Tudor NEDELCEA *** În prima zi a acestui an, rămânând cu respiraţia pe ultima pagină a romanului Tema pentru acasă, mi-am zis: numai un inegalabil poet şi publicist ca Nicolae Dabija putea aduce o
asemenea ofrandă literaturii române. Tulburător până la lacrimi poem epic de iubire, credinţă şi
suferinţă, deschizător (în adâncuri) spre ceruri şi calvarul robiei din taigaua siberiană, această
operă va rămâne neclintită încă o veşnicie în unicitatea-i după ce ne trecem noi, prin imaginarul
poetizat de o rară prospeţime, aşezat într-un tipar narativ ce-i asigură o arhitectonică perfectă,
prin numeroasele reflecţii asupra problemelor vieţii şi morţii, prin minunatele descrieri şi
dialogurile lapidare, dar cu miez greu conotativ, intercalate de creionări portretistice cu sclipiri
de geniu şi, în sfârşit, prin măreaţa-i pledoarie în numele libertăţii spiritului şi perpetuării
ancestralelor virtuţi omeneşti. Sunt mândru nespus că-s contemporan cu autorul acestei
cutremurătoare cărţi.
