Paştele lor, cu apă chioară şi o coajă de pâine uscată, care urma să li se aducă la prânz şi
care avea să le facă ziua sărbătoare.
Numai părintele Florenski a fost ridicat de soldaţi şi dus în carceră.
Tot în carcere separate au fost duşi un rabin, un imam, un lama, un episcop catolic, un
predicator baptist şi un şaman eschimos…
Părintele Ioan ştia că va sta acolo 10 sau 15 zile. Într-o celulă de beton, în întuneric, cu
apă pe jos, celulă friguroasă, îngustă, foind de şobolani.
Dar el era fericit.
În acea zi, cu zăpadă pe culmi, Dumnezeu coborâse de la locul Lui din cer ca să fie cu ei, îl
simţise ca niciodată aproape, acolo printre ei la Bezbojenka, închisoarea de la marginea lumii…
Acest incident îi făcu pe iniţiatorii înfiinţării „acestui lagăr al popilor” să-şi recunoască
eşecul şi să-i împrăştie pe locatarii de la Bezbojenka în celelalte peste 100 de lagăre – pentru
criminali de drept comun, pentru deţinuţi politici, pentru hoţi, pentru sabotori ş.a.m.d.− din
peninsulă.
II. Ţigările lui Dumnezeu
Dostları ilə paylaş: