Tema pentru acasa: roman

Marina MANASTIRLI,
cl. XII-a, Liceul Teoretic Gura Bâcului, Anenii Noi
***
A  reuşit  poetul  Nicolae  Dabija  să  scrie o  adevărată  biblie  a  suferinţei  basarabene.
Pentru  că Tema  pentru  acasă   este  nu  numai  un  roman  de  dragoste,  nu  numai  o  pledoarie
împotriva totalitarismului între filele unui roman sociologic, ci epopeea tragică a unui popor aflat
sub  legi  străine,  concret,  sub  exploatarea  imperiului  bolşevic.  Deşi  întreprinde  demersul
recuperării  unei  întregi  istorii,  romanul  are  ca  fiinţare  în  timp  epoca  de  teroare  a  lui  Stalin,
supranumit  „tătucul”  popoarelor  ce  formau  Uniunea  Sovietică  şi  baza  lagărului  comunist  est
european.
Subiectul  e  simplu.  Personajul  principal  al  romanului,  tânărul  profesor  de  limbă  română
Mihai Ulmu, de la şcoala din Poiana, acuzat că a schimbat în clasă portretul lui Stalin, punându-l
la  loc  pe  cel  al  lui  Mihai  Eminescu,  devine  „duşman  al  poporului”  şi,  după  un  simulacru  de
proces, ajunge în gulag. Purtată de o dragoste curată, fosta lui elevă din anul IV de liceu, Maria
Răzeşu,  îl  ajută  să  evadeze  din  gulag,  dând  autorului  prilejul  să  realizeze  prin  dragostea
împlinită viziunea marii dimensiuni umane, dragostea ca sens al lumii.
Ceea  ce  am  apreciat  de  la  primele  pagini  în Tema  pentru  acasă   este  acurateţea  limbii,
stăpânirea  perfectă  la  nivel  semantic,  sintagmatic  a  limbii  române  moderne.  Vetusteţea
expresiei, moliciunea frazei şi retorismul gratuit al prozatorilor basarabeni din ultima jumătate de
secol  sunt  izgonite  total,  Nicolae  Dabija  făcând  loc  în  cadrul  spectacolului  textual  unei
expresivităţi princiare.
Scris cu o izbitoare originalitate, cu un har al poveştii ieşit din comun, cu uzanţa poeticităţii
ideatice  şi  textuale,  marca  Nicolae  Dabija, Tema  pentru  acasă   este  un  roman  percutant,
profund  al  regăsirii  de  sine  a  unui  popor,  pentru  că  prin  câteva  destine  (cu  strălucire  cel  al

---

profesorului Mihai Ulmu şi al Mariei Răzeşu) este recuperată o istorie. Pe de altă parte, lumea
gulagului,  magistral  redată  la  nivel  portretistic  şi  al  atmosferei,  îl  aşează  pe  Nicolae  Dabija  în
galeria unor scriitori ca Alexandr Soljeniţîn şi Vasilii Grossman.
În  câteva  luni  de  la  apariţia  sa  la  Editura  „Princeps  Edit”  din  Iaşi,  distribuit  în  mii  de
exemplare,  romanul  a  devenit  celebru.  Citit,  re-citit,  discutat,  dramatizat.  Şi,  ceea  ce  e  şi  mai
important,  a  urmat  drumul  traducerilor:  rusă,  engleză,  franceză,  germană. Au  avut  loc  peste  o
sută  de  lansări.  Lansări  rodnice,  pentru  că,  fiind  altfel  organizate  („Chişinăul  citeşte  o  carte”,
„Basarabia citeşte o carte”, „România citeşte o carte”), ele erau în fapt dezbateri şi interpretări
ale romanului, rod al receptării acestei extraordinare cărţi. Ne menţinem, fără ezitări, ideea de
la prima lectură: Tema pentru acasă de Nicolae Dabija este o carte de Premiul Nobel.