Liberations and Hegemony: Two Keys to Interpret the Social Movements of Brazil
In Brazil, as in several countries of South America, was occurred a change of political paradigm in the popular organizations throughout the last 40 years. From the fights for the “liberation” they have passed to construct the “hegemony” and to prepare them for the political direction of nation. It is, in the place of dependence, the popular classes aim not only at liberty but aspire to create own project of society. In this transition, the diffusion of the thought of Antonio Gramsci has inspired the formation of Workers Party and Central Union that, whit many political associations and popular movements, had directed theirs efforts to gain the government power.
When we analyze this history and their many mistakes, in our text we stand out that the democracy’s fights and the conquest of the political hegemony in Brazil and South America cannot go away from the praxis of the philosophical and pedagogic “liberation”.
Politics of Energy in Latin America. The Case of Venezuela
This article analyzes some aspects of the politics of energy in Latin America, with an emphasis on Venezuela, the major oil producer in the region. We present some of the initiatives, like Petroamerica, Petrocaribe, Petrosur or Petroandina, which try to create a mechanism of energetic regional integration and how Chavez used Venezuela’s oil wealth not only toward multibillion-dollar programs for the poor, but also for helped ideological allies like Cuba, Bolivia or Ecuador. We also analyze how the “oil diplomacy” was used by President Hugo Chavez in order to export his leftist ideology. The most notable of this red of ideological cooperation is ALBA (Bolivarian Alternative for the Americas) which was imagined as a counterweight to the Free Commerce Agreement proposed by the United States.
Venezuela and Colombia: the International Relations of Two Nations with Dichotomist National and Regional Interests.
The article tries to shed light on the complex and controversial international relationships of two important Latin American countries: Colombia and Venezuela. Bogotá and Caracas shares the same cultural heritage, but since their independence they have been trying to be the regional leaders of the northern part of the continent. This rivalry has broadened with the Chavez presidency in Venezuela and the United States intervention in the Colombian civil war. Chavez fears the military presence of the United States in Colombia, starting a mighty and dangerous military build-up in order to cope with a possible invasion; on the other hand, the Colombian government accuses Venezuela to recognize the guerrilla movements and even to support them. The curious paradox is that the Colombian and Venezuelan economies are complementary and their commercial exchanges grew, daring the diplomatic strife.
The Influence of United States in Central America
In the period after the Second World War, Central America represented a “hot spot” in the international relations area as it represented one of the territories disputed by the two sides of the Cold War, the United States of America and the Soviet Union. Even though the hottest moment of the Cold War passed years before the 1980’s, the last decade of this phenomenon presents interest as it is representative for the way the two powers engaged in the Cold War were perceiving this land as well as for the way in which some of the important countries in the Central America used their importance in the area to gain advantages either from the United States or the Soviet Union, struggling in the same time with their stringent internal issues.
This analysis is meant to show the relationship between Panama, Nicaragua and El Salvador on one side and the United States of America and the Soviet Union on the other side, the way the United States gets involved in the internal affairs of these states as well as the way in which Central American states develop some kind of dependence on external help and resources. The analysis offers one vision regarding the elements described above using arguments close to the political, military, economic and social areas, configuring the involvement of the two great actors of the Cold War in Central America during the 1980s.
AUTORI
Manuel ALCÁNTARA SÁEZ: Vice-rector pentru Relaţii Instituţionale al Universităţii din Salamanca. Profesor de Ştiinţă Politică la Universitatea din Salamanca. Director al Institutului Interuniversitar pentru Iberoamerica din cadrul aceleiaşi Universităţi. Cercetător principal în aproape 20 de proiecte naţionale şi internaţionale. Co-director al revistei América Latina Hoy. Membru în board-urile şi comitetele a peste 30 de reviste de specialitate din Europa, America Latină şi Statele Unite. Membru Fondator al Asociaţiei Latinoamericane de Ştiinţă Politică. Membru Fondator al Asociaţiei Castellano-Leonesa de Ştiinţă Politică. Membru al Latin American Studies Association (LASA). Membru al Asociaţiei Spaniole de Ştiinţă Politică.
Publicaţii recente: ¿Instituciones o máquinas ideológicas? Origen, programa y organización de los partidos políticos latinoamericanos. Barcelona. Instituto de Ciències Politiques i Socials, 2004; Sistemas Políticos de América Latina (Vol. I. América del Sur). Madrid. Tecnos, 2003, I - a Ediţie 1989, a II –a ediţie 1999; împreună cu Ludolfo Paramio, Flavia Freidenberg şi José Déniz. Reformas económicas y consolidación democrática. Historia Contemporánea de América Latina. Volumen VI 1980-2006. Madrid. Ed. Síntesis, 2006; împreună cu Mercedes García şi Francisco Sánchez. Funciones, procedimientos y escenarios: un análisis del Poder Legislativo en América Latina. Salamanca. Ediciones de la Universidad de Salamanca, 2005; în calitate de coordonator: Politicians and Politics in Latin America. Boulder. Lynne Rienner Pub, 2007; Políticos y política en América Latina. Madrid. Siglo XXI-Fundación Carolina, 2006; cu Leticia Ruiz Rodríguez. Chile. Política y modernización democrática. Barcelona. Edicions Bellaterra, 2006; cu Mercedes García Montero şi Francisco Sánchez López. El Poder Legislativo en América Latina a través de sus normas. Salamanca. Ediciones de la Universidad de Salamanca, 2005; cu Elena Martínez Barahona. Política, dinero e institucionalización partidista en América Latina. México. Universidad Iberoamericana, 2003.
Andrei AGUDARU: este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti (iulie 2007), specializarea Relaţii Internaţionale, realizându-şi lucrarea de diplomă pe Implicarea Statelor Unite în America Centrală (Studii de caz: Panama, Nicaragua şi El Salvador) în ultima decadă a Războiului Rece. În prezent urmează un program de master privind Analiza şi Soluţionarea Conflictelor în cadrul Scolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. În paralel cu studiile universitare, începând din luna mai a anului 2007 este vicepreşedinte al organizaţiei non-guvernamentale „DIRECŢII NOI”, numărându-se printre membrii fondatori ai acesteia, activând în domeniul programelor de tineret.
Florentina DRAGOMIR: 23 de ani, absolventă a Colegiului Naţional „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Buzău, promoţia 2003, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti, secţia franceză, promoţia 2007. Actualmente masterandă în cadrul aceleiaşi Facultăţi, specializarea Compared Politics. Tema de licenţă „Le rôle du trafic de drogues dans la politique des Etats de l’Amérique Latine. Etudes de cas : Colombie et Bolivie”.
Dr. Flavia FREIDENBERG: Directoare adjunctă a Institutului Interuniversitar pentru Iberoamerica din cadrul Universităţii din Salamanca. Profesoară la Departamentul de Ştiinţe Politice şi Administrative din cadrul Universităţii Salamanca şi coordonatoare academică a Doctoratului în Procese Politice Contemporane. Directoare a revistei América Latina Hoy şi consultant al BID, PNUD, International IDEA, Ágora Democrática Ecuador, Fundaţia Arias pentru Pace, Participación Ciudadana (Ecuador) şi Institutul Interamerican pentru drepturile Omului. A ţinut cursuri în instituţii academice din Mexic, Ecuador, El Salvador, Argentina, Honduras, Nicaragua şi Spania şi a realizat stagii de cercetare în SUA, Mexic, Ecuador, Peru şi Argentina. Interesele sale se centrează pe sisteme politice comparate, reprezentare politică, partide şi sisteme de partide, alegeri şi comunicare politică, cu precădere în America Latină.
A publicat cărţi asupra sistemelor politice din America Latină: La Tentación Populista, una vía al poder en América Latina (Madrid: Síntesis, 2007); Reformas económicas y consolidación democrática, 1980-2006 (împreună cu Manuel Alcántara, Ludolfo Paramio şi José Déniz, Madrid: Síntesis, 2006); asupra organizării şi funcţionării interne a partidelor: Jama, Caleta y Camello. Las estrategias de Abdalá Bucaram y el PRE para ganar elecciones (Quito: Corporación Editora Nacional – Universidad Andina Simón Bolívar, 2003); Los dueños del poder: Partidos Políticos en Ecuador (1978-2000) (împreună cu Manuel Alcántara, Quito: FLACSO Sede Ecuador, 2001); Selección de candidatos y democracia interna en los partidos políticos de América Latina (Lima: International IDEA y Asociación Civil Transparencia, 2003) şi a editat cele trei volume: Partidos Políticos de América Latina (împreună cu Manuel Alcántara, Salamanca: Ediciones Universidad de Salamanca, 2001 y Fondo de Cultura Económica e IFE, 2003).
Drd. Răzvan Victor PANTELIMON: Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice – Universitatea din Bucureşti şi al Facultăţii de Drept – Universitatea „Nicolae Titulescu”. Diplomă de Master în Politică Românească şi Politici Europene la FSP – UB. În prezent doctorand cu tema „Socialism şi partide socialiste în America Latină după 1989” al programului doctoral „Europa e Americhe: Costituzioni, Dottrine e Istituzioni Politiche” din cadrul Departamentului de Ştiinţe Politice, Instituţii şi Istorie al Universităţii din Bologna (Italia) şi în domeniul „Ştiinţe Politice” la Universitatea din Bucureşti. Susţine la Facultatea de Ştiinţe Politice cursurile de „Politică şi societate în America Latină” şi „Tehnici de campanie electorală”. A realizat o serie de stagii de cercetare în instituţii academice din Italia, Spania şi Chile. Membru fondator al Centrului de Studii Latino-Americane şi Iberice din cadrul FSP-UB. Autor al mai multor articole despre America Latină, publicate în volume colective şi în reviste de specialitate şi a cărţilor Îndrumarul militantului de centru-dreapta, Institutul pentru Libera Iniţiativă, Bucureşti, 2007 şi Evoluţia Partidului Democrat 2000 – 2004, Editura Lumen, Iaşi, 2006. În prezent traduce şi editează în România o ediţie de Opere Alese ale lui Ernesto Che Guevara. Domenii de interes: politică în America Latină, socialism şi social-democraţie, comunicare politică şi relaţii cu mass-media, marketing politic şi electoral, partide politice.
E. S. Carlos PARKER: Ambasador al Republicii Chile în România şi Bulgaria din 2006, anterior deţinând o serie de funcţii în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Chile (Director pentru Coordonare Regională, Director adjunct pentru Coordonare Regională, Consilier la Direcţia pentru Afaceri Multilaterale). Profesor la Universitatea „Arturo Prat”, Chile; Universitatea „Alberto Hurtado”, Chile; Facultatea Latinoamericană de Ştiinţe Sociale (FLACSO), Chile şi la Universitatea „Santo Tomás”, Chile. Licenţiat în Istorie, Geografie şi Pedagogie la Universitatea Catolică din Valparaíso şi Master în Studii Internaţionale la „Universidad de Chile”. Editorialist al ziarelor chiliene “La Epoca”, “La Tercera” şi “El Mostrador”
Anamaria RADU: a absolvit în 2007 Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti cu tema de licenţă: „Relaţiile dintre Cuba şi Uniunea Europeană începând cu 1990”. În prezent este masterandă în domeniul Relaţii Internaţionale la Facultatea de Ştiinţe Politice. Domeniul său de interes este America Latină, cu precădere regimul lui Hugo Chavez, situaţia drepturilor omului în Cuba şi instrumentele utilizate de statele latino-americane în lupta pentru securitate, democraţie şi respectul drepturilor şi libertăţilor omului.
Prof. Giovanni SEMERARO: Profesor Asociat de Filosofie a Educaţiei, Universitatea Federală Fluminense (UFF) din Niterói /Rio de Janeiro). Autor a diverse articole şi cărţi între care „Gramsci a sociedade civil”, 2ª ed., Petrópolis, Ed. Vozes, 2001 şi „Gramsci e os novos embates da filosofia da práxis”, São Paulo, Ed. Idéias e Letras, 2006. Cercetător al Cnpq şi coordonator al Nucleului de Studii şi Cercetări în Filosofie Politică şi Educaţie (NUFIPE).
Dr. Gheorghe Lencan STOICA: profesor universitar doctor Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti; cercetător ştiinţific, Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI), Academia Română; profesor asociat, Universitatea Roma 3, Universitatea „Federico II“ Napoli. Coordonator al Centrului de Studii Latino-Americane şi Iberice din cadrul Facultăţi de Ştiinţe Politice – Universitatea din Bucureşti.
A scris printre altele: Gramsci, cultura şi politica (Editura politică, 1987); Machiavelli, filosof al politicii (Editura Ştiinţifică, 2000); Concepte, idei şi analize politice (Editura Diogene, 2000); Machiavelli, filosofo della politica (Città del Sole, Napoli, 2003); Intelectualii şi politica (Editura ISPRI, 2006). Peste 130 de studii şi articole ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate (Italia, Ungaria, Chile, Marea Britanie etc.). Arii de interes: teorii şi idei politice, elite politice, filozofia italiană, probleme ale social-democraţiei, ştiinţe politice.
Dr. Francesco TAMBURINI: este doctor în istorie, instituţii şi relaţii diplomatice ale statelor extra-europene. Este cercetător la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Pisa. Domeniile sale de interes sunt: istoria Americii Latine, istorie militară, istoria Africii de Nord şi a fundamentalismului islamic. A scris recent o care, bazată pe documente din arhivele diplomatice, despre Zona Internaţională a Tangerului şi politica externă italiană între 1919 şi 1956.
Drd. Maria Alejandra VIZZCARA RUIZ: Cercetătoare la Departamentul de Studii asupra Mişcărilor Sociale de la Universitatea din Guadalajara şi doctorandă a programului doctoral „Europa e Americhe: Costituzioni, Dottrine e Istituzioni Politiche” din cadrul Departamentului de Ştiinţe Politice, Instituţii şi Istorie al Universităţii din Bologna, Italia. Este câştigătoare a premiului naţional Guillermo Rousset Banda pentru eseu politic, ediţia 2001, cel mai important premiu de acest gen din Mexic. Are o serie de publicaţii pe teme legate de democraţie şi politică în Mexic, precum El proceso de democratización en México 1812-2000, UACJ, Ciudad Juárez, Chihuahua, 2002 şi Jalisco, sociedad, economía, política y cultura, UNAM, México, 2000. A ţinut cursuri despre sistemul politic mexican şi despre partide politice şi a deţinut o serie de funcţii în instituţiile electorale mexicane.
Dostları ilə paylaş: |