Tema 1 final

SERVICII ȘI UTILITĂȚI PUBLICE

Cuprins


1. VOCABULARUL SPECIFIC SERVICIILOR ŞI UTILITĂŢILOR PUBLICE
2. TIPOLOGIA ŞI CARACTERIZAREA SERVICIILOR ŞI UTILITĂŢILOR PUBLICE
3. ORGANIZAREA ŞI GESTIUNEA SERVICIILOR PUBLICE
4. RESURSELE SERVICIILOR PUBLICE. TAXE SI TARIFE
5. PROBLEMATICA MONDIALĂ ŞI EUROPEANĂ A SERVICIILOR PUBLICE. ROLUL STATULUI
6. EDUCAŢIA
7. SĂNĂTATEA
8. PROTECŢIA VIEŢII ŞI A BUNURILOR
9. ALIMENTAREA CU APĂ
10. RECICLARE APE UZATE ŞI DEŞEURI SOLIDE
11. FURNIZAREA ŞI DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE

12. ALIMENTARE CU GAZ COMBUSTIBIL. TERMOFICARE

13. TRANSPORT
14. COMUNICAŢII

1. VOCABULARUL SPECIFIC SERVICIILOR ŞI UTILITĂŢILOR PUBLICE
Categoriile bun, produs, serviciu

Continuum produs-serviciu

Bunuri publice

Servicii publice

Utilitate şi utilităţi publice

Statul şi serviciile publice

Categoriile bun, produs, serviciu

-Expresia bun are numeroase semnificaţii între care şi unele care interesează din punct de vedere economic: „...ceea ce este util sau necesar societăţii sau individului pentru a-i asigura existenţa, bunăstarea“, sau varianta „obiect sau valoare care are importanţă în circulaţia economică“.

-Produsul constituie o componentă ambientală, rezultat al unei activităţi umane (fie şi numai parţial), care interesează o nevoie, şi care încorporează un complex de elemente specifice, interdependente, ordonate şi alcătuite într-un tot unitar“.

-Înţelesul cotidian al serviciului: prestaţie, elemente adăugate unei acţiuni, menite să adauge satisfacţie clientului; slujbă, post, muncă prestată în folosul cuiva, subdiviziune fără personalitate juridică al unui ansamblu economic / administrativ, ajutor dat cuiva într-o anumită împrejurare etc.

-În sens economic, noţiunea de serviciu acoperă un domeniu mult mai restrâns, delimitat de noţiunea de utilitate (valoare de întrebuinţare). În acest sens serviciile pot fi definite ca "activităţi utile destinate satisfacerii unei nevoi sociale".

-Serviciile au constituit obiect de studiu relativ recent, în a doua jumătate a secolului XX, odată cu dezvoltarea sectorului terţiar. Importanţa serviciilor în economie şi ascensiunea lor spectaculoasă este evidenţiată de ponderea populaţiei ocupate în servicii în economiile ţărilor dezvoltate: 50-80%.

-Văzute ca "utilităţi", serviciile pot fi: rezultatul muncii vii, al muncii materiale (automobil, televizor etc.), sau al acţiunii unor factori naturali (izvoarele termale, razele soarelui). Privite ca efecte ale unor bunuri materiale sau ale unor factori materiali, serviciile sunt indispensabile omului, dar, de cele mai multe ori, pentru a putea deveni "efective" este nevoie de intervenţia omului.

-Expresia bunuri si servicii are o sferă largă de cuprindere - de la serviciile oferite de administraţia de stat, cum sunt producerea şi aplicarea legilor, apărarea naţională etc., până la producerea unor bunuri fizice: alimente, îmbrăcăminte, bunuri casnice, minereuri etc.

-În practică este dificil să se facă distincţia între bunuri şi servicii, întrucât achiziţionarea unui bun include şi elemente de serviciu (toate mărfurile nealimentare sunt achiziţionate pentru serviciile lor!), după cum achiziţionarea unui serviciu, presupune, frecvent, prezenţa unor bunuri tangibile. Exemple relevante: autoturismul este considerat un bun, deşi el este cumpărat pentru serviciul pe care-1 oferă (transport); totodată acesta este însoţit la cumpărare de servicii cum ar fi garanţia sau facilităţile financiare. Dar şi un număr tot mai mare de servicii îmbracă o formă materială (serviciile editoriale / informatice, înmagazinate pe diverse suporturi).

-Dezvoltarea serviciilor a generat o industrie a serviciilor (service industries), structurată pe criteriile ocupaţii şi organizaţii prestatoare de servicii. Din lista acestor service industries fac parte, într-o ordine alfabetică: agrementul (distracţii, loisir, sport), arbitrajul…., procesarea de date, reparaţiile, sănătatea, securitatea, spălătoriile şi curăţătoriile, traducerile, transportul.

Continuum produs-serviciu

- Dihotomia bunuri fizice - servicii conţine nenumărate situaţii de bunuri care ocupă o anumită poziţie pe o scală ce se întinde de la ipostaza serviciului pur la cea a produsului pur. Un restaurant, de exemplu, oferă simultan preparate culinare (bunuri fizice) dar şi ambianţă etc.

-Un continuum serviciu pur – produs pur ar cuprinde: Învăţământul (= serviciu pur) > Spălătorie > Restaurant > Autoturism nou > Băuturi răcoritoare (Soft drinks) > Sare (= pure commodity good).

Bunuri publice

-Diversele bunuri din economie aparţin mai multor categorii, care se structurează în funcţie de criteriile exclusivitate şi rivalitate, astfel:

Diviziunea clasică a bunurilor în economie		Excluderea de la consum (exclusivitate)
		DA	NU
Competiţia în consum (rivalitate)	DA	Bunuri private: alimente, îmbrăcăminte, mobilier etc.	Bunuri comune sau cu proprietate comună: mediul natural, peştele oceanic
	NU	Bunuri de club (club good): şcoli private, cinematografe, cluburi	Bunuri publice: securitatea naţională (armată, poliţie)

-Exclusivitatea este situaţia când o persoană poate fi împiedicată să folosească un bun, acest drept aparţinând altcuiva (persoane / grup);

-Rivalitatea este situaţia când o persoană utilizează un bun, iar acest fapt determină diminuarea posibilităţii de folosire a bunului de către altcineva.

-Bunurile publice pure, sunt alocate în afara relaţiilor de piaţă datorită următoarelor două caracteristici fundamentale pe care le deţin:

A) Non-exclusivitate: imposibilitatea ori dificultatea de a exclude indivizii de la folosirea acestor bunuri. De exemplu, nimeni nu poate fi exclus de la beneficiile pe care le oferă iluminatul străzilor, apărarea ţării în cazul unor conflicte armate, interesul şi plăcerea de a vizita parcurile publice, de a merge pe stradă fie în calitate de pieton fie în calitate de automobilist. Toate acestea ţin de domeniul public. Orice tentativă de a exclude pe unii dintre cetăţeni (de exemplu, pe cei ce nu-şi plătesc impozitele) de a folosi aceste domenii, devine ori imposibilă, ori prea costisitoare.

B) Non-rivalitate: lipsa de rivalitate dintre utilizatori în ce priveşte consumul acestor bunuri. Această caracteristică se explică în felul următor: dacă la mulţimea care se bucură de utilizarea bunurilor publice se va mai ataşa un individ sau un grup, acest fapt nu va costa nimic în plus. Se spune că în acest caz costul marginal al consumului adiţional de astfel de bunuri este egal cu zero. De exemplu, dacă la mulţimea existentă se mai adaugă un individ sau un grup care să se bucure de apărare, de iluminatul public, de protecţia poliţiei, de apa râurilor etc, folosirea suplimentară a acestor bunuri nu urcă costurile şi, ca atare, aceasta nu costă nimic în plus. Neexistând nici proprietate privată asupra acestor bunuri şi nici costuri suplimentare pentru utilizarea lor, nu există nici rivalitate între utilizatorii sau beneficiarii acestor bunuri.

-Exemple comune de bunuri publice: apărarea, drepturile de proprietate, spectacolele municipale (de exemplu, focuri de artificii - public fireworks), iluminatul stradal, purificarea aerului şi a apei, căile pietonale, parcurile etc.

-Statutul unui bun public se poate schimba în timp.