Teaching Individuals with Developmental Delays: Basic Intervention Techniques Dr. O. Ivar Lovaas
Yüklə 2,07 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Generalizarea denumirii expresive a culorilor
- Formele Identificarea Receptiva a Formelor
- Identificarea primelor doua forme
- Identificarea unor forme aditionale
- Generalizarea Identificarii Receptive a Formelor
- Denumirea expresiva a formelor
- Denumirea primelor doua forme
- Marimea Identificarea Receptiva a Marimii
Denumirea unor culori aditionale Odata ce elevul este capabil sa denumeasca expresiv primele doua culori, invatati-l sa denumeasca culori suplimentare. Cea de-a treia culoare introdusa trebuie sa arate diferit de primele doua si trebuie sa aiba o denumire care suna diferit de primele doua (de ex, “verde”) (Nota traducatorului: exemplul din manualul original este “white”, insa “alb” suna foarte asemanator cu “albastru”, si nu este o alegere buna). Este de asemenea important sa selectati o denumire de culoare pe care elevul o poate pronunta clar. Procedurile de invatare a culorilor suplimentare sunt aceleasi cu cele utilizate pentru a invata primele doua culori. Reamintiti-va ca doar o singura culoare aditionala trebuie invatata odata. Dupa ce elevul denumeste cu succes a treia culoare cand este prezentata singura, implementati procedurile de invatare a discriminarii, intercaland SD3 si SD1, apoi SD3 si SD2, iar in final alternand intre toate trei. Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate, cu SD-uri rotate randomizat. Odata ce elevul discrimineaza cu succes cele trei culori prezentate in rotatie randomizata, continuati sa introduceti culori noi, in conformitate cu aceleasi proceduri. Generalizarea denumirii expresive a culorilor Urmati aceleasi proceduri utilizate pentru a generaliza denumirea receptiva a culorilor la generalizarea denumirii expresive a culorilor (vezi sectiunea precedenta, “Generalizarea Identificarii Receptive a Culorilor”). Arii de dificultate Metodele utilizate pentru abordarea problemelor din componenta receptiva a Programului Culorilor pot fi de asemenea utilizate pentru indreptarea problemelor ce apar in componenta expresiva. De ex, daca un elev intampina dificultati in generalizarea denumirilor culorilor de la forma lor 2D la cea 3D, plasati obiectul-obiectiv 3D peste culoarea corespunzatoare in 2D. Aratati cu degetul catre obiect (de ex, banana) in timp ce este asezat pe cartonasul de culoarea corespunzatoare si prezentati SD (“Ce culoare?”). Asigurati-va ca estompati culoarea 2D ca prompter. O alta dificultate ce poate surveni in timp ce generalizati conceptul de culoare la stimuli 3D este ca elevul poate fi distras de stimulii 3D; minimizati aceasta problema introducand obiecte neutre (de ex, cuburi) si nu obiecte favorite (de ex, jucarii) in stadiile primare ale generalizarii. Un prompter eficient pentru multi elevi care intampina dificultati in invatarea denumirii expresive a culorilor este combinarea denumirilor receptive cu denumiri expresive, permitand ca instructia dv receptiva sa prompteze denumirea expresiva a elevului. De ex, puteti da comanda elevului “Arata albastru” (accentuand pe “albastru”), si apoi intrebati repede: “ce culoare?”, in timp ce aratati cu degetul catre cartonasul albastru de pe masa. Formele Identificarea Receptiva a Formelor In componenta receptiva a Programului de Forme, subliniem proceduri pentru a-l invata pe elev sa identifice diferite forme cum ar fi triunghiuri, cercuri si patrate. Urmatoarele materiale sunt necesare pentru a preda Programul de Forme: perechi de forme de baza (cerc, triunghi, patrat, dreptunghi, oval, inima, diamant), identice din toate punctele de vedere cu exceptia formei (adica aceeasi marime, culoare si textura). Asa cum s-a facut in Programul de Culori, formele pot fi decupate din hartie de bricolaj. Inainte de a preda acest program, este important ca elevul sa stapaneasca potrivirea formelor. Identificarea primelor doua forme Pentru a maximiza succesul elevului in invatarea identificarii primelor doua forme, formele trebuie sa arate diferit una de alta, si denumirile lor sa sune de asemenea diferit. Deoarece formele cerc si dreptunghi arata diferit una de alta si denumirile lor suna diferit, ele reprezinta o pereche buna pentru a fi predate primele. In ilustrarea urmatorilor pasi, atunci cand spuneti “Cerc” este SD1, iar raspunsul corect la SD1 este R1 – elevul sa arate cu degetul sau sa atinga cercul. SD2 este atunci cand dv spuneti “dreptunghi”, iar indicarea – sau atingerea- de catre elev a dreptunghiului este R2. In pasii ce urmeaza, dv si elevul veti sta vis-à-vis sau pe laturi adiacente ale mesei.
Curatati masa de orice itemi. Plasati cercul pe masa in fata elevului, prezentati SD1 (“cerc”), promptati raspunsul corect si recompensati. Promptati mai intai prin a arata cu degetul catre cerc. Daca prompterul esueaza, treceti la un prompter mai intrusiv, cum ar fi un prompter fizic la urmatoarea incercare. Estompati prompterul in incercarile subsecvente. Dupa ce elevul raspunde corect la SD1 fara prompter, evitati caracteristicile de pozitie, miscand cercul in diferite pozitii pe masa, cu fiecare prezentare a SD1. Reamintiti-va sa inlaturati forma intre incercari, pentru a maximiza distinctivitatea prezentarii stimulului. Plasati criteriul de invatare la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate. Apoi treceti la pasul 2.
Pasul 2 este predat in aceeasi maniera ca si pasul 1, cu exceptia SD2 (“dreptunghi”) care este utilizat. Incepeti acest pas prin a inlatura toate obiectele de pe masa. Prezentati SD2 (“dreptunghi”) imediat dupa ce plasati cea de-a doua forma vizata pe masa in fata elevului. Odata ce elevul raspunde corect la SD2 in 5 din 5 sau 9 din 10 incercari nepromptate, treceti la pasul 3.
Prezentati SD1 (“Cerc”) si utilizati un prompter de pozitie, plasand cercul aproape de elev. Pozitionati dreptunghiul la capatul indepartat al mesei, pentru a minimiza erorile din timpul tranzitiei de la SD2 la SD1. Dat fiind prompterul de pozitie complet, este improbabil ca elevul sa greseasca raspunsul. Insa, daca apare o greseala, asigurati un prompter mai intrusiv, cum ar fi un prompter fizic pe langa un prompter de pozitie, la urmatoarea incercare. Estompati mai intai prompterul fizic, apoi estompati prompterul de pozitie, mutand dreptunghiul in linie cu cercul, in timp ce randomizati plasarea stanga-dreapta ale celor doua forme, pentru a evita caracteristicile de pozitie. Odata ce prompterul de pozitie este estompat, formele trebuie puse aliniate, cam la o distanta de 6 inch una de alta. Daca formele sunt puse prea aproape una de alta, raspunsul elevului poate sa nu fie distinct, si puteti decide dificil daca sa acordati recompensa. Plasati criteriul de stapanire la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate, cu formele aliniate si cu pozitiile stanga-dreapta intercalate. Apoi treceti la pasul 4.
Schimbati pozitia celor doua forme, astfel incat dreptunghiul sa fie aproape de elev si cercul sa fie plasat la capatul indepartat al mesei (cu alte cuvinte, un prompter de pozitie complet). Prezentati SD2 (“dreptunghi”), promptati daca e necesar, si recompensati. Incepeti procesul de estompare mutand treptat cercul mai aproape de dreptunghi la fiecare incercare, reamintindu-va sa alternati randomizat pozitiile stanga-dreapta a fiecarei forme. Dupa ce cercul si dreptunghiul sunt plasate una langa alta cu pozitiile lor de stanga-dreapta randomizate si elevul raspunde corect in 9 din 10 sau 19 din 20 incercari nepromptate, treceti la pasul urmator.
Plasati ambele forme pe masa si prezentati SD1 (“Cerc”). Daca este necesar, promptati fie prin atingerea formei corecte, fie cu un prompter de pozitie, recompensati raspunsul corect, si estompati prompterul de-a lungul incercarilor succesive. Plasati criteriul de stapanire la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate, cu pozitiile stanga-dreapta ale formelor intercalate randomizat. Apoi treceti la pasul 6.
Urmati aceleasi proceduri prezentate la pasul 5, cu exceptia SD2 prezentat (“dreptunghi”). Considerati acelasi criteriu de invatare ca la pasul 5, apoi treceti la pasul urmator.
Prezentati SD1 spunand “cerc”, imediat dupa plasarea cercului si dreptunghiului pe masa. Promptati daca este necesar, si recompensati. Randomizati pozitiile stanga-drepata ale formelor. Dupa ce a invatat (4 raspunsuri corecte nepromptate la rand), prezentati SD2 (“dreptunghi”). Deoarece elevul probabil va raspunde cu R1 in loc de R2, dat fiind faptul ca atingerea cercului a fost recompensata cel mai recent, promptati raspunsul, pentru a evita o eroare, si apoi estompati prompterul. Dupa ce elevul raspunde corect in 4 incercari succesive nepromptate la rand, cu pozitiile formelor randomizate, intoarceti-va la SD1, promptati, si asigurati 3 raspunsuri corecte nepromptate la rand, apoi 2, si in final 1. reamintiti-va ca avantajul alternarii sistematice intre raspunsuri este ca evita ca elevul sa fie recompensat pentru faptul ca persevereaza in acelasi raspuns. Dezavantajul de a recompensa alternarea sistematica este ca tinde sa produca un pattern de raspuns de tip salt-al-castigului. Pentru a evita o astfel de strategie, plasati prezentarile SD1 si SD2 intr-o rotatie randomizata. Dupa ce SD-urile sunt rotate randomizat, stabiliti criteriul de invatare a discriminarii la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate. Considerati invatarea acestei discriminari initiale ca fiind o achizitie majora. Consolidati-o prin generalizarea discriminarii intre educatori si ambiente. Identificarea unor forme aditionale Predati fiecare forma suplimentara in aceeasi maniera in care au fost predate primele doua. Reamintiti-va ca forma selectata ca fiind al treilea obiectiv trebuie sa arate diferit de primele doua forme, iar denumirea sa trebuie sa sune de asemenea diferit. O stea sau un patrat pot fi o alegere buna pentru urmatoarea forma. Dupa ce elevul atinge criteriul pentru a treia forme, invatati-l pe elev sa discrimineze cea de-a treia forma de primele doua. In timp, gradat, cresteti dificultatea discriminarilor, de exemplu prin contrastul dintre un oval si un cerc sau a unui dreptunghi si un patrat. In acelasi timp, cresteti gradat numarul formelor prezentate pe masa odata, de la doua la trei sau mai multe. Eventual, elevul trebuie sa fie capabil sa identifice o forma (de ex, cerc) atunci cand acea forma este plasata pe masa intre cateva alte forme (de ex, un triunghi, un oval, un dreptunghi si o stea). Asigurati-va sa randomizati pozitiile formelor, ca si prezentarile de SD-uri. Ca si in cazul predarii culorilor, focusarea initiala cand se predau formele trebuie sa se limiteze la formele care apar in mod obisnuit. Predarea formelor suplimentare ar trebui sa fie executata apoi intermitent. Aceasta va permite predarea altor programe, si va contribui la consolidarea reamintirii. (cap.31). Generalizarea Identificarii Receptive a Formelor Incepeti trainingul de generalizare prezentand desene ale stimulilor ca niste linii negre de 54 inch grosime pe bucati separate de hartie alba, de marime si forma identica. Apoi treceti la exersarea discriminarii, urmand procedurile descrise mai devreme. Poate fi util sa utilizati setul original de stimuli ca prompteri pentru desene, plasand formele desenate alaturi de formele decupate. Prompterul dat de stimulii originali poate fi estompat prin descresterea treptata a marimii formelor originale sau prin alunecarea treptata a stimulilor originali sub noii stimuli. Odata ce este stapanita discriminarea desenelor, treptat treceti la obiecte 3D de diferite forme, cum ar fi farfurii, ceainice, tigai, mancare (de ex, prajituri rotunde si prajituri dreptunghiulare). Prin procedurile aratate pana acum, cei mai multi elevi invata sa abstractizeze atributele care constituie conceptul de forma.
Desi cei mai multi elevi invata componenta receptiva a Programului de Forme, diferentele individuale a acestei aptitudini intra inevitabil in joc. Daca elevul intampina probleme semnificativa in deosebirea, de ex, a unui cerc de un dreptunghi, incercati sa grupati un cerc cu o stea sau sa treceti la o pereche complet diferita de forme. Daca problema continua cu dificultatea elevului de a invata forme, mai luati odata in calcul supunerea formelor la componenta de potrivire din Programul de Potrivire si Sortare, pentru a va asigura ca elevul urmareste (poate discrimina) formele. Dupa ce elevul stapaneste aceasta aptitudine, reintroduceti componenta receptiva a Programului de Forme. O alta procedura care poate fi utila in facilitarea discriminarilor este introducerea unui stimul contrastant, asa cum s-a subliniat in procedurile de invatare a discriminarii (Cap.16). Utilizarea unui stimul contrastant este considerat un pas ante-training, si poate fi efectuat prin contrastarea dintre SD1 (“Cerc”) cu un obiect 3D cum ar fi pantof sau soseta. Deoarece acesti stimuli sunt atat de diferiti, se poate presupune ca acest contrast al lor constituie o discriminare mai facila decat cea originala. Astfel, elevul ar trebui mai repede sa invete sa indice sau sa atinga cercul atunci cand se prezinta SD1 (“Cerc”). Daca este necesar, utilizati prompteri de pozitie si estompari ale acestora pentru stimulul contrastant, de-a lungul incercarilor. In terminologia teoriei invatarii, elevul invata sa-si inhibe raspunsul la cel de-al doilea obiect atunci cand se da SD1 (“cerc”). Pentru a spune altfel, elevul invata sa nu raspunda cu R2, cand este intarita asocierea SD1-R1.
Inainte de a incepe componenta expresiva din Programul Formelor, elevul trebuie sa fi invatat 15-20 denumiri de obiecte si comportamente (cap.23 si 24) si imitarea verbala a cel putin doua denumiri de forme (de ex, “cerc” si “dreptunghi”). Daca elevul pronunta cu dificultate anumite denumiri de forme, incercati cuvinte care au semnificatii comparabile – de ex, “rotund” in loc de “cerc”. Cel mai bine este sa selectati acele denumiri care sunt cel mai clar pronuntate in imitarea verbala, si apoi, daca este necesar, sa le “formati” pronuntia in sesiuni ante-training. Acceptati aproximarile verbale ale elevului numai daca suna apropiat de pronuntia corecta a denumirii vizate. Reamintiti-va ca pronuntia de catre elev a denumirii trebuie sa fie suficient de clara pentru ca fiecare membru al echipei sa cada de acord asupra raspunsului ce urmeaza a fi recompensat. Denumirea primelor doua forme Procedurile de predare a denumirii expresive a formelor sunt aproape identice cu cele utilizate pentru a preda denumirea expresiva aculorilor; insa, in programul de fata, stimulii de forma inlocuiesc stimulii de culoare. In componenta expresiva a Programului de Forme, invatati-l pe elev sa denumeasca aceleasi forme identificate in componenta receptiva a acestui program. De ex, daca elevul a invatat identificarea receptiva a cercului si dreptunghiului, invatati-l pe elev sa denumeasca expresiv aceste forme, atata vreme cat elevul poate sa pronunte clar denumirile lor. In scopuri ilustrative, fie ca SD1 sa conste in intrebarea “Ce forma?”, odata cu prezentarea unui cerc, iar SD2 sa conste in intrebarea “Ce forma?”, odata cu prezentarea unui dreptunghi. In pasii ce urmeaza, dv si elevul trebuie sa stati jos pe scaune situate fata in fata.
Prezentati SD1 (“Ce forma?”), in timp ce ridicati cercul, promptati verbal raspunsul corect si estompati prompterul prin scaderea volumului cu care il spuneti, sau rostindu-l tot mai putin in incercarile care urmeaza. Dupa ce elevul raspunde corect in 5 din 5 sau la 9 din 10 incercari nepromptate, treceti la urmatorul pas.
Prezentati SD2 (“Ce forma?”), in timp ce ridicati dreptunghiul. Promptati raspunsul corect, recompensati si estompati prompterul in incercarile subsecvente. Treceti la pasul 3 dupa ce elevul raspunde corect in 5 din 5 sau 9 din 10 incercari nepromptate.
Intercalati SD1 si SD2 conform paradigmei de invatare a discriminarii. Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate, cu stimulii prezentati in rotatie randomizata. Odata ce raspunsurile elevului indeplinesc criteriul de invatare, intariti discriminarea in urmatoarele 3 sau 4 zile, in timp ce generalizati sarcina intre membrii echipei si ambiente diferite. Mai tarziu, generalizati discriminarea intre diferite exemplare de forme circulare si rectangulare, prezntand aceste forme ca pe desene liniare, apoi ca si caracteristici ale obiectelor 3D. apoi, continuati prin a preda doua sau trei forme aditionale, cate una odata, in urmatoarele patru-cinci saptamani. Arii de dificultate Este important sa pastrati o pronuntie clara si corecta a denumirilor formelor; altminteri, sarcina devine prea dificila atat pentru elev (discriminarea devine neclara), cat si pentru educator (devine neclar daca sa acorde recompensa). Nu este ceva neobisnuit un elev care sa incerce sa combine doua denumiri diferite intr-un singura, cum se intampla combinand “dreptunghi” si “cerc” in “drecer”. Pe de o parte, este o strategie inteligenta din partea elevului, de vreme ce poate maximiza recompensa si minimiza efortul. Pe de alta parte, pune educatorul la grea incercare – daca sa recompenseze elevul. Daca recompensa este acordata unui astfel de raspuns, ea nu face decat sa intareasca erorile. Marimea Identificarea Receptiva a Marimii Programul Marimilor este conceput pentru a-i preda elevului conceptul de marime, utilizand cuvintele “mare” si “mic”. Procedurile de predare a marimii sunt exact aceleasi cu cele utilizate pentru a preda culorile si formele; de aceea, pasii de predare prezentati in aceasta sectiune sunt condensati. Odata ce pasii fundamentali de predare din Programul Formelor sunt introdusi, pot aparea probleme speciale in predarea conceptului de marime – care sunt discutate, fiind sugerate si modalitati prin care s-ar putea rezolva. Inainte de a i se preda identificarea receptiva a marimilor, elevul trebuie sa achizitioneze potrivirea diferitelor marimi. In plus, dat fiind ca achizitionarea conceptului de marime necesita o abstractie complexa si comparatii intre obiecte, elevul trebuie sa stapaneasca conceptele mai putin complexe de forma si culoare inainte de introducerea Programului Marimilor. Urmatoarele materiale sunt necesare pentru a preda Programul Marimilor: perechi de obiecte 3D, identice din toate punctele de vedere, cu exceptia marimii ( de ex, mere de plastic rosu mari si mici, cuburi de lemn albastre mari si mici), obiecte 3D neidentice de marimi diferite (de ex, masinute mari si mici care nu sunt exact la fel din punct de vedere al culorii si formei), si desene cu obiecte mari si mici, pe cartonase si in carti. Retineti ca marimea este probabil cel mai abstract si mai complex concept cu care se confrunta elevul in acest moment de invatare, deoarece stapanirea marimii solicita ca elevul sa discrimineze (adica sa urmareasca) relatiile dintre obiecte (ca in Programul Prepozitiilor prezentat in cap.27, care are o solicitare similara). Pentru a ajuta maximizarea succesului elevului in achizitionarea conceptului de marime, prima pereche de obiecte selectate trebuie sa exagereze diferentele de marime. De ex, prezentati un pantof de tenis al unui copil mic si un pantof de tenis al unui barbat. Pentru a ilustra urmatorii pasi de predare, raspunsul corect la SD1 (cand dv spuneti “Mare” si prezentati un pantof de tenis de adult) este R1 (elevul sa arate cu degetul sau sa atinga pantoful de tenis de adult), in timp ce raspunsul corect la SD2 (adica atunci cand dv spuneti “mic” si prezentati un tenis de bebelus) este R2 (elevul arata sau atinge tenisul de bebelus). Pentru fiecare dintre urmatorii pasi, stati vis-à-vis de elev si goliti toti itemii de pe masa inainte de fiecare incercare. Inainte de a continua, observati ca elevul nu va invata nimic despre marime la pasul 1. Mai degraba, elevul poate invata sa identifice un pantof de tenis ca raspuns la cuvantul dv “Mare”. Procesul este similar cu Programul de Identificare Receptiva a Obiectelor (cap.17), in care elevul a invatat sa identifice un pantof cand i-ati spus “Pantof”. Acelasi rezultat se poate spune ca apare in pasul 2 de mai jos, cand elevul invata sa identifice un pantof de tenis cand dv spuneti “mic”. Insa pasii 1 si 2 sunt considerati a fi esentiali pentru introducerea pasului 3, unde elevul intr-adevar invata despre marime.
Plasati un pantof de tenis de adult pe masa in fata elevului si spuneti “mare”. Promptati raspunsul corect si recompensati. Promptati aratand spre obiectul mare sau utilizati un prompter manual, daca indicarea nu este suficienta. Estompati prompterul in incercarile urmatoare. Odata ce elevul raspunde corect de unul singur, mutati obiectul mare in pozitii diferite pe masa cu fiecare incercare subsecventa de S1 in acest pas. Cand elevul raspunde corect la 5 din 5 sau 9 din 10 incercari fara prompter, treceti la pasul 2.
Inlaturati SD1, tenisul de adult, de pe masa, si apoi prezentati SD2 spunand “mic” si plasand un item identic cu itemul mare, cu exceptia marimii (in acest caz, un tenis de bebelus) pe masa in fata elevului. Odata ce elevul indeplineste criteriile pentru SD2 (5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate), supuneti SD1 si SD2 procedurilor de invatare a discriminarii, cum este descris in pasul 3.
Spuneti “Big” in timp ce puneti tenisul de adult aproape de elev, si tenisul de bebelus la capatul indepartat al mesei. Daca prompterul de pozitie nu determina raspunsul corect, dati un prompter manual sau de indicare pe langa prompterul de pozitie in urmatoarea incercare. Estompati prompterul manual sau cel de indicare mai intai, si apoi estompati prompterul de pozitie, mutand obiectul mic in linie cu obiectul mare in incercarile subsecvente. Randomizati pozitiile stanga-dreapta ale celor doua obiecte pe masa in decursul procesului de estompare, pentru a evita caracteristicile irelevante de pozitie. Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate, cand cele doua obiecte sunt situate liniar la aprox 6 inch unul de altul, iar pozitiile lor stanga-dreapta sunt intercalate randomizat.
Spuneti “mic”, plasand tenisul de bebelus in fata elevului si tenisul de adult la capatul indepartat al mesei, intr-un prompter complet de pozitie. Adaugati promptere suplimentare daca este necesar si recompensati raspunsul corect. Daca sunt utilizati prompteri suplimentari, estomapati-i pe acestia mai intai, apoi treceti la estomparea prompterului de pozitie. Randomizati pozitiile stanga-dreapta ale obiectelor pe masa in cursul procesului de estompare. Treceti la urmatorul pas dupa ce elevul raspunde corect la 9 din 10 sau 19 din 20 incercari nepromptate.
Prezentati SD1 cu ambele obiecte pe masa. Promptati daca e necesar, recompensati raspunsul corect si estompati prompterul in incercarile subsecvente. Plasati criteriul de invatare la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate cu pozitiile stanga-dreapta ale obiectelor randomizate. Apoi treceti la pasul 6.
Prezentati SD2 si urmati aceleasi proceduri subliniate in pasul 5. dupa ce elevul raspunde corect in 5 din 5 sau 9 din 10 incercari nepromptate, treceti la pasul 7.
Plasati obiectele mic si mare pe masa, aliniate. Prezentati SD1, promptati daca e necesar, si recompensati raspunsul corect. Randomizati pozitiile stanga-dreapta ale obiectelor in incercari. Considerati ca a invatat la 3 raspunsuri corecte nepromptate la rand. Cand acest criteriu de invatare este atins, prezentati SD2 si promptati raspunsul, pentru a evita o eroare. Estompati prompterul. Dupa ce elevul executa trei raspunsuri corecte nepromptate la rand, intoarceti-va la SD1, promptati, si asigurati doua raspunsuri corecte nepromptate intai la SD1 si apoi la SD2. In cele ce urmeaza, alternati intre SD1 si SD2 dupa un raspuns corect nepromptat la fiecare SD. Prezentati SD1 si SD2 in rotatie randomizata cat de curand posibil, pentru a evita recompensarea alternarii sistematice intre R1 si R2. Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate. Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|