Tema pentru acasa: roman

Cristina BRUMĂ
***
Îi mulţumesc domnului că mi-a scos în cale această carte care mi-a marcat viaţa. Ea m-a
ajutat să înţeleg cât de mult valorează libertatea, dragostea, sacrificiul uman.
Mihaela VERDEȘ
***
Cartea  se  adresează  tinerei  generaţii,  care  se  află  în  căutarea  adevărului.  Ea  este  un
manual despre cum trebuie să fim.
Diana ENACHE
***
Afară ploua, căci toate tainele se descoperă atunci când plouă. Deci, ploua şi se întuneca,
cerul  devenise  vânăt  şi  greu  ca  de  plumb  şi  doar  trei  becuri  incandescente  luminau  încăperea
prea mare pentru numărul vizitatorilor ei.
La o masă mai îndepărtată de muşuroiul în care vuiesc oamenii am observat un tânăr care
citea cu nesaţ o carte, aşteptând ca şi mine să treacă aversa.
Citea cu ochii sclipindu-i de plăcere, cu o clipire îndesată a pleoapelor pentru a nu pierde
firul acţiunii. Asemenea unui martir a cărui salvare este moartea şi mergea ferice spre ea, el le
zâmbea  buchilor  de  pe  hârtia  tipărită.  Eram  sigură  ca  nu  se  mai  afla  atunci  pe  strada  Miron
Costin  din  Chişinău,  ci  plana  cu  o  nava  aeronautică  deasupra  oraşelor-sticlă  din  China  sau
poate era pe un submarin ce se scufundă în grota Marianelor din Pacific, cu o nemaipomenită
echipă de marinari experimentaţi… M-am îngrijorat când am văzut că ochii i se înspăimântă şi
fila  pe  care  tocmai  o  întorcea  îi  tremura  exact  ca  frunza  pe  ramul  plopului  în  octombrie,  pe
obraz  i  se  prelinse  o  spuză  salină  care  i  se  adânci  adânc  în  inimă  şi  cutele  de  pe  faţă  i  s-au
transformat în şanţuri adânci de captare a “inamicului”... eram curioasă să văd ce citeşte şi nu
numai  atât,  devenisem  pregătită  să-l  consolez  sau  cel  puţin  să  încerc...  mi-am  aşezat  atent
ochelarii pe nas şi am putut desluşi în semiîntunericul cafenelei titlul cărţii: „Tema pentru acasă”.
Sincer, pe faţă mi-a apărut imediat un zâmbet larg cu gândul: “Eh, soarta unui elev ordinar de la
o şcoală ordinară l-a frapat pe bietul tânăr...”.
În câteva zile am căutat şi am citit această carte, pentru a-i zâmbi deschis copilului naiv şi
adolescentin metamorfozat, în seara zilei de 23 noiembrie, în ochii mei din acel tânăr inteligent
şi rafinat pe care l-am întâlnit în Express cafe, dar....
Romanul  nu  este  unul  ordinar,  este  unul  de  excepţie,  e  o  strigare  apolinică  şi  divină  la
ceruri,  o  istorie  a  tragicei  noastre  izgoniri  din  Grădina  Domnului  asasinat.  Citeşti  povestea
tragică a basarabeanului Nicolae Dabija şi lacrima ţi se face de piatră. O citeşti şi te cutremuri.
Am  descoperit  în Mihai  Ulmu  un  mentor.  Din  tema  dată  de  el  pentru  acasă,  au  crescut
Oameni, Oameni cu majusculă, care au respectat legile lui Eminescu. Care au iubit pământul nu
atât cu inima cât cu sufletul. Au crescut preoţi şi profesori, agricultori şi lemnari, toţi pentru a-şi
împlini menirile destinului, toţi pentru a-i semăna lui. Celui mai nobil şi generos dascăl, căruia au

---

ţinut  să-i  răspundă  la  cea  din  urmă  „Temă  pentru  acasă”.  Să-i  binecuvânteze  Dumnezeu  pe
profesori,  pe  maeştri,  pe  compozitori,  pe  medici,  pe  preoţi,  pe  dirijori,  pe  agricultori,  pe  ...
oameni ...
Zilnic  vin  în  acea  cafenea.  Într-o  cafenea  gen  „staţie–oprire”,  nu  se  grăbeşte  nimeni  aici
când  vin  şi  toţi  se  grăbesc  când  ies.  Vin  şi  alţii  şi  stau  poate  ca  şi  mine,  aşteptând  pe  cineva
care va veni, cu siguranţă ca va veni, cum să nu vină...
Vin  des  aici,  cu  dorinţa  de  a-l  întâlni, pentru  a-l  aştepta  zilnic  pe  un  tânăr  pe  care  nici
măcar nu-l cunosc destul de bine, la o întâlnire de care el nu ştie şi de care nici eu nu ştiu dacă
se va întâmpla vreodată. El - adolescentul care m-a iniţiat într-o călătorie în timp condiţionată şi
de  introspecţie  şi  care  mi-a  prilejuit  o  lectură  atât  de  captivantă  şi  nu  doar  atât,  ci  şi  una
impecabilă de studiu. M-aş apropia de el şi i-aş spune:
- Stropi de frumos se găseau pe crengile sufletului meu dar el nu se transformase încă în
izvor. Aş fi fost o nălucă, lut şi lumină fără a mă apropia de lumea lui Dabija. Eram o fiinţă plină
de toane. O sălbatică plină de capricii şi inconsecvenţe fără acest mir din cuvinte. Acum, însă,
am  învăţat  din  carte  să  trăiesc  fără  să-mi  fie  frică  de  ziua  de  mâine.  Din  ea  am  deprins  ce
înseamnă  dragostea,  bunătatea  şi  demnitatea.  Cartea  aceasta  mi-a  schimbat  viaţa.  Îţi
mulţumesc!
Atât  să-i  spun.  Şi  să  ies  în  ploaia  sau  în  lumina  de  afară,  cu  mers  de  învingătoare  de
destin.