Tehnologii Informationale pentru Administratie Publica

Echipamente periferice de intrare

Echipamentele periferice de intrare permit introducerea datelor şi programelor în memoria calculatorului şi /sau transmiterea de către utilizator a unor comenzi ce urmează a fi executate de către calculator.

La rândul lor aceste echipamente pot fi grupate în:

• 
  echipamente periferice de intrare de bază (tastatura, mouse, trackball);
  
• 
  echipamente periferice de intrare speciale (scanner, digitizoarele, touchscreen etc.).
  

Tastatura reprezintă echipamentul periferic cel mai utilizat, făcând parte din configuraţia minimă a oricărui calculator. Ele sunt utilizate pentru introducerea datelor. Deşi nu există o standardizare a tastaturilor, în general acestea conţin trei mari grupe de taste: taste alfanumerice (litere şi cifre); taste de punctuaţie (virgulă, punct etc.); taste speciale (taste funcţionale, taste de control, taste cu săgeţi, Caps Lock etc.).

După modul de dispunere a caracterelor pe primul rând al tastelor alfanumerice, sunt folosite, cu precădere, tipurile AZERTY (european), QWERTY (anglosaxon), Dvorak, Dvorak-Dealy (la care dispunerea separată a tastelor pentru vocale şi consoane asigură o tastare rapidă a textelor). Pe lângă aceste tastaturi de tip IBM, pentru calculatoarele de tip Apple Macintosh, sunt folosite tastaturile ADB (numite astfel datorită conectării la magistrala Apple Desktop Bus). De regulă, tastaturile sunt cuplate la unitatea centrală prin intermediul unui cablu flexibil, ceea ce permite poziţionarea ei după cerinţe. Au fost create şi tastaturi wireless (fără fir). Noile modele transmit semnalul către calculator prin impulsuri radio sau în spectru infraroşu, care permite o rază de acţiune mai mare, comparativ cu semnalul radio.

Mouse-ul este un dispozitiv de introducere utilizat la sistemele de operare cu interfaţă grafică. Mouse-ul este folosit pentru selectarea unor opţiuni din meniuri, manipularea unor obiecte (texte, grafice etc.) sau controlul mişcării cursorului (pointer-ului) pe ecranul de afişare. A fost inventat în 1963 de către Douglas Engelbart şi este considerat una dintre marile descoperiri ergonomice, datorită eliberării utilizatorului de folosirea exagerată a tastaturii.

Există mai multe criterii de clasificare a acestor echipamente periferice.

Din punct de vedere constructiv, mouse-urile pot fi:

• 
  mecanice - dispun de o bilă metalică /de cauciuc ce se poate roti în toate direcţiile, senzorii încorporaţi detectând direcţia şi deplasând cursorul pe ecran;
  
• 
  optice – folosesc un laser şi o suprafaţă specială prevăzută cu o grilă, pentru detectarea mişcării mouse-ului; nu au nici o componentă mobilă şi au o acurateţe mai mare în detectarea şi interpretarea mişcărilor; fiind mai rapide şi mai precise decât cele mecanice;
  
• 
  opto-mecanice – folosesc o combinaţie de tehnologii mecanice şi optice, şi nu necesită o suprafaţă specială cu grilă.
  

După numărul de butoane, există diferite tipuri. Maouse-ul clasic are două butoane şi funcţionează după principiul mecanic. La ora actuală există mouse-uri din ce în ce mai complexe, care pot executa funcţii suplimentare, unele chiar programabile (cu rol de a prelua o comandă specială). În plus, a apărut rotiţa de scroll care asigură realizarea aceloraşi funcţii ca şi cele ale barelor de derulare dintr-o fereastră Windows.

După compatibilitate, se disting clasele: IBM, Genius, Logitech, Microsoft etc. Aceste firme au lansat pe piaţă pachete mouse /tastatură wireless care utilizează un singur senzor, proiectat pentru a interpreta semnalele de la ambele dispozitive. Cel mai important argument în favoarea modelelor wireless este legat de libertatea de mişcare şi lipsa cablurilor.

Trackball-ul este un dispozitiv ce oferă aceleaşi facilităţi ca şi mouse-ul: tehnologie optică, rotiţă de scroll şi numeroase butoane suplimentare. Avantajul faţă de mouse constă în faptul că sunt staţionare, ceea ce înseamnă că nu necesită mult spaţiu pentru a fi utilizate. Astfel, echipamentul poate fi plasat pe orice suprafaţă, inclusiv pe genunchi.

Echipamente de scanare recunosc datele de pe anumite suporturi, citind simbolurile sau codurile cu ajutorul luminii (uneori şi cu laser), sau recunoscând anumite zone magnetizate în prealabil.

Scanner-ul optic este un echipament ce permite preluarea /citirea de texte (şiruri de caractere, semnături etc.) şi /sau imagini (alb-negru sau color) tipărite pe hârtie şi transformarea lor într-o formă accesibilă calculatorului. Operaţia de citire este asemănătoare celei realizate de ochiul uman, fapt pentru care aceste echipamente se numesc scannere optice. Scanner-ul funcţionează prin digitizarea unei imagini, transformând-o într-o hartă de biţi. Fiecare punct (pixel) este reprezentat prin 0 sau 1, în funcţie de culoarea punctului (alb sau negru). Pentru culori şi nuanţe de gri se aplică acelaşi principiu numai că fiecare punct se reprezintă prin, până la 24 de biţi. Matricea de biţi poate fi afişată pe un ecran, stocată într-un fişier şi manipulată prin programe.

Reprezentarea tuturor imaginilor prin hărţi de biţi face imposibilă editarea directă a textelor scanate. Această operaţie este posibilă cu ajutorul unui sistem de recunoaştere optică a caracterelor - OCR (Optical Character Recognition), care asigură traducerea imaginii în caractere ASCII. La ora actuală, majoritatea scannerelor comercializate sunt prevăzute cu pachete OCR^*.

Principalii parametri care diferenţiază scannerele sunt: tehnologia de scanare, rezoluţia, adâncimea culorilor.

Cititoarele de coduri de tip bară sunt unele dintre cele mai întâlnite echipamente de scanare optică folosite pentru a identifica produsele şi pentru a introduce preţul în casa de marcat. Cele mai utilizate coduri de tip bară standardizate sunt EAN-13 (European Article Numbering – 13), care foloseşte 13 caractere (unul pentru ţara de provenienţă, cinci caractere pentru producător, şase caractere pentru produs şi un caracter de control) şi EAN – 8, o variantă simplificată, cu doar opt caractere.

Scanner-ul magnetic este un tip de scanner care recunoaşte şabloane magnetice. Data, înregistrată sub formă magnetică, este “înţeleasă” de un echipament periferic de scanare magnetică. Cele mai cunoscute scannere de acest tip sunt: cititoarele de benzi magnetice şi cititoarele de caractere scrise cu cerneală magnetică. Principalele aplicaţii în care se folosesc aceste sisteme se regăsesc în domeniul bancar, gestiunea fişelor de pontaj a personalului etc. În domeniul bancar, cel mai utilizat sistem îl constituie automatele bancare - ATM (Automatic Teller Machine), care asigură eliberarea numerarului, la cerere, limitat la valoarea contului consultat.

Cititoarele de documente marcate permit, cu ajutorul unui soft specializat, citirea directă a informaţiilor de pe documente manuscrise sau imprimate. Principiul de funcţionare este cel al scannerelor optice, recunoaşterea caracterelor realizându-se prin deplasarea unui fascicol luminos pe conturul caracterelor, proiecţia caracterelor citite pe o matrice de celule fotoelectrice sau baleiajul cu ajutorul unui creion optic.

Echipamente de intrare cu atingere

Acest tip de echipamente vine în sprijinul nespecialiştilor, care pot astfel să utilizeze resursele hard şi soft, fără a cunoaşte detalii legate de exploatarea lor. Utilizatorul poate să introducă datele atingând o zonă, fie cu degetul, fie cu un instrument special Echipamentele tactile pot fi cuplate la toate tipurile de calculatoare, dar sunt mai frecvent întâlnite la microcalculatoare. Fac parte :digitizoarele, touchpad-ul, lightpen-ul, touchscreen-ul.

Digitizoarele sunt dispozitive de intrare care permit introducerea desenelor şi schiţelor într-un calculator. O suprafaţă de digitizare constă într-o tăbliţă electronică şi un cursor sau un creion. Tăbliţa conţine o parte electronică ce permite detectarea mişcărilor cursorului sau ale creionului traducând aceste mişcări în semnale digitale pe care le transmite calculatorului. La rândul lui, cursorul (puck) este un mouse special care poate fi prevăzut cu până la 16 butoane şi cu o “fereastră” cu linii încrucişate pentru deplasări delicate. Creionul (stylus) se aseamănă cu un stilou obişnuit, prevăzut, în loc de cerneală, cu un cap electronic.

Touchpad-ul reprezintă o mică suprafaţă sensibilă la atingere, folosită, cu precădere la calculatoarele portabile, ca dispozitiv de punctare. Practic prin deplasarea unui obiect (chiar şi un deget) peste pad (suprafaţa sensibilă) se realizează mutarea pointer-ului (punctatorului) pe ecran, controlându-se astfel mişcările cursorului.

Lightpen-ul (creionul luminos /optic) este un dispozitiv de intrare care foloseşte un detector sensibil la lumină pentru selectarea obiectelor de pe un ecran de afişare.

Touchscreen-ul (ecranul tactil) reprezintă un ecran de afişare care este acoperit de o folie transparentă, sensibilă la atingere şi care are capacitatea de a detecta zona atinsă de utilizator. Un ecran tactil este folosit de obicei pentru a lansa în execuţie operaţiunile disponibile sub sistemul de calcul curent.