemate la acest tip de existenţă spirituală.

Analiza existenţială şi logoterapia în drumul spre sens indică patru trepte: percepţia, valorizarea, decizia şi angajamentul. Pe acest drum pornind de la nivelul personal ne îndreptăm spre cel existenţial, noetic. Angajamentul vocaţional nu este posibil dacă nu parcuregem şi nivelele mai inferioare.

Vocaţia, consacrarea lui Dumnezeu este un mister în care harul supranatural şi natura umană se întâlnesc. Persoana chemată este apucată de Cristos (Fil 3, 12). Omul poate fi apucat, prins cu atât mai bine, cu cât e mai conştientă starea lui de a fi cu sinele şi cu cât e mai liber e în autodefinirea personală.¹