Rezolutia conflictelor
Adesea, conflicte apar in familie sau intre familie si pedagog. Supervizorul trebuie sa incerce sa pastreze o relatie privata, de tip unu-la-unu cu familia, pentru a da parintilor un for de siguranta ca sa discute aceste probleme cat mai devreme posibil, astfel incat ele sa poate fi abordate cat mai eficient posibil. Cand conflictele par sa fie de nesolutionat, urmatoarele abilitati pot fi de ajutor. Echipa trebuie sa abordeze conflictele onest si direct, fara o evitare pasiva. Cea mai buna strategie este de a oferi o solutie directa, bine esalonata in timp, data din perspectiva onesta a supervizorului asupra nevoilor terapiei.
Solutiile trebuie sa fie sub forma solicitarii unui comportament viitor adecvat, fara reincriminarea greselilor din trecut. Solutia trebuie sa ofere parintilor o alegere clar specificata si oportunitatea de negociere. Solutia trebuie sa fie relevanta pentru obiectivele curente ale terapiei. Ea trebuie sa fie realista. Daca actiunea potentiala a pedagogului este “amenintata”, ar trebui sa se faca referinta la un contract clinic ce a fost agreeat anterior. Pentru o argumentare, pedagogul trebuie sa discute patternuri si nu acte specifice (Nota traducatorului: “pattern” este un termen adoptat in pedagogia speciala, psihologie si psihiatrie, si desemneaza “cai” sau “rute” sau “modele” de actiune) si sa faca o analiza functionala a potentialelor consecinte terapeutice ale acestor patternuri. Pentru a lamuri tipurile de solutie pe care le poate oferi, pedagogul trebuie sa observe imediat stilurile obiective de interactiune si nu sa interfereze rolurile parintilor sau ale echipei in procese neobservabile. Daca echipa terapeutica este sursa problemei, atunci supervizorul trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa actioneze in consecinta.
Daca conflictul este sever, solutia trebuie sa fie bine stabilita in timp. Echipa si parintii trebuie sa ia o pauza cand incep sa izbucneasca emotii reale. Solutia nu trebuie enuntata la sfarsitul unei izbucniri emotionale, atunci cand nici un participant nu o va auzi. Ea trebuie enuntata la o data ulterioara, dupa ce se face o apreciere completa. Solutia trebuie enuntata de un membru al echipei pe care parintii il plac si pe care il respecta. Solutiile trebuie sa incorporeze cea mai buna echilibrare a consecventei, respectand solutiile care au fost recomandate anterior, care insa au esuat. Recompensa pozitiva pentru un comportament obiectiv adecvat trebuie sa echilibreze orice atitudine critica implicata. Fiecare chestiune trebuie sa fie rezolvata pe rand, fara a permite ca unele chestiuni sa “supureze”. Fiecare chestiune trebuie apoi verificata asertiv in intalnirile ulterioare.
Unele comportamente vazute de obicei in rezolutia conflictelor pot exacerba conflictul sau distrage atentia de la rezolutia conflictului. Greselile facute atunci cand se incearca rezolvarea unui conflict includ urmatoarele: sa ceri motive pentru un comportament; sa utilizezi calificative; sa spui ca exista numai o solutie; sa intrerupi; sa ii spui familiei ca e de preferat metoda echipei; sa etichetezi o persoana; sa presupui ce gandeste o alta persoana; sa iei responsabilitatea copilului de la parinte si sa recompensezi dependenta de echipa.
Atunci cand non-complianta parintelui sau echipei este o problema, sunt utile urmatoarele principii:
-
Recomandari clare, acord asupra temei de casa
-
Reevaluare directa la un interval asupra caruia s-a cazut de acord
-
Cautarea solutiilor (brainstorming) pentru impedimentele semnificative
-
Prescrieti o sesiune unu-la-unu cu un membru adecvat al echipei pentru a lucra la o anumita abilitate. Concentrati-va asupra cooperarii in cadrul unei sesiuni, cat timp trainerul este prezent. Apoi, concentrati-va asupra progreselor copilului, cu utilizare adecvata a abilitatilor in cadrul unei sesiuni. In al treilea rand, concentrati-va asupra cooperarii cu permanente prescrieri de teme de casa (structurate, cu sesiuni cu baza de date).
Promovarea generalizarii si pastrarii abilitatilor parintilor
Abilitatile parintilor trebuie sa se generalizeze la noi comportamente ale copilului, la alte abilitati adecvate de parenting sau la alte settinguri, in special acelea in care nu sunt prezenti membri ai echipei terapeutice. Comportamentele care se generalizeaza la settinguri noi pot fi vazute ca fiind independente de stimulii de training si, de aceea, probabil ca se vor mentine si dupa training. Cand abilitatile parintilor nu par sa se generalizeze sau nu se vor mentine dincolo de intalnirile clinice, urmatoarele tehnici pot fi avute in vedere: (Stokes & Baer, 1977)
-
Programati stimuli obisnuiti Trainingul parental este cel mai bine condus acasa, pentru a pune sub controlul stimulilor de acasa raspunsurile parentale exersate. Modelarea inregistrata video si ghidaje scrise specifice luate acasa ajuta la promptarea generalizarii
-
Programati suficiente exemplare. O varietate de comportamente ale copilului trebuie sa fie prezente. Un contact mai regulat cu parintii permite o mai mare varietate de oportunitati ca sa observe succesele si dificultatile si de aceea mai multe oportunitati de instructie. O rata inalta de comportament adecvat sau de performante fluente in situatii repetate de training este o demonstratie dramatica a competentei parintelui
-
Instruiti generalizarea. Programarea abilitatilor generalizate prin instructiuni scrise si verbale este frecvent implicata. Pedagogii ii asista pe parinti in planificarea settingurilor din comunitate si dau prescriptii pentru acasa.
-
Recrutati comunitati naturale de recompensa. Dezvoltarea unui grup de suport continuu prin combinarea parintilor izolati sau includerea altor membri semnificativi ai familiei poate furniza o recompensa continua (ca si o promptare) a abilitatilor exersate
CAPITOLUL 33
Colectarea datelor
Greg Buch
Colectarea datelor joaca un rol extrem de important in programele de interventie comportamentala. Date despre performanta de zi cu zi a elevului sunt adesea necesare pentru a aprecia (a) daca elevul progreseaza in programe, (b) daca programele trebuie sa fie modificate, si cum anume, pentru a indeplini nevoile individuale ale elevului, si (c) daca educatorii urmeaza procedurile corecte. Mai mult, date despre eficienta generala a programelor intensive de interventie precoce, luate inainte si dupa terapie, permit parintilor sa ia decizii informate privind costurile si beneficiile terapiei. Atat date pe termen scurt, cat si pe termen lung sunt adesea solicitate pentru a castiga sau a pastra finantarea scolilor sau altor agentii guvernamentale.
Sarcina de a alege cum, unde si ce sa se masoare cand asiguri un program de 40 ore pe saptamana poate fi coplesitoare. Asa cum s-a mentionat mai devreme in acest manual, o mare cantitate de informatii privind eficienta terapiei pot fi obtinute in intalnirile saptamanale in care echipa si parintii observa progresul elevului. Un program bine condus asigura de asemenea o supervizare zi-de-zi a abilitatilor de predare de catre pedagogi seniori, care, la randul lor, sunt indrumati de supervizori sau consultanti. Multe informatii despre eficienta terapiei pot fi de asemenea obtinute prin urmarirea de casete video inregistrate in timpul terapiei. Astfel de casete sunt adesea utile, cand trebuie sa fie identificate probleme subtile in abilitatile de predare, deoarece ele permit o vizionare repetata si analize detaliate.
In cursul unei interventii de 2-3 ani, un elev poate parcurge cateva sute de programe diferite. Fiecare program prezinta propriile sale dificultati potentiale, si cea mai subtila greseala de predare intr-un singur program are puterea de a incetini sau de a stopa progresul elevului in toate programele. In consecinta, sarcina de a asigura fidelitatea terapiei este atat critica, cat si extensiva. In acest capitol, intai trecem in revista cum se inregistreaza date relativ selective care vor permite echipei sa documenteze progresul si esecurile fara a adauga costuri substantiale si incarcarea timpului in timp ce se face terapia. Ultima parte a capitolului descrie Cartea de Logare, ce asigura o modalitate eficienta de inregistrare a abilitatilor particulare din fiecare program care au fost predate de unul sau altul dintre membrii echipei, in orice zi. Aceasta permite fiecarui membru al echipei sa se documenteze instantaneu ce anume I s-a predat elevului si ce performante a avut elevul. De asemenea, ajuta la luare deciziilor privind ce programe particulare trebuie administrate, intr-o anume zi. De asemenea, este discutata Cartea de Mentinere, ce furnizeaza informatii despre care programe particulare au fost parcurse si stapanite si care trebuie reexersate pentru a fi pastrate.
Cum se inregistreaza date discrete din probe
Datele discrete din probe sunt inainte de toate utile pentru analiza nivelului de performanta al elevului intr-un anumit program si pentru problemele intalnite in program. Colectarea datelor discrete din probe este relativ simpla. Pentru fiecare proba dintr-un anume program, educatorul inregistreaza instructiunea data si daca raspunsul elevului a fost corect, incorect sau promptat. Un tabel de date necompletat este dat in Appendix 33.A de la sfarsitul acestui capitol.
La Proba 1, educatorul l-a instruit pe elev sa bata din palme si elevul a raspuns corect, asa cum se indica prin inconjurarea literei C (de la “corect”). La Proba 2, educatorul l-a instruit pe elev sa faca cu mana, si elevul a raspuns incorect (indicat de litera I). La Proba 3, educatorul l-a instruit din nou pe elev sa faca cu mana, si l-a promptat pe elev sa faca cu mana (indicat de litera P). La Proba 4 elevul a fost din nou instruit sa faca cu mana, si elevul a raspuns corect.
Observati ca, pe langa instructiuni si raspunsuri, educatorii trebuie de asemenea sa inregistreze pe tabel: (a) data calendaristica cand s-au inregistrat datele, (b) numele educatorului care a facut programul, (c) numarul raspunsurilor corecte, incorecte sau promptate, si (d) procentul raspunsurilor corecte (vezi foaia de Date discrete din probe, in apendicele 33.A de la sfarsitul acestui capitol).
Daca procedura de training al discriminarii este utilizata pentru a preda noi abilitati, probele care implica un stimul contrastant trebuie sa fie indicate de un C pe linia de instructiuni / SD, asa cum se arata in fig.33.2. Oricum, probele cu stimul contrastant nu trebuie sa fie utilizate in calcularea procentului de raspunsuri corecte date de elev.
Educatorii care lucreaza cu acelasi elev adesea dezvolta in mod inadvertent criterii diferite pentru ceea ce defineste un raspuns corect, incorect sau promptat. Cand acest lucru se intampla, valoarea datelor discrete de la probe poate fi sever compromisa. Pentru a preveni acest lucru, reliabilitatea inter-rateri a educatorilor trebuie apreciata odata la 1-2 luni, sau ori de cate ori este suspicionata o astfel de problema.
Pentru a masura reliabilitatea inter-rater, doi educatori trebuie sa inregistreze`datele simultant in timpul unei sesiuni. Datele lor trebuie apoi sa fie comparate si procentul probelor asupra carora sunt de acord (in care ambii au inregistrat ca raspunsul elevului a fost corect, incorect sau promptat) este calculat. Educatorii trebuie sa fie de acord in cel putin 90% din probe. Daca nu sunt, ar trebui sa revizuiasca criteriile pentru raspunsurile corecte, incorecte sau promptate, si sa exerseze sesiuni de codare impreuna, pana cand ajung sa fie de acord in cel putin 90% din cazuri.
Intalnirile saptamanale sunt un moment bun de evaluare a reliabilitatii inter-rate. Echipele pot de asemenea sa urmareasca inregistrarea video a unei sesiuni a unui singur educator, si apoi fiecare membru al echipei sa codeze dupa cum considera. Utilizand aceasta procedura, un membru senior al echipei sau un parinte poate stabili daca intreaga echipa sau numai unul sau doi membri au probleme de reliabilitate. Educatorii noi trebuie intotdeauna sa-si stabileasca reliabilitatea cu un educator experimentat inainte de a inregistra singuri datele.
Sfaturi practice privind inregistrarea datelor
Va dam urmatoarele sfaturi despre inregistrarea datelor, pentru a-i ajuta pe mebrii echipei sa fie consecventi atat in munca cu elevii, cat si in inregistrarea datelor.
1. Predarea si inregistrarea datelor in acelasi timp pot fi dificile. Daca educatorul lucreaza singur, el trebuie sa faca 4-5 probe inainte de a inregistra raspunsurile elevului (pentru a reduce lungimea intervalelor dintre probe). Daca este posibil, inregistrati raspunsurile atunci cand elevul este ocupat cu o recompensa, sau dupa ce elevul a fost lasat in pauza.
2. Inregistrarea datelor in timpul predarii este deosebit de dificila pentru educatorii relativ proaspeti. Daca este posibil, luati un al doilea educator care sa inregistreze date atunci cand proapsetii educatori predau.
3. Cand totalizati procentul raspunsurilor corecte, asigurati-va ca probele promptate nu sunt considerate raspunsuri corecte.
4. Faceti cunoscut educatorilor faptul ca nu trebuie sa faca 20 probe in fiecare program doar pentru ca tabelele de date merg pana la 20 probe.
Cand trebuie inregistrate datele discrete din probe
Datele discrete din probe trebuie in general inregistrate (a) in programe in care elevul progreseaza lent sau limitat; (b) la intervale de o luna pentru toate programele, pentru a documenta progresul elevului (sau lipsa acestui progres). O conceptie gresita comuna este ca trebuie inregistrate date discrete din probe la fiecare proba in fiecare program din fiecare zi. Inregistrarea datelor discrete din probe consuma timp, si, in consecinta, este scumpa. De aceea, ar trebui facuta ca raspuns la nevoi specifice ale fiecarui elev.
Daca elevul intampina dificultati intr-un anumit program (progresul este lent, programul da nastere la crize de furie etc) poate fi indicat ca toti educatorii sa inregistreze date discrete din probe in acel program, pentru cateva zile. Aceste date pot fi dupa aceea analizate (asa cum se descrie in urmatoarea sectiune) de catre pedagogul senior al elevului, de catre parinti sau de catre consultantul comportamental, pentru a verifica daca educatorii fac vreo eroare procedurala. 1-2 zile de date inregistrate sunt de obicei suficiente pentru a releva cele mai multe dintre probleme. Dupa ce sunt analizate, datele adunate pot demonstra ca programul trebuie modificat sau amanat, ori educatorii trebuie sa fie instruiti suplimentar in modul de implementare a programului.
Daca elevul intampina dificultati in mai multe programe, sau in majoritatea lor, sau daca exista banuiala ca unul sau mai multi educatori comit greseli procedurale consistente, poate fi necesara inregistrarea de date discrete din probe in toate programele, timp de cateva zile. Din nou, datele trebuie analizate, dupa cum descriem in sectiunea urmatoare.
Pentru a documenta performanta elevului in programe ce progreseaza fara probleme, date discrete din probe prelevate in ultimele zile din fiecare luna vor asigura in general o mostra adecvata. De ex, pentru a documenta progresul elevului in Programul de Potrivire si Sortare, trebuie sa inregistrati date din proba-cu-proba numai in ultimele 2-3 sesiuni de predare (30-45 probe) din fiecare luna.
Utilizarea datelor discrete din probe pentru rezolvarea problemelor obisnuite
Un educator sau un parinte experimentat poate releva o larga varietate de greseli comune de predare doar prin analizarea datelor discrete din probe ale unui elev. Urmeaza unele dintre cele mai obisnuite probleme ce pot fi delimitate prin revizuirea unor astfel de date:
-
Educatorii nu efectueaza probe nepromptate dupa probele promptate. Figura 33.3 arata date din Programul de Limbaj Receptiv Primar. La Probele 2 si 4, educatorul a trebuit sa prompteze elevul ca sa dea un raspuns corect. Insa educatorul nu a efectuat niciodata o proba nepromptata dupa aceste probe promptate. In consecinta, nu stim daca elevul a invatat sa raspunda la instructiunea educatorului sau pur si simplu a devenit dependent de prompter.
-
Educatorii permit elevului sa greseasca in prea multe probe. Figura 33.4 arata date din Programul de Limbaj Receptiv Primar. In acest caz, educatorul efectueaza probe succesive pentru a-l invata pe elev sa se ridice in picioare. Asa cum se vede din date, educatorul il prompteaza pe elev dupa trei probe esuate. Dupa aceea, elevul a fost din nou promptat dupa trei raspunsuri incorecte. In acest caz, educatorul ar fi trebuit sa initieze prompterul mai devreme, si apoi sa estompeze treptat promptarea. In general, elevul trebuie sa fie recompensat (si deci sa dea un raspuns corect) in 90% din probe.
LSD: “Atinge nasul”
2.SD: “Atinge nasul”
3.SD: “Zambeste”
4.SD: “Zambeste”
5.SD: “Sari”
6.SD: “Fa cu mana”
Fig.33.3 Date-mostra ce arata ca educatorul nu efectueaza probe nepromptate dupa cele promptate.
-
LSD
|
“Ridica-te in picioare”
|
C
|
Q
|
p
|
2.SD
|
“Ridica-te in picioare”
|
C
|
Q
|
p
|
3.SD
|
“Ridica-te in picioare”
|
C
|
Q
|
p
|
4.SD
|
“Ridica-te in picioare”
|
C
|
i
|
®
|
5.SD
|
“Ridica-te in picioare”
|
C
|
d)
|
p
|
6.SD
|
“Ridica-te in picioare”
|
C
|
Q
|
p
|
7.SD
|
“Ridica-te in picioare”
|
C
|
Q
|
p
|
8.SD
|
“Ridica-te in picioare”
|
C
|
i
|
®
|
9.SD
|
“Ridica-te in picioare”
|
0
|
i
|
p
|
Figura 33.4 Date-mostra
-
Educatorii petrec prea mult timp pentru raspunsurile deja stapanite anterior. Majoritatea timpului unui educator in cele mai multe sesiuni trebuie sa fie petrecut in predarea de noi abilitati. Insa, frecvent educatorii incep programele, “deruland” toate raspunsurile invatate deja de catre un elev. Daca datele unui educator arata ca a folosit 15 probe revazand abilitatile stapanite si doar 5 probe pentru predarea unei noi abilitati, ar trebui sa i se atraga atentia sa isi schimbe procedura.
-
Educatorii efectueaza prea multe probe intr-un program. Educatorii entuziasti il pot tine pe un elev pe scaun pentru 20-30 probe dintr-un program, cand ar fi potrivite numai 5-15 probe pentru o singura sesiune. Aceasta este o cauza comuna a crizelor de furie si a comportamentului non-responsiv.
Verificarea tabelelor de date va releva de asemenea daca educatorii folosesc corect procedurile de training al discriminarii, daca parcurg un numar adecvat de programe intr-o perioada data de timp si daca lucreaza pe comportamentele – obiectiv care sunt corecte pentru un program.
O problema comuna printre educatorii proaspeti si experimentati este lipsa de varietate a recompenselor. E simplu pentru educatori sa foloseasca aceeasi mancare sau aceeasi lauda verbala ca recompensa, proba dupa proba, zi dupa zi, fara sa realizeze ca fac asta. Elevii vor raspunde in general la aceasta situatie cu crize de furie, atentie diminuata, non-responsivitate si raspunsuri gresite. Daca exista banuiala ca educatorii nu schimba recompensele, este adesea util sa ii puneti sa inregistreze date de la fiecare proba despre recompensa exacta pe care o folosesc. Figura 33.5 prezinta o mostra de format in care se inregistreaza datele despre recompense. Aceasta procedura auto-monitorizanta este in general eficienta pentru promptarea educatorilor de a folosi recompense mai variate.
Recompensa 1: pestisorul de aur
Recompensa 2: gadilat
Recompensa 3: leganatul scaunului
Recompensa 4: sifon
Recompensa 5: ridicat in brate
Recompensa 6: imbratisat
Fig.33.5 Mostra de date ce arata recompensele folosite
Documentarea progresului in timp al unui elev
Pentru a castiga sau pentru a pastra finantarile de la inspectoratele scolare sau alte agentii guvernamentale, in general se solicita dovezi concrete despre eficienta generala a programului intensiv de interventie precoce. Datele discrete din probe pot fi utilizate ca parte din aceasta documentatie, dar si masuratori mai ample sunt de asemenea importante. Trei instrumente pentru a asigura o documentatie solida asupra beneficiilor pe termen lung ale programelor intensive de interventie precoce sunt: inregistrarea unor rezumate detaliate din fiecare luna a progresului elevului, programe regulate de inregistrare video si tinerea unui jurnal cu limbajul spontan al elevului.
Rezumatele lunare
Una dintre cele mai clare modalitati de a documenta progresul elevului este de a inregistra rezumate lunare ale castigurilor sale in fiecare program in parte. Aceste rezumate pot fi scurte, dar trebuie sa se focalizeze asupra unor fapte obiective si concrete. Cele mai importante doua lucruri care trebuiesc incluse sunt: (1) numarul itemilor pe care elevul i-a invatat in fiecare program si (2) procentul de timp in care elevul raspunde corect (acest procent trebuie derivat din datele discrete din probe descrise mai devreme).
Mai jos se afla o serie de mostre de rezumate lunare pentru Programul de Denumire Expresiva a Obiectelor:
-
1 martie 2001: Joan nu este capabila sa denumeasca expresiv nici un obiect
-
1 aprilie 2001: Joan poate denumi expresiv trei obiecte (masina, baloane si pizza) cu o acuratete de 84% cand obiectele sunt intercalate randomizat
-
1 mai 2001: Joan poate denumi expresiv 10 obiecte intercalate cu o acuratete de 80%
-
1 iunie 2001: Joan poate denumi expresiv 27 obiecte intercalate cu o acuratete de 90%
-
1 iulie 2001: Joan poate denumi expresiv 70 obiecte si imagini intercalate cu o acuratete de 81%. Sunt introdusi acum noi stimuli, sub forma de imagini sau obiecte, iar Joan invata imaginile la fel de usor ca si obiectele actuale. Joan de asemenea a generalizat denumirile la exemplare de obiecte pe care nu i le-am predat in mod specific. De exemplu, ea poate denumi pantofii mamei ei, desi i-a fost predata explicit numai denumirea unuia dintre pantofii ei.
-
1 august 2001: Joan poate denumi expresiv 95 obiecte si imagini intercalate cu o acuratete de 90%. Acest program a fost plasat pe un orar de intretinere.
Figura 33.6 Achizitia denumirii expresive a obiectelor de catre Joan
Pentru rapoartele inaintate inspectoratelor scolare sau utilizate in audieri legale, datele din rezumatele lunare pot fi cu usurinta comasate in rezumate pe 3 luni, pe 6 luni sau pe un an. De ex, rezumatele lunare tocmai descrise pot fi comasate in urmatorul rezumat cu grafic pe 6 luni:
Dostları ilə paylaş: |