Teaching Individuals with Developmental Delays: Basic Intervention Techniques Dr. O. Ivar Lovaas

Arii de dificultate

Unii elevi identifica cu dificultate comportamentul corect, odata ce prompterul de pozitie este estompat. Daca elevul da un raspuns incorect cand cartonasele sunt apropiate, intoarceti-va si reluati nivelul anterior de prompter care l-a ajutat pe elev sa raspunda corect. Cand elevul raspunde corect in cel putin 3 probe succesive, incercati din nou sa estompati prompterul de pozitie pana cand cele doua cartonase sunt prezentate echidistant de elev. Daca elevul continua sa aiba dificultati in identificarea cartonasului corect, prezentati cartonasul vertical (pe o tabla) si nu intins pe masa. Ca si la Programul de Identificare Receptiva a Obiectelor, prezentarea verticala poate face cartonasele mai vizibile si astfel facilita discriminarea. Prezentarea verticala a cartonaselor trebuie insa considerata un prompter, si estompata in consecinta.

Este posibil ca unii elevi sa achizitioneze discriminarea intre prezentarile stimulilor 2-D fara sa invete mai intai sa potriveasca cartonasele cu cartonase identice. Daca acest pas a fost sters (= achizitia a fost pierduta de elev), iar elevul nu achizitioneaza o anumita discriminare in programul de fata, verificati daca elevul stie sa potriveasca (“match”) perechi de cartonase. Tineti seama ca unii elevi sunt capabili sa discrimineze caracteristici grosiere ale comportamentelor (de ex. Mancatul fata de Statul in picioare), insa diferente mai subtile ( cum ar fi Zambitul fata de Incruntare) se dovedesc a fi dificile. Daca acest lucru e valabil pentru elevul cu care lucrati, intoarceti-va si supuneti stimulii dificil de discriminat procesului de potrivire (= sa invete sa-i potriveasca, “match”). (Vezi cap.12). Daca elevul poate potrivi cartonasele cu comportamente, dar nu reuseste sa invete identificarea comportamentelor, un alt factor poate determina aceasta dificultate. Puneti deoparte cartonasele ilustrand comportamente dificil de discriminat si introduceti cartonase cu comportamente noi, pentru a urmari ameliorarea performantelor elevului. Comportamentele dificile pot fi introduse in stadii ulterioare.

Invatarea discriminarii intre doua comportamente, indeosebi la inceputul programului, poate fi prea dificila pentru elev. Elevul poate fi ajutat printr-un exercitiu ante-training, de a discrimina SD1 de un stimul contrastant. Inlocuiti SD2 cu un stimul contrastant (de ex, un cartonas alb) si utilizati procedurile descrise anterior pentru a-l invata discriminarea. Pe scurt, incepeti prin plasarea cartonasului SD1 in fata elevului, si a stimulului contrastant in coltul indepartat al mesei. Prezentati-i SD1 pana cand elevul raspunde corect, in 9 din 10 sau in 19 din 20 probe fara prompter, si apoi treceti la amestecarea SD1 cu SD2.

Unii elevi au dificultati extreme in discriminarea comportamentelor cand sunt prezentate in forma 2D. Oricum, acesti elevi e posibil sa invete identificarea receptiva a comportamentelor in vivo cu relativa usurinta (vezi sectiunea urmatoare, Identificarea Comportamentelor In Vivo). Ca in cazul tuturor programelor, incepeti invatarea in aria in care elevul e bun. Invatarea identificarii receptive a comportamentelor in vivo poate facilita identificarea receptiva a comportamentelor prezentate in forma 2D.

Generalizand Identificarea Receptiva a Comportamentelor

Este de o importanta cruciala ca elevul sa aplice ce invata despre un anumit comportament diferitelor reprezentari ale aceluiasi comportament. Uneori este utila probarea unor fotografii noi ale comportamentelor deja invatate, pentru a vedea daca elevul este capabil sa generalizeze de unul singur. Daca elevul nu generalizeaza pe cont propriu, invatati-l noi exemple, urmand procedurile descrise anterior in acest capitol, si probati periodic fotografii suplimentare pentru a testa generalizarea. De exemplu, aratati-i elevului o fotografie noua cu o persoana care mananca. Daca elevul raspunde corect la acest cartonas comportamental, treceti la un alt exemplu din aceeasi actiune. Daca elevul raspunde incorect, invatati-l sa raspunda corect la noul exemplu, urmand pasii descrisi anterior in sectiunea “Identificarea Primului Comportament”. Cu cat mai mare este numarul exemplelor pe care elevul le invata, cu atat mai probabila este conceptualizarea comportamentului de catre elev.

Identificarea comportamentelor in vivo

Unii elevi invata identificarea receptiva a comportamentelor in vivo (comportamente ilustrate de persoane din viata reala) cu mai multa usurinta decat identificarea receptiva a comportamentelor prezentate in fotografii /desene. Cum am mentionat mai devreme, invatarea stimulilor tridimensionali (3D) trebuie sa preceada invatarea stimulilor 2D, daca elevul are capacitatea de a invata comportamentele in vivo.

Daca elevul a inceput acest program prin identificarea comportamentelor prezentate in forma 2D, invatati-l in vivo sa identifice comportamente dupa ce elevul invata sa identifice aproximativ 20 comportamente in forma 2D. Cand il invatati identificarea comportamentelor in vivo, utilizati modele din viata reala, rugand 2 adulti din echipa sa manifeste comportamente pe care elevul a invatat in prealabil sa le identifice in poze. Daca formatul in vivo este prima expunere a elevului la Programul de Identificare Receptiva a Comportamentelor, urmati liniile directoare prezentate mai devreme in sectiunea “Identificarea Primului Comportament”, ce indica modul de a alege stimulii.

• 
  Pasul 1
  

Pozitionati 2 adulti (Adultul 1 si Adultul 2) la 3-4 picioare distanta unul de altul si la 4-6 picioare in fata elevului. Prezentati o serie de probe din SD1, in care Adultul 1 demonstreaza un comportament (de exemplu, bate din palme pentru 5-8 secunde) si educatorul spune in acelasi timp “bate din palme” (daca comportamentul ales este cel de a bate din palme). Utilizati promptere si recompensati R1, ce consta in indicarea de catre elev a adultului care bate din palme. Definitivati invatarea (5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte fara prompter).

• 
  Pasul 2
  

Prezentati SD2, ce consta in Adultul 2 care sare sus-jos de 5-8 ori, iar educatorul spune in acelasi timp “sare”. Perfectionati invatatul, ca in pasul 1. Deoarece elevul poate invata sa indice pur si simplu adultul, si nu comportamentul adultului, este necesara introducerea pasului 3.

• 
  Pasul 3
  

Amestecati SD1 si SD2, in conformitate cu procedurile de invatare a discriminarii, pana cand elevul raspunde corect in 9 din 10 sau in 19 din 20 probe fara prompter. Pentru a facilita excluderea unor prompteri inadvertenti, cei doi adulti trebuie sa-si alterneze aleator pozitiile si comportamentele. De exemplu, Adultul 1 trebuie sa demonstreze batand din palme de doua ori la rand, apoi sa sara odata, sa bata din palme o data, sa sara de trei ori si asa mai departe, si sa-si alterneze randomizat pozitia de stanga-dreapta. Perfectati invatarea (5 din 5 sau 9 din 10 probe corecte). Adultul 2 va fi apoi introdus, ca sa efectueze comportamentul pe care nu-l face in acelasi timp Adultul 1. O astfel de sarcina obliga elevul sa faca discriminari tot mai fine intre comportamente, si sa inceapa sa generalizeze identificarea comportamentelor la persoane. Odata ce primele doua comportamente au fost invatate, noi comportamente pot fi introduse, urmand aceleasi proceduri subliniate in aceasta sectiune.

La un moment dat, elevul trebuie invatat sa raspunda la cereri mai elaborate, cum ar fi “arata-l pe cel care bate din palme” si “arata-l pe cel care sare”. Pentru a reduce erorile la introducerea unor cuvinte aditionale in aceste instructiuni, promptati raspunsul corect prin maximizarea volumului si pronuntiei partilor semnificative din propozitie, in timp ce exprimati cuvintele mai putin importante mai soptit si rapid (de ex, “arata-l pe cel care BATE DIN PALME”). Estompati prompterul prin cresterea gradata a volumului si incetinirea ritmului cuvintelor mai putin importante, in timp ce diminuati volumul si cresteti ritmul componentelor cele mai importante din comanda, pana cand intregul SD este spus la un volum egal si cu un ritm constant.