Numeroşi factori care acţionează asupra foetusului (în special tabagismul pasiv in utero), alţii care depind de n.n.: greutatea mică la naştere, prematuritatea, condiţiile naşterii, etc. / şi de sugar: infecţiile virale ale căilor respiratorii, expunerea la alergene şi la substanţe iritante ale căilor respiratorii, printre care acelaşi tabagism pasiv, sunt capabili de a majora riscurile de atopie şi astm la copil.
Rezultatele unui studiu retrospectiv, cuprinzând aproape 6000 de copii şi adolescenţi americani ne-selecţionaţi, exploraţi funcţional, arată că tabagismul matern în timpul gravidităţii induce o reducere durabilă a debitelor şi a raporturilor debite/volume, inclusiv la copiii ne-astmatici (F.D. Gilliland şi colab. 2003)
Rezultatele unui studiu retrospectiv, cuprinzând aproape 6000 de copii şi adolescenţi americani ne-selecţionaţi, exploraţi funcţional, arată că tabagismul matern în timpul gravidităţii induce o reducere durabilă a debitelor şi a raporturilor debite/volume, inclusiv la copiii ne-astmatici (F.D. Gilliland şi colab. 2003)
Anomaliile funcţionale sunt mult mai marcate la astmatici decât la ne-astmatici şi sunt cu atât mai importante cu cât debutul atmului a fost mai precoce.
Anomaliile funcţionale sunt mult mai marcate la astmatici decât la ne-astmatici şi sunt cu atât mai importante cu cât debutul atmului a fost mai precoce.
Aceste rezultate sugerează deci că efectele nefaste ale tabagismului pasiv in utero sunt majorate de factori genetici care predispun la astm şi că, în familiile cu risc astmatic ridicat, este imperativ de a suprima tabagismul în timpul gravidităţii.
Prevalenţa astmului este crescută la marii prematuri şi la copiii cu greutate mică la naştere, dar mecanismele capabile să explice acest fenomen rămân insuficient cunoscute.
Prevalenţa astmului este crescută la marii prematuri şi la copiii cu greutate mică la naştere, dar mecanismele capabile să explice acest fenomen rămân insuficient cunoscute.
Într-un studiu prospectiv, care a inclus 86 n.n. cu greutate mică la naştere şi 86 n.n. cu greutate normală, urmăriţi până la vârsta de 12 ani, X.M. Mai şi colab. confirmă că astmul este mai crescut la copiii cu greutate mică la naştere şi arată că principalul factor în cauză este legat de o oxigenoterapie sub ventilaţie asistată prelungită (> 9 zile), probabil din cauza efectelor sale pro-inflamatorii. În studiu însă nu s-a pus în evidenţă nicio relaţie între greutatea la naştere şi riscul atopic.
Într-un studiu prospectiv, care a inclus 86 n.n. cu greutate mică la naştere şi 86 n.n. cu greutate normală, urmăriţi până la vârsta de 12 ani, X.M. Mai şi colab. confirmă că astmul este mai crescut la copiii cu greutate mică la naştere şi arată că principalul factor în cauză este legat de o oxigenoterapie sub ventilaţie asistată prelungită (> 9 zile), probabil din cauza efectelor sale pro-inflamatorii. În studiu însă nu s-a pus în evidenţă nicio relaţie între greutatea la naştere şi riscul atopic.
Riscul atopic este semnificativ crescut prin infecţiile căilor respiratorii (în special cu VSR) din timpul primilor ani de viaţă.
Rezultatele unui studiu prospectiv, pe 100 de sugari spitalizaţi pentru Bronşiolită acută arată că Bronşiolitele rezultând dintr-o infecţie cu Rhinovirus sunt departe de a fi excepţionale, în special la copiii cu Dermatită atopică (A. Katanieni-Syrjänen şi colab.).
Rezultatele unui studiu prospectiv, pe 100 de sugari spitalizaţi pentru Bronşiolită acută arată că Bronşiolitele rezultând dintr-o infecţie cu Rhinovirus sunt departe de a fi excepţionale, în special la copiii cu Dermatită atopică (A. Katanieni-Syrjänen şi colab.).
În plus, astmul la 7-8 ani este semnificativ crescut la copiii care au prezentat o Bronşiolită cu Rhinovirus, în raport cu copiii care au suferit de Bronşiolită dată de altă etiologie.
În plus, astmul la 7-8 ani este semnificativ crescut la copiii care au prezentat o Bronşiolită cu Rhinovirus, în raport cu copiii care au suferit de Bronşiolită dată de altă etiologie.
Aceste rezultate sugerează deci că existenţa unui teren atopic personal creşte riscul infecţiilor cu Rhinovirus (probabil via o expresie crescută a moleculei de adeziune intracelulară ICAM-I, care serveşte de asemenea ca receptor pentru Rhinovirus) şi că infecţiile sugarilor cu Rhinovirus reprezintă un important factor de risc pentru astmul copilului.
Infecţiile virale ale căilor respiratorii sunt un important factor de risc pentru declanşarea crizelor astmatice la copiii astmatici.
Infecţiile virale ale căilor respiratorii sunt un important factor de risc pentru declanşarea crizelor astmatice la copiii astmatici.
Studiul retrospectiv al lui A.J. Chauhan şi colab. cuprinzând 114 copii astmatici urmăriţi timp de 13 luni, confirmă rolul declanşator al infecţiilor virale de căi respiratorii, dar arată de asemenea că gravitatea crizelor induse de aceste infecţii este mărită de o expunere la nivele ridicate de NO2 în timpul săptămânii care precede infecţia. Pare deci că, asocierea mai multor factori de iritaţie şi/sau inflamaţie a căilor respiratorii acţionează în mod sinergic asupra simptomelor respiratorii. De altfel, o poluare atmosferică puternică, cu ozon şi derivaţi ai combustiei hidrocarburilor, creşte de asemenea expresia simptomelor la copiii suferind de Rinită dată de polen (P.A. Steerenberg şi colab.). Exemplele pot continua cu expunerile la SO2 (dioxid de sulf), gaze de eşapament etc.
