Lia POPOVICI,
Toronto, Canada
***
Romanul m-a impresionat prin situaţia aparent absurdă: undeva, la capătul lumii, unde
zăpada nu reușește să se topească în timpul verii, întemniţaţi fără să ştie măcar pentru ce vină,
umiliţi, bătuţi, puşi să îndeplinească munci enorme şi hrăniţi doar ca să-şi poate mişca mâinile şi
picioarele, doi tineri, Mihai şi Maria, îşi împlinesc destinul, cunoscând Marea Iubire.
Călăii au zidit garduri înalte, au împrejmuit lagărele cu sârmă ghimpată, au dresat câinii să
fie duşmanii deţinuţilor, au semănat ură, răutate, dispreţ pentru semeni - totul pentru ca
Dumnezeu să nu pătrundă cu licărul speranței în inimile celor năpăstuiţi. Doar că dragostea şi
de data aceasta a fost mai puternică. Ea a reprezentat căldura într-o lume a frigului veşnic.
Dostları ilə paylaş: |
