Tema pentru acasa: roman

este libertatea. Pentru asta va trebui să executaţi întocmai următoarele instrucţiuni. Înainte de
sfârşitul zilei de muncă, vă apropiaţi de stiva de trunchiuri dinspre râu, un trunchi va fi marcat
cu cretă, dar acesta e doar un capăt de lemn, pe care-l scoateţi şi vă strecuraţi între buşteni,
după care fixaţi bucata de trunchi la loc. Strădui-ţi-vă să nu fiţi văzuţi. După ce v-aţi convins
că  gardienii  şi  deţinuţii  au  părăsit  zona,  ieşiţi  din  ascunziş  şi  mergeţi  spre  răsărit  către
muntele Alalai.  Fâşia  de  pini  o  să  vă  conducă  spre  o  peşteră  de  la  mijlocul  muntelui. Acolo
mă aşteptaţi. Un prieten”.
Conţinutul scrisorii îl zăpăci.
Nu ştiu ce să creadă.
Cine e acest tainic prieten? Şi ce doreşte?! Ce scop urmăreşte? De ce să-l salveze?! De
ce  pe  el?!  Cine  putea  şti  aici,  la  capătul  lumii,  că  azi  e  ziua  lui  de  naştere?!  Nu  e  oare  o
provocare?
Mii de întrebări îi roiesc în cap.
Munci toată ziua cu însufleţire, gândindu-se la binefăcătorul anonim.
Îşi  făcuse  şi  el,  ca  şi  toţi  ceilalţi  deţinuţi,  zeci  de  planuri  cum  să  evadeze.  Dar  reușita  i  se

---

păru fără şanse. La ieşirea din lagăr, la intrarea în zonă, la ieşirea din zonă, la intrarea în lagăr
sunt efectuate obsedantele apeluri, de la care nu poţi lipsi.
Acestea  au  loc  pe  orice  vreme  şi  sunt  reluate  de  fiecare  dată  când  supraveghetorii
greşesc sau nu le ies la număr toţi închişii.
Dacă  lipseşte  un  singur  deţinut,  imediat  toată  paza  e  pusă  în  alertă.  Soldaţi  cu  câini
pornesc pe urmele proaspete ale celor evadaţi.
Primi această invitaţie când se convinsese definitiv că de aici orice evadare e imposibilă.
De câteva ori, pe parcursul acelei zile, se apropie de grămada de trunchiuri de lângă râu,
zări şi urma de cretă.
Soarele căzu de mult după orizont, dar munca în zonă continua.
Părăsi roaba lângă alte roabe, care urmau a fi reparate, se furişă către stiva de lângă râu
şi, când se convinse că nu-l vede nimeni, desprinse bucata de buştean însemnată şi, făcându-şi
loc, dispăru fulgerător în miezul acelei grămezi de lemne, trase capacul din urma lui şi, rămas în
întunericul dintre copacii stivuiți ca într-un sicriu, se puse pe aşteptat.
Apoi  auzi  cum  brigadierii  comandară  încolonarea  şi  cum  şeful  escortei  începu
numărătoarea.
Se auzea până la el fiecare număr strigat:
− M 1-1…
− Prezent!
− M 1-2
− Prezent!
…
− M 1-313
− Prezent!
Inima-i  bătea  să-i  sară  din  piept:  se  va  constata  că  lipseşte  şi  soldaţii  cu  câini  vor  porni
imediat să-l caute.
…………
− M 1-314
− Prezent!
− M 1-315
Era numărul lui.
− Prezent! răspunse cineva.
Răsuflă  uşurat.  Cine  putea  fi?  Cine-l  salvă?  Poate  Mendelstam,  văzând  că  lipseşte,  îşi
dezmorţi limba în locul lui? Poate altcineva?!
Când apelul se încheie, auzi cum coloanele părăsiră zona abia târându-şi picioarele.
Liniştea deveni deplină. Ulmu împinse capătul de trunchi şi ieşi.
Era liber, liber, liber.
Muntele Alalai se profila nu prea departe: o stâncă urcată în cer, ca o clopotniţă.
Porni într-acolo. Mai mult se furişa decât mergea.

---

Văzu în curând şi fâşia de pini pleşuvi, care urmau să-i arate drumul spre peşteră.
Găsi cu uşurinţă grota. Era una nu prea mare, ca o scoică tăiată în perete.
Se puse pe aşteptat, trăgând cu urechea, cu răsuflarea tăiată, cu toate simțurile la pândă.
Luna împrăştia o lumină rece, care-l înfiora, strângându-i carnea, în care parcă înfigea mii
de ace minuscule.
Timpul trecea greu.
În  curând  cei  din  lagăr  vor  descoperi  că  lipseşte  şi  supraveghetorii  vor  porni  pe  urmele
sale.
Trebuie să reuşească să se îndepărteze cât mai mult de acest loc.
Aşteptarea devenise tot mai chinuitoare…
Dar autorul bileţelului întârzia.
La un moment dat auzi paşi îndepărtaţi în noapte.
Văzu cum o umbră se strecura printre pini, urcând pe potecă în sus către peştera unde se
afla el.
Era izbăvitorul lui.
Ardea  de  nerăbdare  să-l  cunoască,  să-i  vorbească  şi  să-i  arate  recunoştinţa,  dar,  se
întrebă,  îi  va  putea  oare  vreodată  mulţumi  cu  adevărat  celuia  care  i-a  dăruit,  după  săptămâni
de umilinţă şi calvar, acest aer de libertate, pe care îl lăsa să-i invadeze fiinţa şi pe care învăţa
acum din nou să-l respire?!

---