Tendinţe morfosintactice ale limbii actuale manifestate în mass-media audiovizuală

3.2.2. Exprimarea (populară) analitică a cazurilor dativ şi genitiv apare şi în paradigma demonstrativului: i-a ţinut lu’ ăla mâinile (Antena 1, 20.X.2007), eu împotriva lui ăsta votez (Antena 1, 27.XI.2007).
4. Acordul în grupul nominal
4.1. Acordul numeralului

4.1.1. Fenomenul caracteristic din morfologia numeralului cardinal este extinderea folosirii invariabile a numeralelor compuse cu doi/două, pentru care se impune forma masculină: doisprezece, (popular) doişpe, douăzeci şi doi etc.¹³ Acestea apar în folosirea adjectivală a numeralului, în situaţii care ar impune acordul cu forma feminină: doisprezece zile (Pro TV, 26.X.2007), doisprezece grade la Arad [...], doisprezece grade la Timişoara (B1 TV, 22.XI.2007), doisprezece episoade (OTV, 4.III.2008), locuitorii a doisprezece ţări (Radio Guerrilla, 7.III.2008).

Pierderea femininului se înregistrează chiar în paradigma numeralului, la formele compuse care ar trebui să realizeze acordul la feminin cu componentul mii: în România există peste doisprezece mii de oameni (Radio 21, 4.XII.2007), premii de peste doisprezece mii de euro (TVR Cultural, 20.X.2007), zece mii sau doisprezece mii (TVR 2, 30.X.2007), are peste doisprezece mii de membri (TVR 2, 5.XI.2007).

Cu atât mai mult, formele invariabile (compuse cu doi) apar acolo unde femininul nu era impus de o regulă de acord gramatical, ci doar prin tradiţie: la exprimarea datei (unde chiar norma a devenit permisivă, vezi DOOM, XCII) şi a orei (unde norma este încă fermă, dar încălcarea ei este aproape generală, cf. Zafiu 2002c). Sunt deci curente uzurile substantivale de tipul a debutat anul acesta pe doisprezece iunie (TVR Cultural, 17.X.2007), pe douăzeci şi doi decembrie (Antena 1, 5.XII.2007) şi este frecventă, dar sancţionabilă, folosirea lui doisprezece cu uz pronominal în ceasurile se făcuseră doisprezece şi douăzeci şi patru de minute (TVR 2, 9.XI.2007) şi mai ales în apoziţie, în structura ora/orele douăsprezece – ora doisprezece (Prima TV, 16.X.2007, Antena 3, 27.X.2007, Radio România Actualităţi, 7.III.2008, Kiss FM, 8.XI.2007), s-a născut la orele doisprezece (B1 TV, 5.III.2008) –, şi în varianta colocvială: până la doişpe vă găsesc (OTV, 9.XI.2007).

Şi compusele cu unu/una tind să se reducă la forma invariabilă de masculin: aici există douăzeci şi unu de facultăţi (Realitatea TV, 26.X.2007); şaptezeci şi unu de instituţii (Pro TV, 26.X.2007); o sută optzeci şi unu de secţii (Pro TV, 22.XI.2007; Antena 3, 25.X.2007), după douăzeci şi unu de zile (Prima TV, 2.III.2008); treizeci şi unu de sutimi (Radio România Actualităţi, 10.III.2008) etc.

4.1.2. Foarte interesant este fenomenul invers, de folosire a formei feminine a numeralului acolo unde ar trebui să apară masculinul².

În această situaţie se găsesc de multe ori compusele cu unu/una şi doi/două, în utilizare adjectivală (sau în interiorul unui numeral compus): douăzeci şi una de grame (Prima TV, 13.III.2008), patruzeci şi una de procente (Radio România Actualităţi, 5.III.2008), suntem douăzeci şi una de milioane (TVR 1, 14.III.2008), avem o mie şi una de lucruri de făcut (Kiss FM, 24.X.2007), o sută optzeci şi două de centimetri la Postăvarul (Naţional TV, 16.III.2008, N24, 16.III.2008). Fenomenul ar putea fi descris ca unul de hipercorectitudine (reacţie faţă de tendinţa de generalizare a formei invariabile de masculin), dar se explică şi prin confuzia, la plural, între neutru şi feminin (cf. Gruiţă 2006: 199−200). Nu întâmplător, toate exemplele de mai sus conţin substantive neutre la plural; de la ele se reface un feminin singular (formă care are, de altfel, în română, capacitatea de a exprima o anumită valoare „neutră”: o, asta etc.).