Ion LAZU, Bucureşti ***
Acum câteva zile am intrat cu această carte în clasa a IX-a „C”. Aveam cu ei două ore de
literatură. Am început să le povestesc elevilor romanul „Temă pentru acasă”. După 45 de
minute când a sunat clopoţelul pentru recreaţie, le-am spus elevilor că vom continua după
recreaţie. Dar nimeni nu s-a mişcat din bănci. „De ce nu ieşiţi?”, i-am întrebat. „Povestiţi-ne mai
departe”, mi-au spus. Şi am continuat să le vorbesc până la recreaţia următoare, dar nici atunci
copiii nu s-au grăbit să iasă din clasă. Elevii aveau întrebări, ei voiau să afle cât mai multe
despre cele relatate de autor. Romanul ne-a mişcat până la lacrimi. Tuturor le-a trezit emoţii
puternice. Nu cred că ne-ar ajunge cuvintele ca să-l apreciem la justa lui valoare.
