Teaching Individuals with Developmental Delays: Basic Intervention Techniques Dr. O. Ivar Lovaas
Yüklə 2,07 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Imitarea celei de-a doua combinatii
- De la a treia pana la a opta combinatie
- FAZA 5: IMITATIA CUVINTELOR Primul cuvant
- FAZA 6 IMITATIA FRAZELOR SI PROPOZITIILOR SIMPLE
- Imitarea primei fraze si propozitii modelate
- Imitarea celei de-a doua fraze si propozitie
- De la a 3 la a 8 fraza sau propozitie
- FAZA 7: IMITATIA VOLUMULUI, INALTIMII[tonului], SI VITEZEI
- Aducerea volumului sub control instructional
- Imitatia inaltimii [tonului] si conturului
- CAPITOLUL 23 Denumirea Expresiva a Obiectelor
Inlantuirea In inlantuire, un proces de invatare introdus in Capitolul 10, doua sau mai multe raspunsuri sunt "inlantuite" in asa fel incat atunci cand apare un raspuns, va urma si al doilea. Tehnic vorbind, un raspuns genereaza stimul pt. al doilea raspuns. Lantul poate fi compus din unitati simple, astfel incat "m" sa-l genereze pe "a" pt. a forma silaba "ma". Intr-un exemplu care implica cumva stimuli mai complecsi, raspunsul "ma" il poate face pe elev sa repete "ma" pt. a forma cuvantul "mama". Prin folosirea procedurilor de inlantuire, cuvintele separate sunt construite mai tarziu in combinatii din ce in ce mai complexe cum ar fi frazele si propozitiile. Pt. a inlantui sunete, o anumita combinatie de sunete trebuie impartita in sunetele care o compun si pe care elevul le poate deja imita, si apoi fiecare sunet trebuie prezentat ca o incercare separata. Astfel, combinatia "mah" poate fi impartita in "m" si "ah". Elevul trebuie sa imite fiecare componenta atunci cand e prezentata, si trebuie intarit pt. repetarea fiecarei componente. Apoi diminueaza usor timpul dintre prezentarile fiecarei componente si eventual ofera intarire la completarea accidentala de catre elev a ambelor componente ca un singur raspuns. Pt. a ilustra urmatorii pasi, SD1 si R1 sunt reprezentate de "m" si SD2 si R2 sunt reprezentate de "ah". Se presupune ca elevul a invatat deja sa imite corect SD1 si SD2. PASUL 1
Prezinta SD1 ["m"] si intareste[recompenseaza] raspunsul corect. PASUL 2
Prezinta SD2 ["ah"] si intareste raspunsul corect. PASUL 3
Prezinta SD1 si treci la pasul urmator [4] de indata ce elevul incepe sa raspunda. PASUL 4
Prezinta SD2 si intareste raspunsul corect. In Pasul 3 nu intari dupa R1 corect al elevului ci mai degraba prezinta imediat SD2. Retinerea recompensei pt. R1 si prezentarea imediata a recompensei pt. raspunsul corect la SD2 ar trebui sa ajute aparitia combinatiei "m-ah". Recompensa poate fi apoi data la diminuarea treptata a timpului dintre cele doua sunete ["m" si "ah"] pana cand elevul este capabil sa raspunda corect la sunetele date ca un singur SD["mah"]. Faptul ca elevul invata sa raspunda cu "mah" la "mah"-ul tau nu inseamna ca el chiar iti imita "mah"-ul. Diferentiind "mah" cu o alta combinatie de sunete, poti stabili daca elevul imita SD-ul sau mai degraba memoreaza un raspuns. Din nou, invatarea diferentiata este cheia succesului tau ca profesor si pt. realizarea cu succes de catre elev a stapanirii. Imitarea celei de-a doua combinatii A doua combinatie de consoana-vocala trebuie sa fie foarte diferita de prima combinatie, si in ceea ce priveste sunetele si in ceea ce priveste miscarile gurii. De exemplu, daca prima combinatie invatata este "mah", o buna alegere pt. a doua combinatie ar fi "beebee". A doua combinatie, ca si prima, trebuie sa provina din lista de sunete pe care le-ai auzit frecvent si trebuie sa fie compusa din sunete pe care elevul le poate imita separat. Aceasta combinatie trebuie predata in acelasi fel in care a fost predata prima combinatie. Asigura-te sa continui repetarea combinatiilor stapanite pe masura ce fiecare noua combinatie e introdusa, ajutand la mentinerea acestor raspunsuri in timp ce lucrezi la noi combinatii. Dupa stapanirea celei de-a doua combinatii, prezentata singular, incepe antrenamentul de diferentiere intre primele doua combinatii. Lucreaza pana la stapanirea lui SD1-R1 ["mah"], apoi treci la Pasul 2 si lucreaza pana la stapanirea lui SD2-R2 ["beebee"]. In Pasul 3, mixeaza SD1 si SD2 folosind recompensa diferita pana cand SD-urile sunt prezentate in rotatie aleatorie. Continua sa mixezi SD-urile pana cand elevul raspunde corect la 9 din 10 sau 19 din 20 incercari neajutate. Asa cum s-a facut si mai devreme, fixeaza diferentierea dintre SD1 si SD2 prin generalizarea ei printre profesori si medii, in urmatoarele 4-5 zile. De la a treia pana la a opta combinatie Introdu urmatoarele sase combinatii [ex. "da" sau "dada", "up", "pa" sau "papa", "me"] in acelasi fel in care au fost introduse si primele doua combinatii. De fiecare data cand o noua combinatie e achizitionata, aceasta combinatie trebuie rotata aleatoriu cu toate celelalte combinatii stapanite anterior. De exemplu, daca elevul stapaneste sapte combinatii diferite si a opta este gata pt. rotatia aleatorie, mixeaza a opta combinatie cu combinatiile 1 si 4 prima data cand faci rotarea prezentarilor, cu combinatiile 5 si 7 a doua oara cand sunt rotate SD-urile, si asa mai departe. Asta ajuta la mentinerea stapanirii combinatiilor anterioare sau la restabilirea lor. Odata ce elevul stapaneste sase pana la opt combinatii, treci mai departe la constructia de cuvinte urmand procedurile prezentate in Faza 5. Combinatiile pe care elevul le exerseaza in faza curenta pot contine deja cuvinte cunoscute [cum ar fi "me"(mie)] sau pot fi folositoare in predarea cuvintelor [ex. folosirea lui "mah" ca piatra de temelie pt. predarea cuvantului "mama"]. Desi imitarea majoritatii cuvintelor este mai complexa decat combinatiile invatate in aceasta faza, principiile implicate in invatarea elevului sa imite cuvinte sunt aceleasi ca cele folosite pt. a invata imitarea sunetelor si combinatiilor. Pt. a facilita invatarea de catre elev a imitarii cuvintelor, poate fi util sa diferentiezi intre lanturile omogene si cele heterogene. "Mama", "papa", si "dada" sunt exemple de lanturi omogene [se repeta aceleasi combinatii]. "Cookie"(prajitura), "table"(masa), si "baby"(bebelus) sunt exemple de lanturi heterogene [sunt combinate sunete diferite]. Sunt mai multe sanse ca lanturile omogene sa fie mai usor de stapanit; de aceea, este recomandat ca acest tip de combinatii sa fie introduse primele. Noteaza ca atunci cand ne referim la cuvinte, nu sugeram ca elevul stie sensul cuvintelor pe care le imita. De exemplu, daca elevul achizitioneaza imitarea cuvantului "mama", probabil ca nu stie ce inseamna acest cuvant. Sensul cuvintelor este predat separat in programele limbajului receptiv si expresiv.
Pauza de dupa "m" poate fi considerata ca un ajutor pt. "ah"-ul spus de elev. Daca pauza esueaza, adauga un ajutor vizual dupa "m", deschizandu-ti gura in timp ce te uiti expectativ la elev. Elimina treptat ajutorul vizual si treci la folosirea pauzei ca ajutor[prompt]. Diminueaza ajutorul in timpul incercarilor ulterioare pana cand elevul raspunde corect la 9 din 10 sau 19 din 20 incercari neajutate. Pana la sfarsitul acestui pas, SD-ul tau trebuie sa fie "m" si o scurta pauza. Raspunsul corect al elevului trebuie sa fie "m-ah". Odata ce e stapanit pasul anterior, schimba SD-ul in "mah". Pt. a minimaliza erorile, prezinta tare "m" si apoi imediat prezinta "ah" cat se poate de incet, aproape de neauzit. Prezentand "ah" repede si cu un volum mic si neintarindu-l pe elev pt. repetarea doar a "ah"-ului, elevul este invatat sa nu sara peste "m" si sa nu repete doar "ah". Intareste-l pe elev din plin pt. spunerea lui "mah" atunci cand tu spui tare "m" si foarte incet "ah". Creste treptat volumul lui "ah" in incercarile urmatoare, pana cand elevului ii este prezentata in cele din urma, intreaga combinatie ["mah"] cu un volum constant. Viteza cu care "ah" este crescut la un volum normal este determinata de elev; in mod ideal ar trebui crescuta indeajuns de gradat astfel incat elevul sa nu faca greseli dar destul de repede astfel incat elevul sa nu devina dependent de ajutor[prompt].
Urmatoarele cuvinte sunt exemple de combinari de sunete care ar putea fi folosite la inceput: "mama", "tata", "pa-pa", "sus", "baby[copil]", "tummy[burtica]", "doggy[catel]", "cookie[prajitura]", "shoe[pantof]", "nose[nas]", si "cup[cana]". Retine ca cele cu consoane guturale ca "cookie[prajitura]", si cele care cer lanturi heterogene sunt destul de dificil de stapanit.
Pt. a modela cuvintele, urmeaza aceleasi proceduri folosite pt. a modela combinatiile din FAZA 4: Intareste raspunsul elevului la o cerinta doar daca a facut o aproximare a cuvantului la fel de buna sau mult mai buna decat cea de la ultimul raspuns intarit. De exemplu, daca raspunsul tinta e "mama" si elevul raspunde initial cu "mah", intariti raspunsul. Daca la urmatoarea incercare elevul raspunde doar cu "m", nu intariti deoarece "m" este mult mai putin decat aproximarea "mah". Odata ce "mah" e stabilizat, incearca sa nu mai intaresti pt. a testa o aproximare mai buna cum ar fi "mam", "mom", sau "maha". Retinerea intaririi este probabil sa provoace o crestere a vocalizarii. Daca apare o aproximare mai buna, intariti elevul. Retinerea intaririi pt. aproximari neadecvate il poate face pe elev sa incerce mai mult pt. a se apropia de raspunsul tinta. Daca performantele elevului se deterioreaza, revin-o si intareste sunetele mai simple[cum ar fi "m"] pt. a reinstala raspunsul elevului. Este aproape inevitabil ca performantele elevului sa nu aiba urcusuri si coborasuri in timpul modelarii, dar tu trebuie sa folosesti intarirea intr-o maniera care asigura mai multe urcusuri decat coborasuri. Continua procedura modelarii pana cand aproximarile de cuvinte ale elevului sunt destul de clare pt. a fi intelese de majoritatea oamenilor. Raspunsurile elevului nu trebuie sa fie perfecte la inceput, dar ele trebuie sa fie modelate pt. a fi cat mai perfecte posibil. Obtine maximul de profit din antrenamentul imitarii, asemanarea dintre pronuntia elevului si cea a profesorului trebuie sa fie cat mai exacte. Altfel, asemanarea nu va deveni o intarire pt. elev, si atunci elevul va depinde de intarirea extrinseca cum ar fi mancarea si premiile, pt. a-si pastra achizitiile din limbaj. Daca modelarea esueaza in a produce aproximari mai bune ale cuvintelor, dute la inlantuire. Inlantuirea Elevul poate esua in aproximarea comenzilor[SD-uri], oferindu-ti insuficiente ocazii pt. a-i modela raspunsurile. De exemplu, elevul poate esua in imitarea unuia sau a mai multor sunete care formeaza cuvantul, aproximand in mod neadecvat cuvantul[ex. elevul poate spune"ah", la "tata" sau "catel"]. In cazul acesta, cuvantul trebuie construit folosind o procedura de inlantuire. Imparte cuvantul in sunetele componente si prezinta fiecare sunet ca o incercare separata cum ai facut cu combinarile de sunete. De exemplu, "papa" trebuie impartit in "p" si "ah", apoi "pah", apoi "pah-pah", si in final "papa". Asta este inlantuire "p" si "ah" impreuna sa formeze "pah"[fa SD1 "p" si SD2 "ah"]. Apoi inlantuie "pah" si "pah" impreuna sa formeze "papa"[fa SD1 "pah" si SD2 "pah"]. S-ar putea sa fie de ajutor sa oferi pasii de invatare in detaliu chiar daca aici e o incalcare considerabila a pasilor descrisi in FAZA 4. - PASUL 1 Prezinta SD1 ["P"] si intareste raspunsul corect. 214 Limbaj expresiv - PASUL 2 Prezinta SD2 ["ah"] si intareste raspunsul corect. - PASUL 3 Prezinta SD1 si treci la urmatorul pas deindata ce elevul incepe sa raspunda. - PASUL 4 Prezinta SD2 si intareste raspunsul corect. Repeta aceasta secventa pana cand nu mai apare nici o pauza intre "p" si "ah". Odata ce elevul stapaneste "pah", inlantuie "pah" si "pah" dupa cum urmeaza: - PASUL 5 Prezinta SD1 ["pah"] si intareste raspunsul corect. - PASUL 6 Prezinta SD2 ["pah"] si intareste raspunsul corect. - PASUL 7 Prezinta SD1 si treci la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda. - PASUL 8 Prezinta SD2 si intareste rasunsul corect. - PASUL 9 Prezinta SD3["papa"]. Daca elevul raspunde corect, intareste. Daca elevul esueaza in a raspunde corect, repeta Pasii 7 si 8, redu treptat pauza dintre cele doua sunete "pah" pana cand nu mai ramane nici o pauza intre ele doua, adica elevul imita "papa".
In ciuda celor mai intense eforturi ale unor profesori foarte bine instruiti, multi elevi nu realizeaza nici un progres in imitarea sunetelor separate pana la imitarea cuvintelor. In acest caz, este bine de stiut daca ocazional un elev achizitioneaza imitatia vocala a unor anumite cuvinte dupa ce a stapanit potrivirea cuvintelor cum s-a facut in Programul de Scris si Citit[capitolul 29]. Observatii similare au fost raportate de folosirea Sistemului de comunicare prin schimbul de imagini [PECS], [capitolul 30]. Ramane de vazut daca aceste observatii informale raman in picioare in urma unei investigatii stiintifice. Cu toate acestea, s-ar putea sa merite osteneala de a incerca fiecare program pt. a testa daca exista progrese. Cuvantul 3 pana la 8 Invata-l urmatoarele cuvinte [ex. "mama", "doggy[catel], "dute", "cookie[prajitura]"] in acelasi fel in care le-a invatat pe primele doua. [imitatie verbala 215] Odata ce un cuvant nou este invatat, acesta trebuie alternat aleatoriu cu toate celelalte cuvinte pe care le stie deja. De exemplu, daca elevul stie 7 cuvinte diferite si al optulea e gata pt. alternarea aleatorie, sfatul nostru este sa combini noul cuvant cu primul[1] cuvant, apoi cu al patrulea[4], in timpul primei alternari; cu al cincilea[5] cuvant, apoi cu al saptelea[7], in timpul celei de-a doua alternari; cu cuvintele 2, 3, 6, si 7 in timpul celei de-a treia alternari; si asa mai departe. Asemenea combinari il ajuta pe elev sa diferentieze noile cuvinte de cele deja invatate si sa repete si astfel sa-si mentina achizitionarea[rutina] cuvintelor invatate. Pana acum am limitat programul elevului la cuvinte scurte sau relativ usoare. Invatarea unor cuvinte mai complexe si polisilabice, cum ar fi "dinozaur", "umbrela", "omida", si "elicopter" poate fi amanata pt. o luna sau mai multe de antrenament al acestei etape, pt. a evita cauzarea unui stres prea mare pt. elev. Cand sunt introduse asemenea cuvinte, foloseste modelarea daca elevul realizeaza aproximari cat mai exacte ale cuvantului. Daca elevul nu produce aproximari apropiate, foloseste procedura inlantuirii care a fost descrisa mai devreme. Foloseste cele mai bune intariri pe care le ai pt. raspunsuri corecte neajutate si disparitia sau "NU-uri" informationale cand elevul nu raspunde corect. Este tentant sa avansezi rapid odata ce elevul stapaneste de la 8 la 10 cuvinte, data fiind importanta stapanirii imitatiei verbale. Desi primesti intariri foarte puternice pt. eforturile tale , atunci cand elevul progreseaza rapid, este important sa nu-l impingi pe elev prea departe prea repede sau sa-l inveti abilitati pe acest program pe baza abilitatilor invatate in alte programe. Noi avertizam impotriva avansarii prea rapide, din moment ce elevul nu te poate informa, prin limbaj, ca sarcina e prea grea. Unul din riscuri este pierderea progreselor castigate datorita necompliantei si lipsei raspunsului din partea elevului, chiar lucruri pe care multi elevi le stapaneau la perfectie in trecut. Imitarea a 8 pana la 10 cuvinte trebuie considerata o realizare majora si-ti da semnalul ca poti sa maresti combinarea cu alte programe intre sesiunile de Imitatie Verbala, pt. a extinde competenta elevului si pt. a reduce nivelul de stres. Programele de Limbaj Expresiv [capitolele23 si 24] trebuie introduse pt. a-l invata pe elev sa-si foloseasca noul vocabular achizitionat pt. a obtine o gama mai larga de intariri intr-o maniera mai eficienta decat inainte [prin folosirea limbajului; vezi capitolul 26 pt. metode de invatare a elevului sa indice verbal ceea ce doreste]. In acelasi timp, treci gradat prin Programul de Imitatie Verbala, invatand noi sunete singulare, combinari de sunete, si cuvinte care pot fi recunoscute, pt. a mari vocabularul elevului.
Cei care invata auditiv merg intr-un ritm mult mai rapid prin programele descrise in acest manual. Majoritatea, dar nu toti, dintre acesti elevi ajung la o functionare "normala" asa cum este ea definita de rezultatele masurilor de tratament [McEachin, Smith, & Lovaas, 1993], ei au primit 40 de ore de tratament unu la unu, de catre persoane calificate sa administreze modelul de tratament UCLA. Elevii care invata mai intai vizual beneficiaza mai mult de formele de comunicare vizuala asa cum sunt descrise in Programul de Scris si Citit[capitolul 29] sau Programul PECS[capitolul 30]. Totusi, noi recomandam continuarea Programului de Imitatie Verbala, insa intr-un ritm mai putin intens. Acest lucru e in mod deosebit important pt. elevii la care profesorul descopera moduri diferite si unice de a-i invata imitatia verbala. De exemplu, unii elevi esueaza in a face progrese in imitatia verbala asa cum e ea prezentata aici, totusi ei imita vocea personajelor de desene animate[ ex. din "Regele animalelor"]. Trebuie sa se raspunda la multe intrebari pt. a se ajuta la izolarea unor cai mai eficiente de a invata imitatia verbala decat metodele prezentate in acest capitol. Chiar daca adaptarea formelor de comunicare vizuala pt. elevii cu intarzieri in dezvoltare este la inceputuri, tu ai mari sanse sa-i observi pe cei care invata vizual ca fac mari progrese in comunicarea prin Programul Limbajului Expresiv care accentueaza stimulii vizuali. Trebuie notat ca cei care invata auditiv beneficiaza de asemenea de invatarea scris-cititului. FAZA 6 IMITATIA FRAZELOR SI PROPOZITIILOR SIMPLE In timp ce predai programele de limbaj expresiv si mentii si construiesti in fazele timpurii ale programului curent, preda [in sesiuni separate] o abilitate de imitare mai complexa, introducand fraze si propozitii simple. Imitarea de catre elev a frazelor si propozitiilor profesorului pot fi descrise cel mai bine ca maiestrie in elaborarea lanturilor de cuvinte si nu trebuie inteles ca elevul stapaneste propozitii si fraze ca fiind unitati gramaticale. Mai degraba, imitarea de catre elev a lanturilor de cuvinte poate fi folosita mai tarziu pt. a-l invata gramatica. Procedurile de a-l invata gramatica si folosirea formarii de propozitii pt. a genera propoziti noi si spontane sunt prezentate in Capitolul 26. Faza 6 a Programului de Imitatie Verbala prezinta proceduri de invatare a elevului sa imite fraze si propozitii care constau in lanturi de cuvinte din ce in ce mai mari. Odata ce elevul achizitioneaza aceasta abilitate, poti folosi o astfel de imitare pt. a ajuta la raspunsuri corecte in alte programe si in viata de zi cu zi. De exemplu, cand predai un item in Programul de Exprimare a Denumirii obiectelor[Capitolul 23], profesorul poate intreba, "Ce este aceasta?" in timp ce arata catre un catel de jucarie si il ajuta pe elev sa raspunda "Catel maro", prin imitare. Intr-un program diferit, profesorul poate intreba, "Ce doresti?" si sa-l ajute pe elev sa raspunda, prin imitarea vocalizarii profesorului, "Vreau prajitura". Pt. a beneficia de un astfel de ajutor, elevul trebuie sa stapaneasca imitarea frazelor si propozitiilor profesorului. Nu uitati sa predati imitarea frazelor si propozitiilor care sunt functionale pt. elev; adica, predati fraze si propozitii care pot fi folosite de elev pt. a-si asigura o intarire imediata. In continuare sunt exemple de fraze si propozitii ce ar fi bine sa fie folosite la inceput. Cuvintele "vreau" si "suc" pot fi inlantuite in fraza "Vreau suc". Cuvantul "Eu" poate fi adaugat mai tarziu pt. a forma propozitia "Eu vreau suc". In mod similar, cuvintele "mie", "mare", "pasare", si "da", pot fi extinse la "pasare mare" si mai tarziu la "Da-mi pasarea mare". Cuvintele separate "Eu", "vreau", "joc", si "sa" pot fi extinse la propozitia "Eu vreau joc" si mai tarziu la "Eu vreau sa ma joc", o propozitie pe care elevul sa invete sa o foloseasca pt. a merge afara sa se joace.
Daca elevul face aproximari adecvate ale SD in primele cinci sau sase prezentari ale acestui SD, foloseste modelarea in incercarile ulterioare pt. a-l ajuta pe elev sa aproximeze si mai bine verbalizarea ta. Cand folosesti modelarea, intareste raspunsul elevului la comanda ta doar daca el a aproximat fraza sau propozitia la fel de bine sau si mai bine decat la ultimul raspuns intarit. Daca e necesar, ajuta prin exagerarea sunetelor care sunt slabe in raspunsul elevului. Daca elevul are probleme cu o propozitie din trei cuvinte [ex. "Eu vreau joc"], simplific-o intr-una de doua cuvinte [ex. "Vreau joc"]. Continua procedura de modelare pana cand aproximarea elevului a SD-ului de doua cuvinte e destul de clara ca sa fie inteleasa de majoritatea oamenilor, si abia atunci adauga al treilea cuvant. Daca modelarea nu produce aproximari mai bune ale verbalizarii tale, treci mai departe la inlantuire. Inlantuirea La unele fraze si propozitii, elevul poate esua sa aproximeze chiar grosolan SD-ul tau, la primele incercari. De exemplu, elevul poate esua in imitarea a mai mult de un cuvant din fraza sau propozitie. Daca se intampla asta, trebuie sa construiesti fraza sau propozitia folosind una din cele doua proceduri de inlantuire: inlantuirea inainte sau inapoi. Pt. ca elevii difera in raspunsurile lor la cele doua tipuri de inlantuire, decizia de a folosi inlantuirea inainte sau inapoi necesita putina experimentare. Incearca-le pe amandoua pt. a vedea care merge cel mai bine la elevul tau.[imitatia verbala 217]. INLANTUIREA INAINTE. Imparte fraza sau propozitia in cuvintele care o compun si prezinta fiecare cuvant ca o incercare separata. In predarea unui lant de trei cuvinte, doar inlantuie primele doua cuvinte si apoi adauga-l pe a-l treilea. De exemplu, propozitia "Eu vad mingea" trebuie sa fie mai intai impartita in "Eu", apoi "Eu vad", si in final "Eu vad mingea". Urmeaza aceeasi pasi folositi pt. a inlantui sunete simple intr-un cuvant. Inlantuie "Eu" si "vad" [facand SD1 "Eu" si SD2 "vad"], si apoi inlantuie "Eu vad" si "minge" [facand SD1 "Eu vad" si SD2 "minge"] dupa cum urmeaza: PASUL 1
Prezinta SD1 ["Eu"] si intareste raspunsul corect. PASUL 2
Prezinta SD2 ["vad"] si intareste raspunsul corect. PASUL 3
Prezinta SD1 ["Eu"] si treci mai departe la PASUL 4 de indata ce elevul incepe sa raspunda. PASUL 4
Prezinta SD2 ["vad"] si intareste raspunsul corect. PASUL 5
Prezinta "Eu vad", si ajuta lasand o mica pauza intre cele doua cuvinte. Elimina ajutorul descrescand gradat pauza dintre cele doua cuvinte pana cand fraza "Eu vad" este data ca un singur SD. Urmand pasii de la 1 la 5, elevul invata sa exprime raspunsul inlantuit "Eu vad". Odata ce elevul stapaneste imitarea acestei fraze, inlantuie "Eu vad" si "minge" pt. a forma o propozitie. PASUL 6 Prezinta SD1 ["Eu vad"] si intareste raspunsul corect. PASUL 7 Prezinta SD2 ["minge"] intareste raspunsul corect. PASUL 8 Prezinta SD1 si treci mai departe la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda. PASUL 9 Prezinta SD2 si intareste raspunsul corect. Repeta PASII 9 si 10 pana cand nu va mai exista nici o pauza ajutatoare intre "Eu vad" si "minge" [ex. "Eu vad-pauza-minge", apoi "Eu vad-pauza mai mica-minge", si in final "Eu vad mingea" [fara pauza]. INLANTUIREA INAPOI. Aceasta este benefica pt. acei elevi care au tendinta de a sari inainte, mai degraba completand raspunsul decat sa imite propozitia profesorului atunci cand e folosita inlantuirea inainte. De exemplu, cand e folosita inlantuirea inainte pt. a preda propozitia "Eu vad mingea", unii elevi pot spune "minge" atunci cand le ceri sa imite "Eu vad", completand fraza pe care ai inceput-o. Inlantuirea inapoi ajuta la eliminarea acestei probleme. Pt. a incepe, inlantuie "minge" si "vad" [fa SD1"minge" si SD2 "vad"]. Apoi inlantuie "vad mingea" si "Eu" [ fa SD1 "vad mingea" si SD2 "Eu"]. In continuare este un exemplu de inlantuire inapoi. Acorda o atentie speciala ordinii in care sunt prezentate SD-urile. PASUL 1
Prezinta SD1["minge"] si intareste raspunsul corect. PASUL 2
Prezinta SD2["vad"] si intareste raspunsul corect. PASUL 3
Prezinta SD2 si treci la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda. PASUL 4
Prezinta SD1 si intareste raspunsul corect. Repeta PASII 3 si 4 pana cand nu mai ramane nici o pauza intre prezentarile lui "vad" si "minge". Odata ce fraza "vad mingea" este stapanita, inlantuie "Eu" si "vad mingea". PASUL 5
Prezinta SD1["vad mingea"] si intareste raspunsul corect. [limbaj expresiv 218] PASUL 6
Prezinta SD2["Eu"] si intareste raspunsul corect. PASUL 7
Prezinta SD2 si treci mai departe la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda. PASUL 8
Prezinta SD1si intareste raspunsul corect. Repeta PASII 7 si 8 pana cand nu mai exista nici o pauza intre cuvantul "Eu" si fraza "vad mingea" [ex. "Eu-pauza-vad mingea", apoi "Eu-pauza mai mica-vad mingea", si in final "Eu vad mingea"[fara pauza]. Imitarea celei de-a doua fraze si propozitie A doua fraza sau propozitie care trebuie imitata trebuie sa fie foarte diferita de prima fraza sau propozitie. De exemplu, daca e predat mai intai "Eu vad mingea", "Ridica-ma" este o propozitie potrivita de predat a doua oara. A doua fraza sau propozitie, ca si prima, trebuie sa fie compusa din sunete si cuvinte pe care elevul le poate imita singur. A doua fraza sau propozitie trebuie invatata in acelasi fel in care a fost invatata prima. Asigura-te sa continui munca la prima fraza sau propozitie in timpul unor sedinte separate de imitatie verbala, pe masura ce este introdusa a doua fraza sau propozitie. Asta ajuta la mentinerea stapanirii frazei sau propozitiei si poate reduce confuzia cand se lucreaza la noua fraza sau propozitie. Dupa ce elevul imita corect a doua fraza sau propozitie, incepe antrenamentul de diferentiere dintre prima si a doua fraza sau propozitie, urmand procedurile antrenamentului de diferentiere descrise mai devreme. De la a 3 la a 8 fraza sau propozitie Preda urmatoarele sase fraze sau propozitii [ex. "Te iubesc", "Imi place sucul", "Vreau prajitura", "Zi lunga rece", "Floare mare rosie"] in acelasi fel in care primele doua au fost invatate. Ca si la procedurile folosite pt. predarea imitarii cuvintelor, trebuie sa incluzi un nr. de fraze si propozitii stapanite intr-o rotatie aleatorie, pe masura ce fiecare noua fraza sau propozitie este gata pt. rotatia aleatorie. De exemplu, daca elevul stapaneste sapte fraze sau propozitii si a opta este gata pt. rotatia aleatorie, mixeaza aceasta fraza sau propozitie cu Fraza sau Propozitia 1 apoi cu a 4 in timpul primei rotatii; cu a 5 si apoi cu a 7 in timpul celei de-a doua rotatii; cu a 2, a 3, a 6, si a 7 in timpul celei de-a treia rotatii; si asa mai departe. In timp ce exersezi abilitatile din aceasta faza a imitatiei verbale, nu uita sa continui predatul a noi sunete si combinari de sunete de la Fazele 3 si 4, in sedinte separate. Este mai bine sa avansezi mai incet in imitarea frazelor si propozitiilor. Incearca intermitent sa testezi generalizarea imitatiei prin incercarea unor noi combinatii de cuvinte dupa ce elevul stapaneste combinatii de trei cuvinte. Daca incepi cu o fraza de lungime medie[in medie, nr. de cuvinte pe care elevul le poate spune intr-un lant] de trei cuvinte, nu trece mai departe la fraze de patru cuvinte pana cand elevul nu demonstreaza stapanirea a 8 pana la 10 lanturi de trei cuvinte de-a lungul unor sedinte si persoane diferite. Odata ce elevul a facut dovada imitarii listei de lanturi alcatuite din combinatii de trei cuvinte, incepe sa predai combinatii de patru cuvinte urmand aceleasi proceduri folosite pt. a invata combinatiile de doua si trei cuvinte. Foloseste inlantuirea inainte [inlantuind Cuvantul 1 cu Cuvantul 2 cu Cuvantul 3 cu Cuvantul 4] sau inlantuirea inapoi [inlantuind Cuvantul 4 cu Cuvantul 3 cu Cuvantul 2 cu cuvantul 1] sau inlantuie Cuvantul 1 cu cuvantul 2 si Cuvantul 3 cu Cuvantul 4 in mod separat, apoi inlantuie cele doua grupuri de cuvinte [inlantuie combinatia Cuvintelor 1 si 2 cu combinatia Cuvintelor 3 si 4]. Odata ce elevul stapaneste bine imitarea a sase pana la opt fraze sau propozitii din patru cuvinte, treci mai departe la Faza 7 pt. a preda imitarea volumului, gradului[inaltimii], si vitezei. Concomitent, elevul trebuie invatat sa imite noi sunete, combinatii, cuvinte, fraze, si propozitii, care contin si numele persoanelor cu care elevul interactioneaza in mod obisnuit si orice alte denumiri care sunt functionale si utile pt. el in viata de zi cu zi.
Unii elevi pot incepe sa imite inainte ca tu sa termini propozitia. Daca se intampla asta, uneori ajuta sa opresti proba imediat si sa dai un "Nu" informational sau sa-ti pui degetele pe buzele elevului pana cand SD-ul e complet. Daca si asta esueaza, poate fi introdusa un fel de replica care sa-l ajute pe elev. De exemplu, sa arati fiecare cuvant din propozitie pe un carnet si apoi sa dai carnetul elevului ca sa arate in timp ce isi termina propozitia, adesea e un ajutor eficient. Un alt ajutor poate fi oferit prin insirarea a trei carnete la rand [daca lucrezi cu un lant de trei cuvinte] si apoi sa arati catre fiecare carnet odata cu exprimarea fiecarui cuvant. De exemplu, folosind aceasta procedura de ajutorare, daca tu spui, "Eu vad mingea", tu vei atinge primul carnet in timp ce spui "Eu", al doilea carnet in timp ce spui "vad", si pe al treilea in timp ce spui "mingea". Elevului i se ofera accesul la un rand similar de carnete pt. a-l ajuta sa-si spuna si sa-si arate propozitia. Noteaza ca indiferent daca acest ajutor este eficient sau nu, elevul invata sa citeasca propozitii si asta poate ajuta la stabilirea conceptelor de pasi si inlantuire. Nu adaugati noi fraze si propozitii prea repede daca elevul are dificultati in a-si pastra clara pronuntia fiecarui cuvant component. Nu uita, sa folosesti imitarea de catre elev a frazelor si propozitiilor ca ajutor la programele ulterioare, potrivirile cat mai exacte ale ajutorului tau verbal de catre elev trebuie mentinute. Daca aceasta recomandare este ignorata apar doua probleme. Mai intai, s-ar putea sa fie necesar sa corectezi imitarea de catre elev a unui anumit cuvant dupa ce isi termina propozitia. Ca rezultat, propozitia elevului nu e intarita si atunci tu s-ar putea sa provoci in mod necugetat disparitia imitarii. Daca trebuie sa perfectionezi imitarea unui anume cuvant, fa-ti timp sa te concentrezi pe acest cuvant intr-o sedinta separata. In al doilea rand, este important sa asiguri o imitare cat mai exacta a raspunsului corect dat de elev, in programele viitoare, astfel incat sa nu apara nici o ambiguitate asupra a ceea ce trebuie si cand trebuie intarit. De exemplu, daca elevul e rugat sa denumeasca o imagine "Mama si un copil", si este ajutat sa faca asta dar el da raspunsul "Mie si copil", profesorul nu va fi sigur daca sa intareasca sau nu acest raspuns. Noteaza ca desi copiii tipici pot fi greu intelesi atunci cand tocmai au inceput sa vorbeasca, comportamentele lor nu se sting asa de repede pe masura castigarii comportamentelor potrivite de catre eleviii cu intarzieri in dezvoltare. Pe scurt, este in interesul elevului ca tu sa asiguri o performanta adecvata a pasilor timpurii decat sa te grabesti catre programe mai noi si mai complexe. FAZA 7: IMITATIA VOLUMULUI, INALTIMII[tonului], SI VITEZEI Pe masura ce elevul face progrese in fazele timpurii, pot apare probleme in enuntarea volumului, inaltimii, si mai ales a vitezei verbalizarii. Nu e neobisnuit pt. unii elevi, chiar si dupa achizitionarea abilitatilor din Faza 6, sa se exprime foarte incet si aproape de neauzit. Altii pot vorbi cu o voce foarte monotona, si nu schimba exprimarea cu variatii in contextul propozitiilor. Unii elevi pot lasa spatii intre cuvinte, avand nevoie de neobisnuit de mult timp ca sa termine o propozitie. Unii se pot grabi intr-o propozitie astfel incat va suna ca un singur cuvant. Sugestii pt. a trece peste aceste probleme sunt prezentate in sectiunea care urmeaza. Noteaza ca repararea acestor dimensiuni ale vorbirii trebuie introdusa doar dupa ce elevul face progrese considerabile si in imitatia verbala si in programele limbajului expresiv. [Capitolele 23 si 24]. Imitatia volumului Pt. a creste volumul raspunsurilor elevului, ar putea fi de ajutor sa-l inveti sa diferentieze intre vocea tare si vocea inceata. Cand il inveti sa imite volumul, foloseste cuvinte sau fraze pe care elevul poate sa le imite deja si care sunt favorabile pt. o voce tare sau o voce inceata. De exemplu, "a striga" sau "yahoo" pot fi amandoua bune pt. cuvinte spuse tare, in timp ce "copil" sau "pisicuta" pot fi bune pt. cuvinte spuse incet. De dragul ilustrarii, sa fie "striga" SD1, spus cu voce tare si SD2 sa fie "copil", spus in soapta. Ajuta la cuvantul "striga", ca sa fie spus cu voce tare, gesticuland activ ca un lider si facandu-l pe elev sa se agite si sa se invarta prin camera. Pot fi de ajutor si microfoanele de jucarie daca ai nevoie de putin ajutor pt. a creste volumul elevului; multi elevi sunt intariti de faptul ca se aud pe ei insisi vorbind in microfon. PASUL 1
Prezinta SD1["striga"] si foloseste procedurile de modelare pt. a-l ajuta pe elev sa-ti imite volumul. Adica, dupa mai multe incercari succesive, intareste-l pe elev doar daca imita corect cuvantul si daca volumul raspunsului sau este la fel de tare sau mai tare decat volumul ultimului raspuns intarit. Stabileste achizitionarea la un criteriu care inseamna ca volumul elevului sa fie foarte aproape de al tau sau mult deasupra nivelului de dinainte. PASUL 2
Prezinta SD2 ["copil"] la un volum mic, ca si la soapta. Ajuta la volumul mic fiind foarte incet si bland, potolindu-te tu insuti si pe elev. Pune-ti mana sau degetele pe buzele elevului pt. a ajuta la reusita unui volum scazut. Intareste nivelul volumului daca a fost la fel de moale sau mai moale decat la ultimul raspuns intarit. Continua aceasta procedura pana cand se apropie foarte mult de soapta ta. Daca elevul nu-ti imita perfect soapta, accepta o diferenta in taria volumului intre R1 si R2 care este destul de pronuntata pt. a-l ajuta pe elev sa invete sa diferentieze intre cele doua nivele ale sale de volum. PASUL 3
Mixeaza SD1 si SD2 in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. Stabilieste achizitionarea la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte date fara ajutor si cu SD-urile prezentate in rotatie aleatorie. Nu uita sa diminuezi ajutorul fizic [ex. gesturile] pt. ambele nivele ale volumului. Odata ce a fost achizitionata imitarea fiecarui cuvant cu nivelul respectiv de volum, nu poti garanta ca elevul poate diferentia volumul singur. Mai degraba, elevul a reusit achizitionarea in Pasul 3 datorita faptului ca trebuia sa raspunda la doua cuvinte diferite sau datorita altui indiciu. Pt. a fi sigur ca elevul poate diferentia si imita volumul, procedeaza dupa cum urmeaza. PASUL 4 Alege un nou cuvant [ex. "buna[hello]"] si prezinta acest cuvant cu voce tare [ca SD1], si apoi prezinta ACELASI cuvant cu o voce inceata [SD2]. Ajuta la incercarile initiale, diminueaza ajutorul in timpul incercarilor succesive, si apoi mixeaza cele doua SD-uri in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. In final, preda noi cuvinte, unul cate unul, cu voce tare sau inceata, si apoi mixeaza volumul fiecarui cuvant. De exemplu, preda cuvantul "masina[car]" ca pe un tipat si apoi in soapta, bazandu-te pe procedurile de invatare a diferentierii. Aducerea volumului sub control instructional Odata ce elevul invata sa imite volumul vocii profesorului la multe cuvinte, profesori, si medii, adu volumul vorbirii elevului sub control instructional. Scopul acestui pas este ca tu sa poti sa-i spui elevului "Vorbeste mai tare" sau "Vorbeste mai incet" dupa cum cere situatia [ex. acasa, in biserica, in restaurant]. Pt. a realiza aceasta sarcina, poti ajuta prin prezentarea instructiunilor cu volum tare versus volum moale. Pe scurt, prezinta instructiunea "Vorbeste mai tare" spunand cuvantul "tare" cu un volum puternic. In continuare, volumul cuvantului "incet" este din ce in ce mai moale, ca ajutor, in timp ce volumul elevului se mentine la fel. Instructiunea "Vorbeste mai tare" este pusa in contrast cu instructiunea "Vorbeste mai incet" in conformitate cu urmatorii pasi. PASUL 1
Prezinta SD1 ["Vorbeste mai tare"] si ajuta pt. nivelul corect al volumului spunand "tare" foarte tare ca elevul sa imite [elevul imita cuvantul "tare" si volumul acestuia]. Cand elevul raspunde corect de 5 din 5 sau 9 din 10 incercari, treci mai departe la pasul urmator. PASUL 2
Prezinta SD2 ["Vorbeste mai incet"] si ajuta raspunsul corect al elevului spunand cuvantul "incet" in soapta. Dupa ce elevul ajunge la criteriul de achizitionare [5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte], treci mai departe la pasul urmator. PASUL 3
Mixeaza SD1 si SD2 in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. Acest pas ar trebui realizat destul de repede deoarece elevul stapaneste deja diferentierea volumului datorita procedurilor din sectiunea precedenta. Hotareste achizitionarea diferentierii dintre SD1 si SD2 la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte. PASUL 4
Elimina treptat volumul folosit ca ajutor, aducand volumul elevului sub controlul SD-ului tau [ex. "Vorbeste mai tare" sau "Vorbeste mai incet" fara nici o diferenta in volum la cele doua instructiuni]. Mentinand intarirea diferentiata in timpul eliminarii ajutorului, elevul are mai multe sanse sa invete sa vorbeasca conform instructiunii. Adica, dupa ce spui "Vorbeste mai tare", pe un ton conversational, elevul trebuie sa spuna "tare", foarte tare. In mod similar, elevul trebuie sa raspunda cu un nivel adecvat cand spui "Vorbeste mai incet". Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte neajutate pt. fiecare instructiune. PASUL 5
Generalizeaza instructiunile "Vorbeste tare" versus "Vorbeste incet" de-a lungul mai multor cuvinte si propozitii. De exemplu, daca ceri elevului "Spune tare buna[hello]", elevul trebuie sa spuna cuvantul "buna[hello]" cu voce tare. Pt. a-l ajuta pe elev sa se retina de la a imita componenta "spune tare" a instructiunii, repede si aproape de neauzit zi "spune tare", in timp ce imediat il ajuti pe elev sa repete un "buna[hello]" spus tare. In mod gradat de-a lungul urmatoarelor incercari, diminueaza la un volum normal cuvintele "spune tare", in timp ce mentii, cu intarire diferentiata, exprimarea de catre elev a cuvantului "buna[hello]" cu voce tare. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte pt. fiecare instructiune noua. PASUL 6
Folosind aceleasi tehnici prezentate in Pasul 5, invata-l pe elev sa exprime cuvinte cu un ton scazut cand dai noi comenzi cum ar fi "Spune incet pa-pa". Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte pt. fiecare instructiune noua. PASUL 7
Mixeaza doua din noile SD-uri in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. Stabileste achizitionarea la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate. Ca la toate programele care se bazeaza pe invatarea diferentierii, asigura-te ca rotatia aleatorie este inclusa pt. a evita perseverenta; a castiga-a sta, a pierde-a schimba; sau alte patternuri[modele] de raspuns. In timp, schimba instructiunile initiale cu expresii mai obisnuite cum ar fi "Nu te aud" sau "Este prea tare" eliminand treptat instructiunile initiale in timp ce sunt introduse gradat noile instructiuni cate un cuvant odata. Arii de dificultate Este dificil de mentinut nivelul volumului elevului atunci cand volumul este diminuat ca ajutor [ca la Pasul 4 din sectiunea anterioara]. Asta apare deoarece elevul a fost foarte mult intarit daca imita mai multe aspecte ale verbalizarii, inclusiv volumul. Totusi, cu rabdare si exercitiu, elevul trebuie sa stapaneasca acest program. Insa, daca elevul are mari dificultati in antrenamentul volumului, renunta sa mai predai aceasta abilitate decat daca elevul vorbeste atat de incet incat nu prea poate fi auzit de profesor. Imitatia inaltimii [tonului] si conturului Partea programului care il invata pe elev sa moduleze inaltimea si conturul intr-un mod adecvat se invata de asemenea prin imitatie si s-ar putea sa fie potrivit sa o introducem aici, chiar daca implementarea acestui program trebuie amanata pana cand nu sunt demonstrate progrese substantiale in limbajul expresiv. Inaltimea se refera la frecventa cu care e pronuntat fiecare sunet si este analoaga cu ceea ce se cheama voce adanca[scazuta] versus voce inalta [ca la voce bass versus voce soprana]. Conturul se refera la modularea inaltimii de-a lungul partilor sau tipurilor de propozitii [cum ar fi o intrebare, care se termina cu un ton crescator]. Vorbirea persoanelor cu autism este adesea caracterizata ca fiind monotona si lipsita de contur sau expresie; invatarea modularii inaltimii si conturului ajuta la eliminarea acestei caracteristici. Procedurile de invatare a variatiilor adecvate ale inaltimii sunt asemanatoare cu procedurile folosite pt. invatarea imitarii volumului. Cand il inveti pe elev sa imite inaltimea, foloseste cuvinte sau fraze pe care elevul le poate imita deja si pe acelea care pot ajuta la o inaltime inalta sau joasa[coborata]. De exemplu, "hi", "wee", sau "cook" pot ajuta la generarea unei inaltimi inalte, in timp ce "cow[vaca]", "nu", sau "tati" pot facilita inaltimi scazute. De asemenea poti incerca sa ajuti un ton inalt stand in picioare si ridicand mainile in timp ce zambesti. Poti ajuta un ton scazut pleostindu-te sau schimbandu-ti expresia faciala intr-o incruntare. Ca si la toate imitarile vocale, s-ar putea sa fie foarte dificil sa izolezi ajutoarele eficiente si s-ar putea sa trebuiasca sa te bazezi cu greu pe modelare. Pt. a ilustra pasii care urmeaza, sa fie SD1 "wee" spus pe un ton inalt si SD2 sa fie "tati" spus pe un ton scazut. PASUL 1 Prezinta SD1 ["wee"] pe un ton inalt. In timpul mai multor incercari, modeleaza raspunsul elevului ca sa se potriveasca cu tonul tau inalt, intarind aproximarile care sunt din ce in ce mai exacte. PASUL 2 Prezinta SD2 ["tati"] pe un ton scazut. Modeleaza tonul elevului ca sa se asemene cu tonul tau. Este putin probabil ca elevul sa ajunga la o asemanare perfecta cu tonul tau in Pasii 1 si 2. Nu este necesara imitarea perfecta a tonului, atata timp cat adultii care sunt prezenti sunt de acord ca tonul elevului la SD1 e in mod clar diferit de cel de la SD2. Prin clar diferit, noi intelegem ca diferenta este destul de evidenta astfel incat elevul sa fie capabil sa faca diferentierea in Pasul 3. PASUL 3 Mixeaza SD1 si SD2 in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. Stabileste achizitionarea la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate. PASUL 4 Incepe antrenamentul de generalizare prin cuvinte. Adica, inlocuieste "wee" din SD1 si "tati" din SD2 cu noi cuvinte si antreneaza pe criteriul pasilor facuti de la 1 la 3. Mai tarziu, prezinta acelasi cuvant si la SD1 si la SD2 dar schimba tonul cu care e spus. Amandoua procedurile ajuta la generalizarea tonului prin cuvinte separand anumite tonuri de anumite cuvinte. PASUL 5 Dupa ce elevul imita tonul cuvintelor de prima data cand ii sunt date, prezinta un SD1 din trei sunete cum ar fi "da-dee-da", spunand sunetele cu tonuri diferite [ex. scazut-inalt-scazut]. Modeleaza raspunsul elevului pana cand imita patternul[modelul] tonului tau. Cand elevul stapaneste SD1, prezinta SD2 cu un pattern diferit de tonuri si modeleaza tonurile elevului ca sa se potriveasca cu ale tale. In continuare, introdu noi parti de trei sunete si modeleaza raspunsurile elevului pana cand elevul imita patternuri de tonuri de prima data de cand ii sunt prezentate. Pasul final este sa iei un SD format din trei parti si sa il schimbi aleatoriu. De exemplu, ia SD1 ["da-dee-da"] si schimba tonul acestui SD [ex. inalt-inalt-scazut, apoi inalt-scazut-inalt, apoi scazut-scazut-inalt, etc.]. Foloseste aceste proceduri ca sa-l inveti pe elev sa imite intrebari ["Ce este aceasta?", "Ce-ai spus?" si "Ce faci?"], care necesita un ton crescator de-a lungul cuvintelor. In acelasi fel, elevul poate fi invatat sa exprime propozitii declarative [ex. "Eu nu vreau asta" si "Numele meu e Ben"] pe un ton descrescator. Imitarea vitezei Unii elevi vorbesc foarte rar si nu-si adapteaza viteza exprimarii la context. Ca si la volum si ton, viteza enuntului s-ar putea sa trebuiasca sa fie invatate separat, dupa cum urmeaza. PASUL 1
Prezinta SD1, care consta din orice cuvant de trei silabe care e stapanit[invatat] sau dintr-o secventa de cuvant exprimata intr-un ritm rapid. Un exemplu este "da-da-da" spusa intr-un timp de aproximativ 1 secunda. Modeleaza viteza exprimarii elevului ca sa semene foarte mult cu viteza ta. Viteza poate fi ajutata prin folosirea unor indici cum ar fi gesticularea in ritmul vorbirii tale. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte neajutate. PASUL 2
Prezinta SD2, o secventa de silabe sau cuvinte similara cu lungimea celei de la SD1 dar diferita in sunete [ex. "tee-tee-tee"]. Spune SD2 intr-un timp care sa dureze aproximativ 3 secunde. Maximizeaza diferenta dintre SD1 si SD2 exagerand viteza inceata fata de viteza rapida. Ajuta si modeleaza ritmul incet al elevului ca sa semene cu al tau. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte neajutate. PASUL 3
Mixeaza SD1 si SD2 si stabileste achizitionarea [9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate], urmand paradigma diferentierii. In pasii urmatori, generalizeaza viteza la diferite silabe sau combinari de cuvinte. Odata ce este stapanit acest lucru, adu viteza vorbirii elevului sub controlul tau instructional invatandu-l sa raspunda corect la instructiunile "Vorbeste mai repede" versus "Vorbeste mai rar". Acest lucru poate fi realizat prin urmarirea procedurilor similare cu cele prezentate sub sectiunea "Aducerea volumului sub control instructional". Arii de dificultate Fii constient ca elevul poate regresa in timpul Programului de Imitatie Verbala. Elevul poate incepe sa aiba accese de furie si sa se autostimuleze mai mult decat o facea inainte de a incepe acest program, sau elevul poate ajunge la un nivel al achizitionarii intr-o saptamana, care nu mai poate fi imbunatatit pana saptamana urmatoare, sau el poate pierde unele din castigurile din saptamana anterioara. Nu te alarma in asemenea cazuri. Imitatia Verbala este unul din cele mai elaborate programe de predat si unul din cele mai dificile programe de invatat de catre elev. Totusi, acest program poate fi foarte frustrant pt. amandoi, pt. tine si pt. elev. Nu cunoastem nici un program in care elevul sa achizitioneze continuu de la o sesiune la alta fara piedici[devansari] ocazionale. Daca are loc regresia, pur si simplu reveniti in program si la un stadiu pe care elevul il poate stapani astfel fiind intarit si recapatandu-si increderea si sentimentul succesului. De asemenea s-ar putea sa iei in considerare injumatatirea timpului in care il tii pe elev pe scaun. Introdu diverse instructiuni din alte programe pe care elevul le indeplineste cu succes pt. a-l ajuta sa-si recapete sentimentul de succes si sparge monotonia produsa de repetarea unui singur program. Poti de asemenea sa incerci sa schimbi intaririle sau predarea intr-o camera diferita a casei. Daca vorbirea imitativa a elevului este supusa programelor care implica gramatica si sens, este posibil sa sufere claritatea pronuntiei sale. Poate deveni din ce in ce mai dificil sa-l intelegi pe elev si sa decizi daca sa intaresti un enunt. In astfel de cazuri, trebuie sa te intorci la Programul de Imitatie Verbala pt. a reinstala pronuntarea adecvata. Sunt mai multe cai prin care il poti ajuta pe elev sa-si mentina si sa achizitioneze o vorbire bine pronuntata. Una din aceste proceduri consta in a-l invata pe elev sa citeasca [vezi Capitolul 29]. Indiciile vizuale implicate in citit pot ajuta la imbunatatirea pronuntiei elevului. A-l invata pe elev sa fie profesor [in timp ce tu o faci pe elevul] este un alt mod de a mentine si achizitiona vorbirea cu o pronuntie buna; este destul de obisnuit sa observi un elev care da instructiuni profesorului intr-o maniera foarte precisa si cu un volum adecvat. Asta se intampla poate pt. ca elevul este intarit de luarea controlului.
Urmatoarele proceduri sunt recomandate pt. ajutarea elevului ca acesta sa-si retina un raspuns ecolalic inadecvat. Una din metode consta in a folosi ajutorul volumului ca o cale de a-l ajuta pe elev sa diferentieze intre ce sa repete si ce sa nu repete. De exemplu, daca profesorul intreaba "Cum te cheama?" si vrea sa-l ajute pe elev sa raspunda adecvat [ex. "Mihai"], profesorul poate sopti repede intrebarea "Cum te cheama?" si apoi imediat si tare va spune "Mihai". Imediat dupa ce elevul spune "Mihai", profesorul trebuie sa-l intareasca pe elev din abundenta. In urmatoarele incercari, profesorul trebuie sa diminueze ajutorul crescand usor volumul si scazand viteza intrebarii in timp ce scade usor volumul raspunsului corect. Generalizeaza imitarea de catre elev a raspunsurilor corecte introducand noi intrebari care trebuie ajutate cu scopul de a se obtine raspunsul corect. Ca aceasta metoda sa fie eficienta, trebuie sa prezinti intrebari numeroase, scurte si simple care necesita un raspuns dintr-un singur cuvant. Volumul raspunsului corect la fiecare intrebare trebuie sa fie diminuat de-a lungul incercarilor. In acelasi timp[contemporan] cu prezentarea sirului de intrebari, este posibil ca elevul sa generalizeze imitarea raspunsurilor corecte decat doar sa-ti repete intrebarile. Daca elevul esueaza, revino la pasii anteriori scazand volumul intrebarii in timp ce cresti volumul raspunsului. Reinstaleaza procesul diminuarii ajutorului odata ce procesul de a raspunde corect e instalat. O a doua metoda consta in a-l invata pe elev sa raspunda "Nu stiu" ca replica la intrebarile care nu-i sunt familiare. Pt. a ilustra, profesorul poate intreba "Care e capitala Frantei?" si imediat sa-l ajute pe elev sa repete "Nu stiu". Prezinta intrebarea cu un volum scazut si raspunsul cu un volum tare, si imediat intareste-l pe elev pt. repetarea raspunsului corect [ex. "Nu stiu"]. In pasi treptati, mareste volumul intrebarii si descreste volumul raspunsului ajutat. Repeta aceasta secventa de intrebare-si-raspuns pana cand elevul raspunde corect de cinci ori la rand fara ajutor. Apoi treci mai departe la intrebarile aditionale, cum ar fi "Unde lucreaza tata?", "De ce avem pompieri?" si "De ce mancam mancare?". Odata ce raspunsurile elevului la mai multe astfel de SD-uri sunt stapanite, ajuta-l pe elev sa diferentieze intre ceea ce stie si ceea ce nu stie mixand intrebarile la care stie deja sa raspunda. Foloseste procedurile de invatare a diferentierii atunci cand predai aceasta abilitate. In continuare ajuta-l pe elev invatandu-l sa spuna "Care e raspunsul?", "Ajuta-ma" sau "Spune-mi" ca raspuns la SD-urile necunoscute[nestiute]. Un mod de a realiza asta este de a ajuta enuntul "Spune-mi" dupa ce elevul raspunde cu "Nu stiu" la o intrebare cum ar fi "De ce mancam mancare?". Aceasta secventa trebuie repetata pana cand elevul poate raspunde cu "Spune-mi" fara sa fie ajutat. Secventa completa, stapanita, va continua dupa cum urmeaza: PROFESOR: De ce mancam? ELEVUL: Nu stiu, spune-mi. PROFESORUL: Pt. a trai. Dupa mai multe incercari succesive, elevul are ocazia sa generalizeze acest tip de schimb verbal. Rata de achizitionare difera de la un elev la altul; unii elevi stapanesc si generalizeaza aceasta sarcina dupa trei sau patru intrebari, in timp ce altii au un progres mic sau nici un progres. Comentarii de incheiere Procedurile descrise in acest capitol sunt complexe, pot parea greu de aplicat, si dau impresia ca duc la castiguri mici[limitate]. Totusi, este important de tinut minte, ca odata ce elevul stapaneste majoritatea pasilor de la inceputul programului, va fi nevoie de munca relativ mai putina pt. a extinde achizitiile elevului de-a lungul programelor noi si mai avansate. Mai mult chiar, odata ce s-au facut achizitionarile, predatul poate fi scos din sedintele foarte structurate necesare pt. stapanirea primelor diferentieri, si noi abilitati pot fi predate si extinse in medii mai putin formale. Pe masura ce imitarea elevului devine mai generalizata si in mod inerent intaritoare, ar trebui sa-l observi pe elev cum invata din volumul, inflexiunea si viteza exprimate de adulti si de perechile[partenerii] tipice in mediul lui de zi cu zi. Nu uita ca elevul nu poate pastra si generaliza ceea ce invata in Programul de Imitatie Verbala decat daca aceste abilitati sunt exersate in afara programului si sesiunilor de invatare. De aceea, ofera multe repetari informale ale abilitatilor invatate de elev prin acest program. Prezinta instructiunile intr-un context placut si de joaca, marind probabilitatea ca elevul sa invete sa-i placa sa imite vorbirea. Daca elevul invata sa-i placa sa imite vorbirea, el s-ar putea sa devina ecolalic, ceea ce este bine in fazele timpurii ale predarii. Elevul se poate atunci "juca" cu vorbirea, chiar daca el nu stie sensul a ceea ce spune. Sensul poate fi predat mai tarziu. Exista motive sa credem ca elevii care reproduc[repeta] instructiunile profesorului, invata cum sa raspunda la asemenea instructiuni mai devreme decat elevii care nu reproduc[repeta]. Aparent, elevul care repeta este capabil sa "inmagazineze" instructiunile profesorului si de aceea e mai capabil sa raspunda la aceste instructiuni; instructiunile nu dispar din momentul in care profesorul le-a terminat. Poate fi util de mentionat ca noi toti avem tendinta de a repeta intrebarile la care nu stim raspunsul, sau intrebarile care sunt complexe si raspunsul nu este imediat disponibil. Adesea noi repetam aceste intrebari in soapta, pt. a avea timp sa formulam raspunsul corect. Programul de Imitatie Verbala ramane punctul central al predarii pt. un timp destul de lung dat fiind ca acest program ajuta la cresterea vocalizarii si fixeaza[consolideaza] problemele de pronuntie. Imitatia Verbala este de asemenea folosita pt. a ajuta raspunsurile la intrebari in toate privintele in mare parte in anii timpurii ai elevului. De aceea e important atat pt. elev cat si pt. profesor sa devina experti[competenti] in acest program. Predarea abilitatilor invatate in programul curent il ajuta pe profesor in majoritatea, daca nu in toate, programele prezentate in acest manual. Stapanind procedurile prezentate in acest program, profesorul face un salt urias pt. a deveni un expert in predarea la elevii cu intarzieri in dezvoltare. CAPITOLUL 23 Denumirea Expresiva a Obiectelor In acest program, elevul este invatat sa identifice obiecte prin exprimarea denumirilor acestora. Inainte de a fi invatat denumirile expresive, elevul trebuie sa fi invatat sa identifice receptiv 15-20 obiecte, asa cum a fost invatat in Programul de Identificare Receptiva a Obiectelor (cap.17). Achizitia aptitudinilor invatate in acest program de denumirea (etichetare, “labelling”) poate fi de asemenea facilitata de invatarea de catre elev sa potriveasca (“match”) obiectele care trebuie sa fie denumite. Urmand procedurile detaliate in Programul de Potrivire si Sortare (cap.12), discriminarea de catre elev a obiectelor – obiectiv va fi accentuata. Inainte de a incepe Programul de Denumire Expresiva a Obiectelor, elevul trebuie sa fi invatat sa imite cuvintele care vor functiona ca denumiri (“etichete”) in programul de fata, cum ar fi “suc”, “minge”, “prajitura”. (vezi Imitarea Verbala, cap.22). Astfel de imitari sunt utilizate ca prompteri in acest program. Cand alegeti viitoare obiecte pentru ca elevul sa le denumeasca, asigurati-va ca pronuntia denumirilor de catre elev este suficient de clara, ca alti adulti sa inteleaga ce spune. Claritatea este deosebit de importanta pentru evitarea situatiilor dificile ca atunci cand educatorii nu sunt de acord daca sa recompenseze sau nu un anumit raspuns dat de elev. Claritatea de pronuntie poate fi mai intai stabilita exersand denumirile prin imitare verbala. Se va decide apoi care denumiri sunt mai uniform intelese de toata echipa. Cuvintele monosilabice pot fi mai usor de invatat in imitarea verbala decat cuvintele polisilabice. De aceea, cuvintele monosilabice sunt bune candidate pentru denumirile initiale care urmeaza sa fie invatate de elev. Pe langa utilizarea denumirilor pe care elevul sa le pronunte clar, utilizati denumiri care se deosebesc foarte mult (cu discriminare inalta) si, daca e posibil, utile si practice pentru elev in viata sa de zi cu zi. Acest lucru poate fi atins daca se are in vedere vocabularul copilului mic obisnuit, in dezvoltare. Un astfel de vocabular consta in mod normal din cuvinte utilizate pentru a comunica nevoi si dorinte. De ex, denumiri ca “masina”, “apa”, “lingura”, “cana”, “mama” si “lapte” sunt mai semnificative pentru cei mai multi copii de 3 ani decat “harta”, “fan”, “raft” sau “piatra”. Similar, caracterul practic al denumirilor invatate poate fi stabilit utilizand recompensele elevului (mancarea preferata, bautura, jucaria) ca prime denumiri invatate. Odata ce elevul capata obiectul denumit pe post de recompensa, probabilitatea sa-l denumeasca din nou creste. Mai tarziu, denumiri simple pot fi utilizate pentru a construi propozitii simple. De ex, cuvantul “lapte” poate fi utilizat pentru a capata lapte, apoi un verb cum ar fi “vreau” poate fi adaugat pentru a produce propozitia “vreau lapte”, apoi aceasta propozitie poate fi extinsa la “eu vreau lapte” (vezi cap.26). Nota traducatorului: in limba engleza, utilizarea pronumelui personal in propozitie este obligatorie; nu ar fi corect in engleza sa spui doar “vreau lapte”, spre deosebire de romana. Retineti ca elevul poate invata sa denumeasca expresiv un obiect inainte sa invete sa-l identifice receptiv. Cand asa stau lucrurile, invatarea denumirilor expresive adesea faciliteaza invatarea denumirilor receptive. Cel mai adesea, insa, generalizarea apare in mod invers, astfel incat identificarea receptiva a unui obiect sa faciliteze identificarea sa expresiva. De ex, daca elevul invata sa atinga o prajitura cand i se cere sa faca asta, acest lucru il va ajuta sa denumeasca prajitura la cererea educatorului. Procedurile pentru invatarea denumirilor expresive le urmeaza pe cele descrise in programe anterioare implicand invatarea discriminarilor (vezi cap.16). insa, desi programe anterioare din acest manual angajeaza mult prompteri non-verbali pentru a invata noi aptitudini, Programul de Denumire Expresiva angajeaza in principal prompteri verbali. Cu toate acestea, principiile de prompting si de estompare a prompterului raman aceleasi. Pentru a simplifica urmatorul text, utilizam denumirile obiectelor “cana”, “minge” si “pantof” pentru a reprezenta SD1, SD2 si respectiv SD3. Observati ca aceste denumiri suna suficient de diferit si obiectele arata suficient de diferit pentru a facilita discriminarea lor de catre elev.
Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|