Teoria informaţiei
Yüklə 0,52 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Jérôme Segal, Le Zéro et le Un. Histoire de la notion scientifique dinformation au 20° siècle , Paris, Éditions Syllepse, 2003
- Lămuriri preliminare
- Informaţia ca noţiune fizică
1.1. Care anume dintre următoarele variante ar putea fi o listă completă şi exactă a candidaţilor pentru post în ordinea în care participă la interviu?
1.2. Care anume dintre următoarele afirmaţii trebuie să fie adevărată?
1.3. Dacă Georgescu nu este intervievat, atunci care anume dintre următoarele afirmaţii trebuie să fie adevărată?
1.4. Care anume dintre următoarele variante reprezintă o listă completă si exactă a numărului de ordine în care poate avea loc interviul lui Imre?
1.5. Dacă Orlov este primul intervievat, atunci care anume dintre următoarele afirmaţii ar putea fi adevărată?
1.6. Care anume dintre următoarele variante reprezintă o listă completă şi exactă a candidaţilor care trebuie intervievaţi?
1.7. Dacă Imre este intervievat al patrulea, atunci care anume dintre următoarele afirmaţii trebuie să fie adevărată? (A) Georgescu este intervievat (B) Orlov este intervievat (C) Radu este intervievat. (D) Luca este intervievat al doilea. (E) Necula este intervievat ultimul. 1.8. Dacă Georgescu este intervievat primul şi Orlov al doilea, atunci fiecare dintre următoarele afirmaţii ar putea fi adevărate, CU EXCEPŢIA: (A) Imre este intervievat al patrulea. (B) Radu este intervievat al patrulea. (C) Necula este intervievat ultimul. (D) Tănase este intervievat ultimul. (E) Atât Necula cât şi Tănase sunt intervievaţi. ― aplicaţia nr. 2 [„Test de verificare a rationamentului logic - 10 septembrie 2006”, Examen de admitere INM 2006]: O agenţie de publicitate are exact şapte reprezentanţi – Fetzger, Jianu, Liptak, Mărăscu, Pîrvu, Rădoi, Suciu. Noua sa campanie publicitară este prezentată unui singur client de către unul sau mai mulţi dintre reprezentanţii săi, cu respectarea următoarelor condiţii: Dacă campania este prezentată de către Fetzger, atunci prezintă şi Mărăscu şi Pîrvu.
Dacă prezintă Jianu, atunci Rădoi nu prezintă. Dacă Rădoi nu prezintă, atunci prezintă Pîrvu. Dacă prezintă Liptak, atunci prezintă fie Jianu, fie Suciu, fie amândoi. Dacă prezintă atât Liptak cât şi Suciu, atunci Mărăscu nu prezintă. 2.1. Care anume dintre următoarele variante ar putea fi o listă completă şi exactă a reprezentanţilor care fac prezentări?
2.2. Dacă prezintă atât Liptak cât şi Rădoi, atunci care anume dintre următoarele afirmaţii ar putea fi adevărată?
2.3. Care anume dintre următorii reprezentanţi ai Agenţiei ar putea fi cel care prezintă singur?
(D) Rădoi (E) Suciu 2.4. Dacă Pîrvu nu prezintă, atunci care anume dintre următoarele variante reprezintă numărul maxim al reprezentanţilor care fac prezentarea?
2.5. Dacă exact doi dintre reprezentanţii Agenţiei fac prezentarea, atunci care anume dintre următorii reprezentanţi NU POATE fi unul din cei doi? (A) Liptak (B) Mărăscu (C) Pîrvu (D) Rădoi (E) Suciu 2.6. Dacă Fetzger prezintă, atunci care anume dintre următoarele enunţuri trebuie să fie adevărat?
2.7. Care anume dintre următoarele variante NU POATE reprezenta o listă exactă parţială a reprezentanţilor Agenţiei care fac prezentarea ?
2.8. Să presupunem că înlocuim condiţia că dacă Rădoi nu prezintă noua campanie publicitară atunci o face Pîrvu, cu condiţia că Pîrvu prezintă dacă prezintă şi Rădoi. Dacă toate celelalte condiţii rămân valabile, atunci care anume dintre următoarele variante NU POATE reprezenta o lista completă şi exactă a reprezentanţilor Agenţiei care fac prezentări?
(B) Jianu, Mărăscu, Pîrvu (C) Liptak, Rădoi, Suciu (D) Liptak, Pîrvu, Suciu (E) Mărăscu, Pîrvu, Rădoi ― aplicaţia nr. 3 [„Test de verificare a rationamentului logic - 10 septembrie 2006”, Examen de admitere INM 2006]: Fiecare din următorii cinci experţi - un avocat, un naturalist, un oceanograf, un psiholog şi un statistician – ţine câte o prezentare la o conferinţă. Cele cinci prezentări se desfăşoară una după cealaltă. Fiecare prezentare este susţinută numai într-una din următoarele patru limbi: franceză, germană, japoneză sau mandarină. Fiecare expert vorbeşte numai una dintre aceste limbi. Trebuie întrunite următoarele condiţii: Două dintre prezentări sunt în aceeaşi limbă. Statisticianul ţine cea de-a doua prezentare în limba germană. Avocatul ţine cea de-a patra prezentare în mandarină sau în franceză. Oceanograful prezintă fie în franceză, fie în japoneză; la fel şi psihologul. Prima şi ultima prezentare sunt în japoneză.
avocatul (mandarină), psihologul (japoneză) (C) oceanograful (franceză), statisticianul (germană), psihologul (japoneză), avocatul (mandarină), naturalistul (japoneză) (D) oceanograful (japoneză), naturalistul (franceză), statisticianul (germană), avocatul (mandarină), psihologul (japoneză) (E) oceanograful (japoneză), statisticianul (germană), naturalistul (japoneză), avocatul (mandarină), psihologul (japoneză) 3.3. Care anume dintre următoarele variante reprezintă o listă completă şi exactă a experţilor astfel încât oricare ar putea fi unul dintre cei doi care fac prezentarea în japoneză?
3.4. Care anume dintre următoarele afirmaţii ar putea fi adevărată?
3.5. Care anume dintre următoarele afirmaţii trebuie să fie adevărată?
3.6. Dacă naturalistul prezintă în limba franceză, care anume dintre următoarele afirmaţii ar putea fi adevărată?
3.7. Dacă avocatul prezintă în limba franceză, atunci care anume dintre următoarele afirmaţii trebuie să fie adevărată?
3.8. Dacă oceanograful nu prezintă în limba japoneză, atunci care anume dintre următoarele afirmaţii trebuie să fie adevărată?
3.9. Să presupunem că înlocuim condiţia ca statisticianul să facă cea de-a doua prezentare în limba germană cu condiţia ca statisticianul să facă una din cele două prezentări susţinute în limba japoneză. Dacă toate celelalte condiţii iniţiale rămân valabile, atunci care anume dintre următoarele variante ar putea reprezenta ordinea în care experţii fac prezentările, începând cu primul şi sfârşind cu ultimul?
― aplicaţia nr. 4 [„Test de verificare a rationamentului logic - 10 septembrie 2006”, Examen de admitere INM 2006]: Un electrician angajat într-o întreprindere montează exact şapte componente – denumite S, T, V, W, X, Y şi Z - pe o placă de circuite în exact şapte etape consecutive; în fiecare etapă se montează o singură componentă. Fiecare componentă este montată o singură dată, fie manual, fie de un robot şi nu în ambele moduri. X este a patra componentă montată. Exact două componente sunt montate manual la un moment dat înainte de montarea componentei X. Nici o componentă nu este montată manual înainte de montarea componentei T. W este montată la un moment oarecare înaintea componentei T. Y este montată la un moment oarecare după ce sunt montate componentele Z şi S. Cea de-a şasea componentă este montată manual. 4.1. Care anume dintre următoarele afirmaţii ar putea fi adevărată?
4.2. Dacă există două etape consecutive în care componentele sunt montate de robot, atunci fiecare din următoarele afirmaţii ar putea fi adevărată CU EXCEPŢIA:
4.3. Daca V este cea de-a treia componentă montată, atunci care anume dintre următoarele afirmaţii trebuie să fie falsă?
4.4. Care anume dintre următoarele variante ar putea fi succesiunea exactă a primelor trei componente, în ordinea în care au fost montate?
4.5. Care anume dintre următoarele componente trebuie să fie montată de robot? (A) S (B) V (C) W (D) Y (E) Z 4.6. Dacă V este montată imediat înaintea unei componente montate de robot, atunci care anume dintre următoarele afirmaţii trebuie să fie adevărată?
(D) Y este montată de robot. (E) Z este montată de robot. 4.7. Care anume dintre următoarele variante constituie o listă completă şi exactă a componentelor, oricare din acestea putând fi cea de a şasea componentă montată? (A) S, T, V (B) S, W, Z (C) S, T, Y, Z (D) S, V, Y, Z (E) S, W, Y, Z 4.8. Care anume dintre următoarele componente trebuie să fie montată manual?
(B) T
(D) X (E) Z 4.9. Dacă componenta S este montată de robot, atunci care anume dintre următoarele afirmaţii trebuie să fie adevărată?
(C) V este montată manual. (D) V este cea de-a treia componentă montată. (E) Y este cea de-a şaptea componentă montată. ● lecturi suplimentare: ― Jérôme Segal, Le Zéro et le Un. Histoire de la notion scientifique d'information au 20° siècle, Paris, Éditions Syllepse, 2003: 1. Momente şi teze principale în abordarea evoluţiei teoriei informaţiei (traducere şi adaptare de Gheorghe Clitan după Jérôme Segal, Le Zéro et le Un. Histoire de la notion scientifique d'information au 20° siècle, Paris, Éditions Syllepse, 2003) Se poate scrie istoria unei noţiuni ştiinţifice? Aceasta e întrebarea esenţială pe care, într-o primă instanţă, am reţinut-o pentru a încerca înţelegerea locului ocupat astăzi de noţiunea de informaţie nu numai în cadrul a numeroase discipline ştiinţifice, dar şi pur şi simplu în societăţile de tip occidental. Aşadar, în ceea ce o priveşte, nu poate fi vorba doar de o simplă istorie de idei, iar diversitatea contextelor istorice întâlnite impune o abordare densă care se doreşte a fi, în primul rând, o „descriere în profunzime” a nucleului diferitelor dezbateri ştiinţifice şi tehnice, iar apoi o modalitate de integrare într-o istorie mai generală, în acelaşi timp socială şi politică. Numeroasele apariţii de cărţi asupra „societăţii informaţionale”, statutul comunicării ca marfă, dezbaterile implicând ideea de „informaţie genetică” sau publicitatea pentru un pretins „cyberspaţiu”, ori despre „autostrăzi ale informaţiei”, acestea vor fi tratate ca tot atâtea probleme ale societăţii care necesită o reflecţie profundă asupra originii admiraţiei faţă de ele şi care trebuiesc lămurite pentru a ajunge la o explicare a unei faţete a contemporaneităţii (caracterul ei informaţional-cognitiv) din perspectivă istorică. Lămuriri preliminare Dominanţa actuală a noţiunii de informaţie se bazează pe o legătură mai mult implicită cu o teorie ştiinţifică, teoria informaţiei, născută acum mai bine de cincizeci de ani, la sfârşitul anilor '40 ai secolului XX. Aceasta este teza principală susţinută în cele ce urmează. Amintita „teorie a informaţiei” desemnează în realitate un ansamblu − cel mai adesea heteroclit în ceea ce priveşte disciplinele implicate − de diferite discursuri marcate de O teorie matematică a comunicaţiei şi de Cibernetica, pentru a aminti aici principalele titluri de lucrări apărute în 1948, prima: o publicaţie a lui C. E. Shannon (1916-2001), iar a doua: o carte a lui N. Wienner (1894-1964). Fie şi numai expresii precum cyberspace (şi derivatele sale cybernaute sau însăşi cybersexe) ne reamintesc importanţa acestor scrieri, în cazul de mai sus cibernetica fiind definită ca teorie generală a comenzii şi comunicării/comunicaţiei, conform subtitlului cărţii lui Wienner. Începând cu anii '20, în fizică, în statistitcă şi în domeniul cercetărilor asupra tehnicilor de telecomunicaţie, asistăm la definirea informaţiei ca noţiune ştiinţifică şi tehnică clar distinctă de sensul comun al termenului. Teoria informaţiei se află la confluenţa acestor trei domenii, motiv pentru care vom începe studiul cu anii '20. Noţiunea ştiinţifică de informaţie apărea în anii '20 în diverse domenii. Începând cu sfârşitul celui de-al doile război mondial, inginerii, fizicienii şi matematicienii cad de accord în a înţelege prin informaţie drept principala mărime ştiinţifică ce caracterizează diversitatea modurilor de comunicare/comunicaţie, ce intervine în cryptologie, ce se înrudeşte ca formulă matematică cu entropia şi care ne permite să determinăm capacitatea de stocare sau de tratare a calculatoarelor, cu condiţia de a renunţa integral la orice dimensiune semantică a cuvântului „informaţie”. Doar această conceptualizare a informaţiei trebuie studiată pentru a pune în evidenţă legăturile care există între cibernetică şi teoria matematică a comunicaţiei/informaţiei, urmărind totodată şi influenţa diferitelor contexte naţionale (american, francez, german, sovietic etc.) în apariţia acestor teorii. Odată cu dezvoltarea teoriei informaţiei după anii '50, asistăm la emergenţa unui anumit tip de unitate a cunoaşterii pe care s-ar cuveni a-l caracteriza arătând cum această unitate se însoţeşte cu o „cultură informaţională” care începe tot mai evident să se întrupeze. Aceasta reprezintă cea de-a doua teză cercetată în paginile care urmează. Teoria informaţiei intervine câteodată în însăşi fundamentele a numeroase discipline, orientând de o manieră decisivă evoluţia lor. O asemenea dezvoltare, uneori aproape „imperialistă”, a teoriei informaţiei este încă departe de a se fi încheiat. De aici, una dintre principalele dificultăţi ale studierii evoluţiei noţiunii de informaţie. Depăşirea ei presupune cercetarea modului în care s-au realizat diferitele dezvoltări ale teoriei informaţiei în fizică, în ştiinţele umane, în biologie, în diferitele domenii tehnice, dar mai ales în matematică. O altă dificulate constă în mulţimea aplicaţiilor pe care această dezvoltare multidisciplinară a teoriei informaţiei le-a favorizat (în comunicare, ştiinţă, tehnologie ş.a.m.d.), complicând statutul istoric şi epistemologic al noţiunii ştiinţifice de informaţie. În fine, dar nu în ultimul rând, la aceste dificultăţi poate fi adăugată şi cea determinată de mizele ideologice, politice, sociale şi culturale pe care teoria informaţiei le-a înregistrat în perioada războiului rece sau a păcii „calde” ce i-a urmat (experimentul socialist, societatea informaţională capitalistă, societatea actuală a cunoaşterii, postmodernismul ş.c.l.) 2. Informaţia ca noţiune fizică (traducere şi adaptare de Gheorghe Clitan după Jérôme Segal, Le Zéro et le Un. Histoire de la notion scientifique d'information au 20° siècle, Paris, Éditions Syllepse, 2003) Yüklə 0,52 Mb. Dostları ilə paylaş:
|